România umple Europa de praf

Foto Frederic Pitchal/Sygma/ Corbis

Grecia, România şi Bulgaria deţin principalele 14 centrale emiţătoare de noxe din Europa şi împreună sunt responsabile de peste 40% din emisiile generate de instalaţiile mari de ardere din Uniunea Europeană, anunţă un raport publicat astăzi de Agenţia Europeană de Mediu (EEA).

Tot aceste trei ţări produc şi peste 40% din emisiile de praf din UE 27, provenite de la numai 17 instalaţii mari de ardere (IMA).

România mai este şi principalul generator de emisiilor de dioxid de sulf provenite de la IMA în 2009, urmată la mică distanţă de Bulgaria şi Polonia.

În ceea ce priveşte emisiile de dioxid de azot, România nu se află în tripleta câştigătoare însă este pe locul 8 din 27 de state.

Raportul EEA a urmărit emisiile de oxizi de azot, dioxid de sulf şi praf la 1595 de instalaţii pe combustibili fosili din UE-27, din 2004 până în 2009, de când provin ultimele raportări disponibile. El demonstrează că poluarea aerului ar fi fost semnificativ mai scăzută dacă instalaţiile mari de ardere, adică centralele pe combustibili fosili de peste 50 MW, ar fi respectat diferitele norme europene.

În cazul ţării noastre, aplicarea Directivei privind emisiile industriale, care ar fi trebuit transpusă în legea românească din luna ianuarie 2013, ar reduce de peste şapte ori emisiile de praf, de aproape 10 ori pe cele de dioxid de sulf. Dacă România ar utiliza cea mai bună tehnologie disponibilă (BAT) pentru producerea energiei în unităţile monitorizate, emisiile sale de praf ar scădea de 17 ori, cele de SO2 de aproape 100 de ori şi cele de oxizi de azot  de cinci ori.

La nivel european, raportul EEA conchide că Uniunea ar  fi putut înghiţi cu peste 60% mai puţin praf şi SO2 şi cu o treime mai puţini oxizi de azot, dacă aplica Directiva privind emisiile industriale. Vestea bună este însă că putem fi siguri că prin aplicarea ei in viitor poluarea se va reduce.

Scăderile de emisii înregistrate în tre 2004 şi 2009 nu s-au datorat atât unui efort de îmbunătăţire a tehnolgiei cât unui complex de factori care a inclus recesiunea, închiderea anumitor centrale şi dezvoltarea energiilor regenerabile.

Instalaţiile mari de ardere sunt surse majore de SO2 şi NOx, care contribuie la acidificarea solului şi apelor, afectând plantele şi habitatele acvatice şi corodând materialele de construcţie. Ambele substanţe duc la formarea de mici particule, aşa numitele pulberi in suspensie. Oxizii de azot reacţionează cu compuşii organici volatili în prezenţa luminii solare, formând ozon la nivelul solului. Particulele şi ozonul au efecte nocive binecunoscute asupra sănătaţii umane.

– Domnica Macri

13 iunie 2013



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*