Reciclarea – imaginea de ansamblu

RECICLARE | Pe linia de dezasamblare din unitatea de reciclare Mueller-Guttenbrunn, din Amstetten, Austria, muncitorii sorteaza produse electronice sparte, placile cu circuite fiind cele mai valoroase. Legile europene cer producatorilor de echipamente electronice sa acopere costul reciclarii, atunci cand produsele lor sunt scoase din uz.

Merita sa facem efortul de a transforma sticlele si cutiile de conserve in produse noi.

Text: Tom Zeller Jr.

Merita sa reciclam? Raspunsul scurt este: Da.

E adevarat, anumiti critici se intreaba daca programele obligatorii reprezinta un avantaj net, din moment ce pot necesita mai multe camioane, care consuma energie si emit dioxid de carbon in atmosfera.

“Nu ai vrea ca un camion mare sa transporte doar cateva sticle” – incuviinteaza Matthew Hale, directorul Biroului pentru Deseuri Solide al EPA. Insa – observa el – majoritatea oraselor se descurca tot mai bine cand e vorba de reducerea costurilor pentru mediu ale reciclarii.

Daca luam in considerare costul real al unui produs pe durata intregii sale vieti – de la achizitia materiei prime pana la crearea, consumarea si aruncarea lui -, balanta se inclina puternic in favoarea reciclarii.

Orice jucarie, instrument sau dispozitiv medical ambulate am cumpara, poarta pecetea istoriei sale mare consumatoare de energie: muntii de minereu care au fost extrasi din mina (sa zicem, bauxita pentru cutiile de aluminiu), termocentrale si rafinarii de petrol, locomotive, linii de asamblare.

Costul real al unui produs include gazelle de sera emise in timpul fabricarii, dar si al folosirii sale, si poluantii care provoaca ploi acide, smog si cursuri de apa murdare.

Reciclarea – folosirea deseurilor in locul materiilor prime – nu doar conserva resursele naturale si reduce cantitatea de deseuri ce trebuie arse sau ingropate, ci si micsoreaza poluarea si cererea de energie. “Obtinem extraordinare economii de energie” – spune Hale.Intr-un studiu international publicat anul trecut de un grup britanic, Programul de actiune pentru deseuri si resurse, cercetatorii au comparat peste 180 de sisteme municipale de gestionare a deseurilor.

Reciclarea s-a dovedit a fi mai buna pentru mediu decat arderea sau ingroparea deseurilor in 83% dintre cazuri. Merita, desigur, sa reutilizam produsele si sa reducem totodata consumul, precum si sa imbuna tatim designul initial al produselor.

Dar, avand in vedere gramezile tot mai mari de deseuri din intreaga lume, merita si sa reciclam.

Ce se recicleaza in SUA? Depinde de piata

Daca e sau nu e reciclat un material depinde de un numar de factori, dar intrebarea fundamentala e: “Exista o piata pentru el?”

Pietele pentru unele materiale, de pilda pentru bateriile auto, sunt dezvoltate si eficiente – nu in ultimul rand si pentru ca legi stricte guverneaza distrugerea lor – si, in consecinta, s-a dezvoltat o infrastructura de reciclare. 90% dintre bateriile cu plumb si acid sunt reciclate.

Si reciclarea otelului se practica de mai multe decenii, in timp ce reciclarea riguroasa a resturilor vegetale – nu. In ciuda cresterii explozive a folosirii plasticului – in special pentru recipiente destinate bauturilor -, aceasta industrie nu s-a grabit sa-si dezvolte o infrastructura de reciclare, iar cele mai multe mase plastice inca ajung in incineratoare sau gropi de gunoi.

Exces de ambalaje. Cum gestionam ceea ce aruncam?

Standardele de igiena mai ridicate, familiile mai mici, marketingul intens al diverselor branduri si ascensiunea mancarurilor gata preparate, toate au contribuit la cresterea deseurilor rezultate din ambalaje, dar e posibil ca factorul cel mai mare sa fie comertul international.

Chiar si cele mai simple obiecte, cum ar fi sticlele de apa, traverseaza acum de obicei globul, ceea ce inseamna ca setea pentru cateva inghitituri de “produs” poate genera nu numai sticle de plastic, ci si o cantitate mare de resturi de ambalaje – de la folia care le infasoara pana la captuseala cutiilor si lazile in care sunt expediate.

Pana acum, Europa s-a situat pe primul loc in reciclarea materialelor pentru ambalaje – in principal prin Directiva pentru ambalaje si deseuri din ambalaje, din 1994. Directiva UE cere producatorilor, vanzatorilor si altor factori din lantul de productie sa imparta intre ei povara reciclarii.

Cu exceptia deseurilor periculoase, Statele Unite au fost mai lente in adoptarea conceptului de “responsabilitate extinsa a producatorului” – cum e cunoscuta ideea -, potrivit lui Bill Sheehan, director al Institutului pentru Politica Produsului, o organizatie de cercetare nonprofit din Athens, Georgia.

Unele municipalitati incep insa sa ceara companiilor sa contribuie la acoperirea costurilor reciclarii. “Altfel – spune Sheehan -, stimulam producerea si mai multor deseuri.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*