Duşi cu zăhărelul

Foto: Victoria Granof

Editorialul lunii august 2013

Pentru a plăti datoriile către FMI în ritm galopant, Ceauşescu a decis prin anii ’80 să dea ruşilor hrană contra petrol. Rafinat la noi, petrolul pleca în Vest în loc de devize.  Prin urmare, nu numai benzina, dar şi alimentele au fost raţionalizate. Carnea, brânza, untul, ouăle se dădeau pe cartelă în doze homeopatice, care difereau de la un judeţ la altul.  Două produse erau reglementate la nivel republican: fiecare român avea dreptul la un litru şi jumătate de ulei şi la un kilogram de zahăr. O asemenea austeritate a stârnit nemulţumire, toată lumea era frustrată să consume atât de puţin zahăr şi ulei. Nici dulceaţa sau ciocolata nu mai erau dulci.  Dacă am fi publicat atunci un articol despre ravagiile diabetice şi cardiace ale zahărului, am fi fost acuzaţi de  manipulare ideologică. |n magazine găseai creveţi vietnamezi, specii felurite de peşte  oceanic, deseori sepii şi pui de baltă, cafea cu năut, numită nechezol, mezeluri cu soia. Alimente pe care le puteai cumpăra fără coadă, dar care erau complet impopulare. Azi, creveţii, calamarii, peştii oceanici  sunt delicatese scumpe, cafeaua cu năut şi salamul cu soia se găsesc la raionul de ecologice. Pe atunci, am făcut datorii de 10 miliarde doar ca să producem. Strângeam cureaua şi ne îndulceam zilele cu raţia de zahăr.   Acum ne-am împrumutat 100 de miliarde doar ca să consumăm. Tentaţiile dulci sunt la tot pasul. Fără oleacă de cumpătare, ne pasc toate belelele prezentate în articolul despre zahăr.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*