…Habilis, Erectus, Neanderthal, Sapiens. Cine urmează?

Mai mult decât artă: tabloul colectiv din Cueva de las Manos, Argentina, al vânătorilor și culegătorilor de acum 9.000 de ani, poate fi și un salut optimist către viitor. Foto: www.123.rf

Citește editorialul numărului de aprilie al revistei National Geographic România.

În urmă cu 150 de milenii, „omul înţelept” era încă o maimuţă africană care îşi vedea de treburile ei (aflate pe la jumătatea lanţului trofic). Azi e tiranul nesăbuit al planetei. Iar mâine ar putea deveni zeul la care visau strămoşii noştri.

Conform istoricului Noah Yuval Harari – autorul cărţilor Sapiens şi Homo Deus –, ale cărui interpretări le urmez îndeaproape, trei momente cheie ne-au adus aici:

1.  Revoluţia cognitivă de acum 70.000 de ani a însemnat începutul Istoriei. Un accident fericit – câteva schimbări minore apărute la nivel de gene, hormoni și neuroni – i-a dăruit lui Sapiens noi abilităţi de comunicare și învăţare. Între ele, una aparent ciudată – abilitatea de a crea şi crede în povești, mituri, zei, bani etc. – a urzit complicata țesătură a umbrelei unor ordini imaginate, inter-subiective, sub care un număr tot mai mare de străini au putut să conlucreze eficient.

2. Cu revoluţia agricolă de acum 12 milenii ne-am sedentarizat, am domesti-cit plante şi animale, am obţinut mai multă hrană, ceea ce ne-a permis să creştem şi să ne coagulăm în sate, oraşe, state, imperii. Istoria a prins viteză.

3. Revoluţia ştiinţifică începută în urmă cu 500 de ani a început să dezlege legile mute ale universului, conducând la spirale tehnologice de creştere accelerată în producţie, demografie, globalizare, şi ar putea însemna sfârşitul Istoriei.

După patru miliarde de ani în care viaţa s-a condus după legile selecţiei naturale, suntem în pragul unei noi ere cosmice, în care regulile jocului vieţii le-ar putea stabili designul inteligent. Culmea ironiei! În gâlceava dintre creaționiști şi darwiniști, primii par să aibă dreptate, dar nu cu privire la trecut, ci la viitor.

Un avertisment, totuşi: în 1818, Mary Shelley a lansat un soi de profeție cu romanul Frankenstein, povestea omului de ştiinţă care creează un monstru ce scapă de sub control. De atunci, povestea aceasta a fost spusă în atâtea versiuni, încât a devenit un mit modern prin care suntem puşi în gardă că, în ciuda proclamaţiei lui Nietzsche, Omul n-ar trebui să uzurpe rolul lui Dumnezeu.

Ne surâde un viitor în care vom hoinări în nave spaţiale, explorând sau exploatând universul, dar tot cu noi, răsfăţaţii şansei, pe puntea de comandă. Dar dacă în câteva sute de ani ştiinţa va crea un homo deus biologic, cyborg sau non organic care va vedea în noi nişte neandertalieni?

E încă secolul nostru, însă am putea fi ultimele generaţii din istoria multimilenară a lui Homo Sapiens. Ce va fi după? Citeşte mai multe despre ce se poate întâmpla când Moira împletește genele, cultura și tehnologia – în revista National Geographic de aprilie.

Cătălin Gruia



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*