Ploile in schimbare

CHINA. In iulie 2007, 23 cm de ploaie s-au acumulat in 24 de ore in Chongqing. In acelasi timp, in Nord, peste un milion de persoane se confruntau cu lipsa severa a apei.

Pe masura ce planeta se incalzeste, ne asteapta mai multe inundatii in zonele deja umede si seceta mai puternica in cele aride. Extremele climatice ar putea duce la tulburari politice.

Text: Elizabeth Kolbert

Primul imperiu al lumii, cel akkadian, a fost intemeiat cu aproximativ 4.300 de ani in urma, intre fluviile Tigru si Eufrat. Imperiul era condus dintr-o cetate – numita Akkad -, care se pare ca se afla imediat la sud fata de Bagdadul zilelor noastre, exercitandu-si influenta spre nord pana acolo unde astazi este Siria, spre vest – Anatolia, iar spre est – Iranul.

Akkadienii erau bine organizati si bine inarmati, deci si bogati: textele vremii consemneaza bogatiile care soseau din belsug in capitala din tinuturi indepartate, de la esente rare de lemn pana la metale pretioase. Apoi, la aproximativ un secol de la intemeierea sa, Imperiul Akkadian s-a prabusit brusc. In decurs de trei ani, patru barbati s-au proclamat imparati pentru perioade scurte de timp.

“Care era rege? Si care nu era rege?” – se intreaba o cronica numita Hronicul regilor sumerieni. Ani de zile, oamenii de stiinta au pus caderea imperiului pe seama politicii. Insa acum aproximativ un deceniu, expertii in clima care examinau mostre de pe fundul unor lacuri sau oceane au descoperit ca, exact in perioada cand imperiul s-a destramat, precipitatiile in regiune scazusera dramatic.

Acum se crede ca prabusirea Akkadului a fost provocata de o seceta devastatoare. Printre alte civilizatii a caror disparitie a fost legata, dupa cum s-a constatat recent, de schimbari in regimul precipitatiilor se numara Vechiul Regat al Egiptului, care a decazut cam in aceeasi perioada cu Akkadul; civilizatia tiwanacu, care a prosperat pe malurile Lacului Titicaca, in Anzi, timp de mai bine de un mileniu, inainte ca ogoarele sale sa fie abandonate in jurul anului 1100 d.Hr.; si civilizatia clasica maya, care s-a prabusit in culmea gloriei sale, in jurul anului 800 d.Hr.

Modificarile de precipitatii care au distrus aceste civilizatii timpurii preced cu mult industrializarea; ele au fost declansate de schimbari naturale ale climei, ale caror cauze raman incerte. Prin contrast, schimbarea de clima provocata de concentratia tot mai mare de gaze de sera e opera noastra. Si aceasta va influenta regimul precipitatiilor – in moduri care, desi nu sunt intotdeauna usor de prognozat, s-ar putea dovedi la fel de distrugatoare.

Aerul cald retine mai multi vapori de apa – un gaz de sera in sine –, deci o lume mai calda e o lume cu o atmosfera mai umeda. (Pentru fiecare grad Celsius cu care creste temperatura aerului, o anumita cantitate de aer de langa suprafata apei contine cu aproximativ 7% mai multi vapori de apa). Asta nu inseamna neaparat ca vor fi mai multe ploi – de fapt, cei mai multi oameni de stiinta cred ca totalul precipitatiilor va creste doar putin –, insa e probabil ca se vor schimba locurile unde cad aceste precipitatii.

 Se va amplifica dinamica de baza a precipitatiilor: in anumite parti ale lumii, aerul umed tinde sa se ridice, iar in altele, umiditatea tinde sa coboare pe sol, sub forma de ploaie si de zapada. „Argumentul de baza ar fi ca transferurile de apa vor fi mai mari“ – explica Isaac Held, cercetator in cadrul Laboratorului Geofizic pentru Dinamica Fluidelor al Administratiei Nationale pentru Ocean si Atmosfera, de la Universitatea Princeton. In general, modelele climatice sunt de acord ca, in secolul urmator, regiunile polare si subpolare vor primi mai multe precipitatii, iar cele subtropicale – dintre regiunile tropicale si temperate – mai putine.

La scara regionala, modelele nu mai cad de acord asupra anumitor tendinte. Insa exista un consens referitor la bazinul mediteraneean, care va deveni mai arid. La fel si Mexicul, sud-vestul Statelor Unite, Africa de Sud si sudul Australiei. Pe de alta parte, Canada si nordul Europei vor deveni mai umede.

O regula generala empirica buna – spune Held – este ca „regiunile umede vor deveni si mai umede, iar regiunile uscate – si mai uscate“. Cum temperaturile mai mari duc la cresterea evaporarii, chiar si regiunile care continua sa primeasca acelasi nivel general de precipitatii vor deveni mai predispuse la seceta. Aceasta genereaza un risc aparte pentru regiunile unde deja exista un nivel minim de precipitatii sau pentru cele in care agricultura depinde de ploi. „Doar aproximativ 6% dintre culturile Africii sunt irigate – remarca Sandra Postel, expert in resurse de apa dulce si director al Proiectului pentru o politica globala a apei.

Deci aceasta este o regiune foarte vulnerabila.“ Pe de alta parte, cand va ploua, vor fi probabil averse mai intense, care vor spori riscul inundatiilor – chiar si in zone care sunt aride. Un raport recent al Comisiei Interguvernamentale a ONU pentru Schimbarea Climei noteaza ca „se prognozeaza ca ploile abundente vor deveni mai frecvente“ si ca o crestere a acestor evenimente contribuie probabil deja la dezastre. Numai in deceniul dintre 1996 si 2005 s-au produs de doua ori mai multe inundatii catastrofale in interiorul continentelor fata de cele trei decenii dintre 1950 si 1980. „Fenomenul se produce nu doar in spatiu, ci si in timp – spune Brian Soden, profesor de stiinte marine si atmosferice la Universitatea din Miami.

 Ca urmare, perioadele uscate devin si mai uscate, iar perioadele umede – si mai umede.“ Cuantificarea efectelor incalzirii globale asupra regimului precipitatiilor reprezinta o provocare. Ploaia este ceea ce oamenii de stiinta numesc un fenomen „zgomotos“ – adica avand variatii naturale mari de la un an la altul. Expertii spun ca probabil abia spre mijlocul acestui secol vor aparea niste modificari pe termen lung, pe zgomotul de fundal al fluctuatiilor de la un an la altul. Dar altele sunt deja perceptibile.

Intre 1925 si 1999, zona dintre 40 si 70 de grade latitudine nordica a devenit mai ploioasa, in timp ce zona nordica dintre zero si 30 de grade a devenit mai uscata. Tinand pasul cu aceasta tendinta generala, nordul Europei pare sa devina mai umed, iar partea sudica a continentului – mai arida. Ministerul Mediului din Spania a estimat ca, datorita efectelor combinate ale schimbarii climei si practicilor incorecte de exploatare a pamanturilor, o intreaga treime din suprafata tarii e in pericol de desertificare.

Pe de alta parte, Insula Cipru a devenit atat de arida, incat in vara lui 2008, cu nivelul rezervoarelor la numai 7% din capacitate, a fost obligata sa importe apa din Grecia. „Sunt ingrijorat – spune comisarul pentru mediu al Ciprului, Charalambos Theopemptou. IPCC vorbeste despre o reducere de 20 sau 30% a precipitatiilor in aceasta zona, ceea ce inseamna ca avem o problema de durata. Iar asta se combina cu temperaturile ridicate – cred ca acest aspect va face viata foarte grea in toata zona Mediteranei.“

Alte probleme ar putea sa apara din cauza modifica rilor care tin nu atat de cantitatea de precipitatii, cat de felul acestora. Se estimeaza ca peste un miliard de persoane – cam o sesime din populatia lumii – traiesc in regiuni a caror alimentare cu apa depinde cel putin partial de scurgerile din ghetari sau de topirea sezoniera a zapezii. Pe masura ce lumea se incalzeste, tot mai multe precipitatii vor cadea sub forma de ploaie si mai putin de zapada, deci acest sistem de stocare ar putea disparea. In Peru, de pilda, orasul Cuzco se bazeaza partial pe scurgerile din ghetari in zona acoperita de gheata Quelccaya pentru a-si asigura apa pe timp de vara.

In ultimii ani, cum ghetarii s-au micsorat datorita cresterii temperaturilor, Cuzco a fost nevoit sa recurga periodic la rationalizarea apei. Mai multe rapoarte recente, inclusiv o evaluare a Agentiei Nationale de Informatii pregatita pentru factorii decizionali ai politicii americane in 2008, prognozau ca, in urmatoarele cateva decenii, schimbarea climei va deveni o sursa importanta de instabilitate politica. (Probabil nu a fost o coincidenta ca Imperiul Akkadian, uscat de seceta, a ajuns sa fie guvernat in final de un sir de monarhii instabile.) In special lipsa apei poate crea sau exacerba tensiunile internationale. „In anumite zone din Orientul Mijlociu, deja exista tensiuni legate de apa“ – remarca un studiu efectuat de o comisie de oficialitati militare in retragere ale SUA.

Temperaturile care cresc ar putea deja sa ingroase randurile refugiatilor internationali. „Schimbarea climei este astazi una dintre principalele cauze ale stramutarilor fortate“ – a declarat António Guterres, Inaltul Comisar pentru Refugiati al Natiunilor Unite – si contribuie la izbucnirea unor conflicte armate. Unii experti vad o legatura intre luptele din Darfur, care, conform estimarilor, s-au soldat cu 300.000 de morti, si schimbarile in regimul precipitatiilor din regiune, starnind conflicte intre pastorii nomazi si agricultori.

Oare schimbarile viitoare ale regimului precipita tiilor vor afecta societatile la fel de grav ca si unele dintre schimbarile din trecut? Sud-Vestul Americii – ca sa luam un exemplu – a fost, istoric vorbind, predispus la perioade de seceta suficient de severe pentru a elimina – sau cel putin a dispersa – populatiile locale. (Se considera ca una dintre aceste perioade de seceta cumplita, survenita la sfarsitul secolului al XIII-lea, a contribuit la disparitia civilizatiei anasazi, localizata in zona numita acum Four Corners.)

In zilele noastre, desigur, tehnicile de gestionare a apei sunt mult mai sofisticate decat odinioara, iar Sud-Vestul este sustinut de ceea ce Richard Seager, expert in istoria climatica a regiunii, numeste „o instalatie de apa curenta la scara continentala“. Dar cat de vulnerabila este regiunea in fata ariditatii care va rezulta probabil din incalzirea globala? „Nu stim, pentru ca nu am mai fost in aceasta situat ie pana acum – remarca Seager. Dar, pe masura ce omul schimba clima, probabil ca vom afla.“



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*