Fenomene extreme din România

Poze din timpul tornadei facute cu sonda montată de Samaras. Foto: Tim Samaras

Manifestarea cu intensitate a fenomenelor meteo-climatice determină pagube pentru unele sectoare economice, punând uneori în pericol bunurile şi viaţa oamenilor.

România este afectată pe tot parcursul anului de astfel de manifestări ale fenomenelor meteo-climatice de risc (extreme), care reprezintă o parte din hazardele şi riscurile meteo-climatice ale Terrei. În ultima perioadă, pe areale mai restranse, dar şi la nivel global, se remarcă o frecvenţă din ce în ce mai mare de apariţie a fenomenelor meteo-climatice extreme. Acestea provoacă dezastre mari, soldate uneori cu victime umane, dar şi mari pagube materiale şi importante modificări aduse în mediul înconjurător. Dacă le corelăm cu alte domenii – energie, sănătate, resursele de apă – mulţi cercetători afirmă că pe fondul încălzirii globale, datorată intensificării efectului de seră al atmosferei, suntem martorii unei crize climatice.

Modul de manifestare, durata, intensitatea şi consecinţele acestor fenomene sunt determinate în România de interacţiunea dintre dinamica atmosferei şi suprafaţa activ-subiacentă a ţării, un rol important avându-l barajul orografic al Carpaţilor şi barajul termic al Mării Negre.

Fenomenele meteo-climatice de risc sunt cu atât mai periculoase, cu cât contrastul termo-baric este mai mare şi cu cât se produc mai mult în afara sezonului lor caracteristic. Ca repere, pentru evoluţia climei din România prezentăm încontinuare câteva recorduri meteo-climatice. Aceste fenomene meteo-climatice extreme la care ne referim au o dublă însuşire: de hazard meteo-climatic, cu grad mare de a produce pagube, şi de record meteo-climatic.

Încălzirea masivă din vara anului 2000 a provocat o secetă drastică, înregistrându-se şi valoarea maximă absolută a lunii iulie de 43.5° C din data de 5 ale lunii pentru România (vechea maximă absolută fiind de 42.9° C, înregistrată la data de 05.07.1916). Seceta a evoluat lent în primele trei luni ale anului 2000, cu o împrimăvărare timpurie în cursul lunii februarie, iar la sfârşitul lunii aprilie au apărut şi brumele târzii. Lunile aprilie şi mai au înregistrat precipitaţii puţine, iar în lunile iunie, iulie şi august s-a manifestat o perioadă de caniculă prelungită. Pentru prima dată guvernul României a fost pus în sitaţia de a da Ordonanţa de Urgenţă nr. 99/2000, publicată în Monitorul Oficial 304/04.07.2000, privind măsurile de protecţie a populaţiei în cazul fenomenelor meteo-climatice extreme. În seara zilei de 12 iulie s-au observat fulgere sub forma de „pânză de paianjen”, fenomen specific regiunilor tropicale. Deficitul de precipitaţii, uscăciunea şi seceta au produs însemnate pagube materiale şi victime umane.

Punctul culminant din punct de vedere al secetelor din România, ca durată, intensitate şi efecte, a fost seceta din perioada 1945 – 1946, fiind vârful dezastrelor pentru agricultura din secolul XX (producţia agricolă a fost de: 379 kg/ha de grâu, 175 kg/ha de porumb, 360 kg/ha de floarea soarelui).
Precipitaţiile excedentare din primăvara anului 1970 s-au produs pe fondul mai multor tipuri de circulaţie: intervalele ianuarie-aprilie şi 1-10 mai s-au caracterizat printr-o circulaţie nord-vestică, care în partea de vest a României a provocat precipitaţii sub formă de ploaie şi ninsoare în cantităţi mai mari de 200 de mm, iar la munte de 300 mm, depunându-se un strat de zăpadă de 1 m până la 3 m grosime pe văi; intervalul 11-12 mai s-a caracterizat printr-o circulaţie sudică, ce a topit brusc stratul de zăpadă depus la munte, concomitent cu ploi bogate din regiunile extracarpatice. La postul meteorologic Seini, din judeţul Maramureş, în intervalul de timp 12-15 mai 1970, la o altitudine de 145 m, s-au înregistrat 200.5 mm de precipitații. Efectele sociale, economice, ecologice ale inundaţiilor din anul 1970 au fost dezastruoase: 256.000 persoane şi 460.000 de animale evacuate, 83 de localităţi au fost puternic afectate şi 1.528 parţial afectate, 13.070 de case complet distruse, 11% din suprafaţă agricolă a ţării a fost afectată, 2.200 de poduri distruse, etc. Pagubele evaluate în urma inundaţiilor din anul 1970 au ajuns la 10 miliarde de lei. Un an asemănător anului 1970, din punct de vedere al precipitaţiilor excedentare, este anul 2005, când s-au depăşit cu cel puţin 50% cantităţile normale de precipitaţii. S-au produs şase valuri de inundaţii, ce s-au soldat cu pagube materiale estimate la peste 1 miliard de euro şi 62 de victime umane.

Ploile torenţiale sunt cauzate de dinamica foarte activă a aerului umed tropical sau maritim polar peste teritoriul României, încălzirea inegală a suprafeţei terestre şi interacţiunea cu aceasta din sezonul cald al anului. Aversele de ploaie cu caracter torenţial dau o mare cantitate de apă în timp foarte scurt, fapt care implică o mare intensitate acestor ploi. Aversele cele mai puternice se produc în regiunile cele mai aride din ţară, recordul fiind ploaia produsă la Viziru, în Bărăgan,  în data de 27.05.1939 care a avut intensitatea medie de 6.63 mm/min şi o durată de 3 minute, înregistrându-se 19.9 l/mp. În acelaşi timp, în localitatea Iazu s-a produs o aversă cu intensitatea medie de 5.74 mm/min şi cu o cantitate de 28.5 l/mp căzută pe un interval de 5 minute. În urma acestor ploi torenţiale se produc efecte grave asupra solului prin eroziune şi spălarea substanţelor nutritive, distrugând şi culturile agricole.

Norii Cumulonimbus (Cb)  reprezintă sursa de dezvoltare a unei game largi de fenomene meteo-climatice extreme (tornade, vijelii, grindină), datorită energiei deosebite pe care o conţin. Au o mare dezvoltare pe verticală, dar şi pe orizontală, constituindu-se în adevărate „supercelule de furtună”. Cel mai înalt nor de furtună observat în România, s-a produs la nor-est de oraşul Caracal, în data de 29.06.1983, având vârfurile în statosferă, la înălţimea de 17.3 km.

Tornadele produse în zona temperată au intensitate mai slabă şi sunt mai puţin frecvente, anual în România având loc circa 10 tornade/an, datorită scăderii forţei centrifuge şi creşterii forţei Coriolis. Cea mai puternică tornadă, din România de până acum, de gradul F3 pe scara Fujita, este tornada de la Făcăeni (judeţul Ialomiţa), produsă în data de 12.08.2002. O tornadă de gradul F3 este o tornadă severă cu viteza vântului între 252 – 330 km/h. Aceasta a fost cauzată de diferenţa termică mare dintre doua mase de aer rece ploar şi tropical, care s-au intersectat pe teritoriul ţării.  Efectele acestei tornade pe raza comunei Făcăeni, pe parcursul a 2 minute, au fost de: 33 de case rase complet, 395 de case distruse parţial, 14 persoane grav rănite, 2 morţi, 1000 de persoane sinistrate, o pădure de salcâmi de 120 de ha distrusă, prin ruperea copacilor la circa 1 m de suprafaţa solului.

Vijeliile sunt manifestări atmosferice caracteristice spaţiului geografic în care se află România, constând în creşteri bruşte ale vântului, de cel puţin 8 m/s, iar valoarea de 11 m/s trebuie să fie depăşită cel puţin timp de un minut. În Câmpia de Vest sunt specifice vijeliile care apar înaintea unor fronturi reci foarte intense, având o frecvenţă medie de 10 cazuri/an, din care 1-3 cazuri de vijelii sunt foarte violente. În data de 28 iulie 1998, vijelia din arealul oraşului Timişoara a durat circa o oră şi a produs pagube evaluate la 11 miliarde de lei, fiind distruse circa 200 de automobile, 2 elicoptere ale aviaţiei utilitare, acoperişuri de clădiri, suprafeţe mari de spaţii verzi.

Grindina are cea mai mare frecvenţă de producere în perioada aprilie – octombrie, în urma pătrunderii unei mase de aer rece care dislocă aerul cald, obligându-l să se înalţe cu rapiditate, generând astfel condensarea vaporilor de apă şi îngheţarea picăturilor de ploaie. În data de 28.05.2005, în comuna Pieleşti din judeţul Dolj ploaia căzută a fost însoţită de vijelie şi grindină. Dimensiunea greloanelor de grindină a fost cuprinsă între 5 mm şi până la mărimea unui ou de porumbel (circa 4 – 5 cm), iar cantitatea de grindină a fost atât de mare (20 – 30 cm) încât stratul de grindină format a rezistat pe sol până a doua zi la prânz. Durata grindinei a fost de 20 – 25 minute, iar cea a ploii de circa 2 ore. Au fost distruse în totalitate culturile, iar pomii şi viţa de vie au fost defoliaţi. Cea mai intensă grindină s-a produs în Oltenia, pe data de 02.06.1995 care a făcut pagube considerabile, iar greloanele de grindină au fost de mărimea unui ou de gâscă, spărgând ţigla de pe case sau geamurile autoturismelor în unele localităţi (Băileşti). Intensitatea acesteia a fost consecinţa unui contrast termic între masele de aer din faţa şi spatele frontului atmosferic de 10 – 12° C, iar scăderea maximă de temperatură a fost de 11° C într-o oră.

Viscolul din 4-6.11.1995 a marcat cea mai timpurie dată de instalare a iernii şi a durat până la 16.04.1996 când a căzut ultima ninsoare. Iarna 1995-1996 este un record climatic, fiind iarna cu cea mai lungă durată continuă a stratului de zăpadă, de 163 de zile în Oltenia, iar în unele părţi ale Românie chiar 170 de zile. Această iarnă se suprapune cu anul de activitate minimă solară, de tip excepţional, care a favorizat un interval aşa de lung cu zăpadă. În aceeaşi lună, noiembrie, s-au înregistrat 7 viscole la nivelul întregii ţări, fapt neobişnuit pentru această lună. Stratul de zăpadă continuu, care s-a compactificat şi a căpătat aspect de gheaţă a afectat la nivelul întregii ţări 500 000 ha cu semănături de toamnă şi mai ales de grâu. Au crescut costurile necesare încălzirii locuinţelor, iar activitatea apicolă a avut de suferit, prin mortalitatea ridicată a stupilor.

Brumele din 15-16.09.1956 sunt cele mai timpurii brume de toamnă, având un caracter general în ţară, iar intensitatea lor a fost generată de intensitatea valurilor de răciri, produse în luna septembrie care au început din ziua de 13.09, dată care poate fi considerată ca dată extremă pentru cele mai timpurii îngheţuri din România. Luna septembrie 1956, a fost supusă la trei valuri de răciri şi brume care au acoperit treptat, întreaga ţară, de la nord la sud. Efectele cele mai mari le-a suferit cultura de porumb, iar apoi legumele şi zarzavaturile. Brumele din 21-22.05.1952 sunt cele mai târzii brume care au afectat întreaga ţară, fiind generate de advecţia unei mase de aer arctic. În anul agricol 1952, recolta a fost, în cea mai mare parte compromisă, accentuând starea de sărăcie a populaţiei.   

Chiciura tare este o depunere solidă, care determină pagube însemnate, mai ales în regiunile montane înalte. În România cea mai mare greutate maximă înregistrată a fost de 13 224 g/1 m de conductor, valoare determinată în noiembrie 1961, la vârful Omul din Muntii Bucegi (2 505 m). Cea mai mare durată maximă s-a înregistrat la staţia meteorologică Cuntu (Munţii Ţarcu), în luna martie 1973, de 385 ore. Depunerile de chiciură tare pot produce ruperea obiectelor pe care s-a format (linii de înaltă tensiune, cabluri de tracţiune ale telecabinelor, etc).

Text: lector univ. dr. Dana Maria Oprea



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*