Ce se întâmplă cu piața europeană a carbonului?

Paul Souders/Corbis

Schema EU ETS (Serviciul de Tranzacționare a Emisiilor de Carbon) – unul dintre principalele instrumente ale UE în lupta împotriva schimbărilor climatice – pierde teren, slăbită de lobby-ul industriilor poluatoare, de intervențiile politice și de recesiunea economică.

În prezent poluarea a devenit mai rentabilă decât eficiența economică.
Pe 25 ianuarie 2013, o comisie a Parlamentului European a aprobat o variantă de salvare a EU ETS, însă cu slabe șanse de reușită. Comisia pentru Mediu a Parlamentului European își va da votul final pe 19 februarie, însă problema ar putea fi discutată la nivelul întregului parlament.
Inițial, EU ETS era menită să impună o limită maximă a emisiilor de carbon fiecărei unități industriale sau energetice, obligându-le fie să devină mai eficiente, fie să plătească pentru fiecare tonă de carbon peste limita acceptanilă. Astfel, dacă un poluator își reducea emisiile de carbon, coborând sub limita stabilită de UE, atunci câștiga certificate pe care le putea vinde altui poluator care nu reușise să coboare sub baremul impus.
Schema a fost lansată pe 1 ianuarie 2005, impunând emisii maxime pentru 11.500 de fabrici din 25 de țări din UE, cu speranța că piața liberă a carbonului va ajuta Europa să-și reducă emisiile cu 20% până în 2020. Întregul sistem depindea de prețul pe tona de carbon, preț care trebuia să fie suficient de mare pentru ca poluatorii să fie motivați să-și eficientizeze energetic operațiunile. Experții estimau că un preț între 20 și 50 de euro/tonă de carbon era suficient de motivant. Însă, deși cotațiile au urcat la 30 de euro/ tonă în vara lui 2008, valorile nu s-au menținut la nivelul dorit. În aprilie 2010, prețul a scăzut la 15,30 euro/tonă, atunci când Germania a vândut 300.000 de certificate de emisii. De atunci, totul a luat-o la vale, pentru ca în ianuarie 2013, prețul să scadă sub 5 euro/tonă, recordul minim absolut. Pe 24 ianuarie, după ce Comisia Parlamentului European pentru Energie și Industrie a decis să retragă certificatele de pe piață pentru a le reintroduce ulterior, prețul s-a prăbușit la 2,81 euro/tonă. Această inițiativă a fost puternic susținută de Asociația Europeană a Oțelului. Campaniile industriei de profil și intervențiile politice au subminat schema – după protestele împotriva unor limite de emisii prea restrictive, care invocau faptul că industriile obligate să plătească prea mult (fie pentru eficientizare, sau pentru a cumpăra certificate) n-ar mai putea concura pe piață, autoritățile europene au fost indulgenți cu stabilirea limitele de emisii. Unele erau atât de ridicate, încât unitățile industriale nu trebuiau să facă nimic pentru a le respecta, câștigând în același timp certificate și profitând din vânzarea acestora.
EU ETS nu și-a atins obiectivele, iar criza economică a sfidat scenariile inițiale. Comisia Europeană nu a reușit să ajusteze schema la situația actuală; numeroase certificate de emisii au rămas nevândute, iar șansele ca prețul carbonului să se aprecieze sunt foarte slabe. UE a început să caute metode de salvare, fie prin păstrarea certificatelor nefolosite și eliberarea lor ulterioară pe piață, fie prin anularea lor. În timp ce Germania pare de acord cu inițiativa comunitară, alte state se opun radical – Polonia, de exemplu, care dispune de o puternică industrie minieră, se teme că penalizarea poluatorilor i-ar aduce pierderi importante.
Cu toate acestea, Comisia Europeană a avertizat că schema ar putea deveni irelevantă dacă statele nu cad de acord cu salvarea acesteia. „Acesta ar trebui să fie ultimul semnal de trezire, atât pentru guverne, cât și pentru Parlamentul European“, a spus Comisarul European pentru Politici Climatice, Connie Hedegaard.
Însă nu toți poluatorii se opun. Consilierul pe probleme de mediu al Royal Dutch Shell, David Hone, spune că este nevoie de un preț clar al carbonului, nu de o piață volatilă și nesigură. Alte organizații non-guvernamentale consideră că sistemul și-a pierdut definitiv credibilitatea, așa că ar trebui abolit.
Joanna Cabello, de la Carbon Trade Watch spune că „EU-ETS n-a făcut ce-a promis. A generat profituri neașteptate companiilor poluatoare, și consecințele sale accidentale  blochează Europa într-o nouă perioadă bazată pe combustibili fosili. În loc să-și asume responsabilitatea, politicienii au lăsat de bunăvoie lupta împotriva schimbărilor climatice pe mâna piețelor financiare. După cum știm, mecanismele pieței au o dinamică proprie. Tranzacțiile cu certificate au avut ca prioritate profitul.“

 

Sursa: Climate News Network



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*