Model climatic caut doritori

În 2010, valul de căldură din Rusia a ucis aproximativ 55.000 de persoane şi a provocat pagube de 15 miliarde de dolari. Foto: AP

E o zi însorită în Insula Paradisului. Porecla denumeşte doar etajul unei clădiri cu iz industrial din orăşelul britanic Oxford. Deloc tropical. Însă aici un mic grup de cercetători din cadrul Institutului pentru Schimbări de Mediu analizează zilnic valuri de date trimise aici de donatori din toată lumea.

Deşi virtuale, donaţiile sunt preţioase: o mică felie din memoria calculatorului plus timpul de procesare de prisos pot ajuta la găsirea unor răspunsuri privind rolul schimbărilor climatice în fenomenele meteorologice extreme.
Datele furnizate fac posibil proiectul weatherathome.net, care, folosind modele climatice regionale (care reprezintă numeric diversele componente ale sistemului climatic terestru) vrea, printre altele, să analizeze probabilitatea apariţiei unor episoade precum inundaţiile, seceta, valurile de frig şi căldură în următoarele două decenii, dar şi să determine cat de vinovate sunt activităţile umane pentru extremele din ultimii 50 de ani.
Donaţiile sunt administrate şi exploatate în diverse locuri de pe glob,  echipa de la Oxford colaborand cu experţi din cadrul Biroului Meteorologic din Marea Britanie şi de la universităţi din Oregon, SUA, Cape Town, Africa de Sud, Australia şi Noua Zeelandă.
Ce-ţi trebuie ca să devii donator: un calculator cu 250 MB memorie care nu-ţi foloseşte şi o conexiune la internet. Cum devii donator: descarci un software numit BOINC de pe weatherathome.net şi alegi experimentul la care vrei să participi. Apoi laşi calculatorul să-şi facă temele. Atata timp cat ţii calculatorul deschis, programul va rula modelul climatic folosind datele trimise de server; după prelucrare, datele sunt trimise automat pentru a fi centralizate.

Proiectul este o nouă ramură a programului climateprediction.net, lansat în 2003. Iniţiatorul său, acum principalul investigator al weatherathome.net, Myles Allen, liderul grupului de Dinamică Climatică la Universitatea Oxford, recunoştea în revista Nature, în urmă cu mai bine de 13 ani că “atata vreme cat cercetările privind clima raman doar în ograda instituţiilor specializat, publicul larg va ramane indiferent”.
Lucrurile nu mai stau la fel. Oamenii sunt preocupaţi de evenimentele pe care le simt pe propria piele, precum vremea. Pană în prezent, aproape 660.000 de persoane din 138 de ţări şi-au donat timpul petrecut online pentru climateprediction.net (in prezent, aproape 100.000 sunt activi). “O fac pentru că simt că astfel contribuie cu ceva remarcabil la cercetarea ştiinţifică, dar şi pentru că pot învăţa ce înseamnă de fapt modelele climatice”, spune Friederike Otto, cercetător în cadrul Institutului pentru Schimbări Climatice.

Efectele secetei împovărează familiile care practica agricultura de subzistenţă. Foto: Wang Wei

Ajutorul e cu adevărat remarcabil. Încă nu există supercomputere care să înlocuiască munca a mii de calculatoare. În plus, rularea unui model climatic pe 1000 de calculatoare diferite poate cuantifica incertitudinile studiilor şi poate prezice mult mai precis apariţia unui val de căldură sau de secetă. Cand toată lumea îşi face temele, care nu durează mai mult de o săptămană să fie prelucrate pe calculatoarele personale, timpul economisit e nepreţuit. Entuziasmul e vizibil în creştere. “Vara trecută, cateva săptămani am avut o problemă cu serverul. Am primit multe reclamaţii. Oamenii îşi terminaseră porţia de date şi vroiau mai mult de lucru”, spune Otto.
Costurile sunt la randul lor  reduse, comparativ cu posibilitatea folosirii şi întreţinerii unui supercomputer – singurele probleme raman cele de stocare – numai cercetătorii din Oxford trebuie să administreze aproximativ 100 TB de date.
Generozitatea online a dat roade chiar anul acesta. Recent, Otto şi colegii săi au publicat un studiu privind cauzele valului de căldură din Rusia din 2010, care a ucis 55.000 de persoane şi a provocat pagube de 15 miliarde de dolari. Cine a fost vinovatul: natura sau omul? Cercetarea s-a bazat pe mii de simulări climatice desfăşurate pe calculatoare private şi datorită capacităţii crescute de prelucrare a putut întoarce evenimentul pe toate părţile. Concluzia: nu există un singur ţap ispăşitor. Astfel, în timp ce temperaturile de peste 40 de grade au putut fi explicate de variaţiile climatice naturale, testarea diverselor modele folosind observaţii din ultimii 50 de ani a arătat că influenţa umană poate creşte posibilitatea de apariţie a extremelor meteo.
Ce urmează? În prezent, weatherathome.net vizează doar Europa, nord-vestul SUA şi Africa Sudică, dar ţinteşte să analizeze curand toate continentele. Totul depinde de crearea unor modele regionale corespunzătoare, muncă care poate dura chiar şi un an de zile pentru o singură zonă, dar şi de creşterea numărului de instituţii capabile să stocheze şi să ia la puricat datele.
Statisticile proiectului arată o corelare între ţările de provenienţă ale voluntarilor şi regiunile vizate: aproximativ 50.000 de calculatoare “voluntare” sunt pe teritoriu european şi peste 30.000 în SUA. Pe de altă parte, Japonia n-are pe listă decat 813 utilizatori; asta sugerează că luarea continentului asiatic în vizor ar putea multiplica considerabil donaţiile de timp şi spaţiu virtual, creand un supercomputer răspandit în întreaga lume: mana de la mana, procesor de la procesor.

Alexandra Popescu s-a alăturat echipei National Geographic Romania în 2009. Din 2010 e coordonatorul revistei NG Traveler. În anul 2011 a studiat Environmental Change and Managementla Oxford.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*