Recrearea ritualurilor de Pesah în izolare necesită unele improvizații

În Hod Hasharon, un oraș de lângă Tel Aviv, Israel, familia Staif, a fotografei Danielle Amy se adună în jurul mesei pascale. Ea conversează cu prietenul ei, care e la New York, pe laptop. El a adus câteva lucruri pentru masa de Paști și li se alătură, în pofida diferenței de fus orar. 
Foto: Danielle Amy

Cum diferă Pesah de anul acesta de altele? În izolare, evreii din lumea întreagă apelează la Zoom și FaceTime.

În dimineața Sederului de Pesah, Aliza Kline le-a trimis tuturor invitaților un mesaj cu detalii despre planul serii. Jumătate din el consta din instrucțiuni tehnice („Sugerăm ca fiecare persoană să aibă propriul laptop sau tabletă.”). Cealaltă jumătate era o listă de feluri tradiționale necesare pentru ceremonie („Dar să nu vă stresați dacă nu găsiți ceva de pe listă”, a adăugat ea. „În fond, suntem în plină pandemie.”) Nu a fost invitat nimeni în persoană.

Cu două săptămâni înainte, Kline lansase Seder2020, o platformă online pentru evrei ca ea, despărțiți de familie de o pandemie globală chiar în perioada de Pesah, sărbătoarea evreiască în care comunitatea are cel mai important rol. A postat chiar și un ghid pentru Sederul virtual, care începea cu o afirmație liniștitoare: „Evreii se adaptează la situații schimbătoare de peste 5.000 de ani. Vă veți descurca. Într-adevăr, seara aceasta este ca nicio alta.”

Cu două zile înainte de Pesah, Yossi Staif așteaptă la rând în fața unui supermarket în Hod Hasharon pentru a intra la cumpărături. Pentru a se asigura că israelienii respectă măsurile stricte de carantină, chiar și magazinele esențiale s-au închis în prima zi a Paștelui Evreiesc. Foto: Danielle Amy

De obicei, Kline avea cam 24 de oaspeți de Pesah, de la nepotul de patru ani la părinții ei octogenari, cu care se bucura de un Seder gălăgios, delicios și înghesuit în apartamentul ei din Brooklyn. Anul acesta, miercuri, au participat prin videoconferință 60 de persoane, din California, Columbia Britanică, Florida și alte locuri. Părinții ei s-au conectat și ei, de la doar patru străzi distanță. Pe jumătate din oaspeți, înscriși prin Seder2020, Kline nici măcar nu-i cunoștea. Acum, când coronavirusul ținea în casă o treime din populația planetei, musafirii lui Kline se uitau în sufrageria ei pe ecranele laptopurilor, tabletelor și telefoanelor, în încercarea de a recupera căldura și spiritul sărbătorii.

Pe 12 martie, New Yorkul a declarat starea de urgență, pe fundalul creșterii constante a numărului de cazuri de COVID-19. Kline conduce ONG-ul OneTable, care organizează vinerea cine de Sabat virtuale și față în față, încă din 2014. Când s-a declarat starea de urgență, spune ea, „atunci ne-a lovit serios cât de mare era schimbarea din lume”. Echipa ei a hotărât să treacă de la Sabat la Pesah cu o nouă platformă digitală pentru evreii aflați în izolare care voiau să găzduiască sau să participe la un Seder virtual.

În St. Petersburg, Florida, fotografa Eve Edelheit se uită cum mama ei, Terri Shapiro, pregătește supa cu perișoare cu o zi înainte de Pesah. Edelheit a documentat reacția la coronavirus din Florida și a simțit că nu poate risca să sărbătorească împreună cu familia. Foto: Eve Edelheit / National Geographic


Sederul de Pesah este cea mai practicată tradiție evreiască din S.U.A. Participă la ea 70% din evreii americani, inclusiv aproape jumătate din cei care nu se identifică drept religioși, conform Centrului de Cercetare Pew. Sederul, o ceremonie însoțită de cină, cu multe etape și multe feluri, comemorează scăparea israeliților antici din sclavia din Egipt și călătoria lor de 40 de ani prin pustiu până în Israel. În fiecare primăvară, evreii se adună în prima și a doua seară de Pesah pentru a pune o întrebare fundamentală de sărbătoarea aceasta: Prin ce se deosebește seara aceasta de toate celelalte? După tradiție, răspunsul este că se comemorează eliberarea de sclavie. Anul acesta, cu izolarea provocată de coronavirus, răspunsul părea dureros de evident: în timpul unei ceremonii care își are rădăcinile în familie, mesele aveau să fie goale, cei dragi aveau să fie despărțiți de teamă și distanță, iar unii erau, poate, bolnavi. Mulți oameni închiși în case nu se simțeau liberi deloc.

Pe măsură ce se apropia Pesah, congregațiile din lumea întreagă își mutau Sederurile pe aplicații video ca Zoom și FaceTime. Familiile descărcau software-ul necesar și își trimiteau versiunile proprii ale Hagadei – cântece, rugăciuni și texte pentru Seder – rudelor care locuiau pe aceeași stradă sau la mii de kilometri depărtare. La Sederul virtual organizat de centrul comunitar 92nd Street Y din New York s-au înscris circa 800 de persoane.

Emiliy Staif pregătește o masă de seder în aer liber pentru familie, în Israel. Purtatul măștilor e obligatoriu în public, iar Staif și-o pune pe față înainte de a părăsi locuința. Foto: Danielle Amy

„Lumea spune «Acum pot să încerc ceva diferit»”, spune Kline. „Oamenii scriu [cărți de rugăciuni de Seder], fac matzo, găsesc noi metode de a comunica.”

Programul Seder2020 al lui Kline abundă în resurse: o selecție de cărți de rugăciuni tradiționale, instrucțiuni tehnice, rețete, ba chiar și un playlist tematic de Pesah pe Spotify. Până marți, ajunul Pesahului, se înregistraseră peste 800 de Sederuri – de la „Sederul Pământului la vreme de pandemie și schimbări de climă”, organizat de un rabin, până la cel plin de speranță al unei familii, „Seder 2020 – La anul față în față!” Cel puțin cinci versiuni foloseau melodia de pe coloana sonoră a desenului animat de pe Nickelodeon Rugrats, cunoscut pentru că a inclus un episod special de Pesah. Unele se concentrau pe păstrarea tradițiilor familiale în timpul despărțirii fizice; altele se anunțau drept homosexuale sau multi-confesionale; câteva erau centrate pe discutarea unor teme specifice din povestea Pesahului. Unele erau evenimente private la care nu se putea participa decât cu invitație personală de la gazdă, dar multe erau deschise publicului.

Eve Edelheit atinge mâna bunicii ei prin fereastră, din exteriorul unui centru de locuințe independente pentru vârstnici din Largo, Florida. De obicei, ele petrec sărbătorile evreiești împreună, dar anul acesta comunitatea bunicii ei este în carantină, și nimeni nu are voie să intre sau să iasă. Foto: Eve Edelheit / National Geographic

Kline a rămas impresionată văzând cum se populează site-ul cu planuri de Seder creative. „Nu vrea nimeni să renunțe la sărbătoare și să spună «Mai lasă-mă, și-așa am destule pe cap anul ăsta»”, spune ea. „Dimpotrivă – oamenii de-abia o așteaptă.”

Kline s-a hotărât să-și posteze și ea un Seder. În dimineața aceea, soțul ei a livrat porții de supă cu matzo de casă la ușa rudelor din Brooklyn și a ridicat contribuțiile lor de Seder – haroset (un desert cu mere), de la mama lui Kline și o selecție de paste tartinabile de la sora ei. Când și-a anunțat Sederul propriu pe pagina Seder2020, Kline a anunțat că oricine era binevenit să solicite un loc virtual. „Cu cât mai mulți, cu atât mai bine!” scria pe pagina evenimentului ei. Vreo 10 necunoscuți au cerut să participe pentru că nu aveau unde altundeva să sărbătorească. Aproape de ora 17:30 în prima seară de Pesah, Kline avea pregătite pe masă patru laptopuri prin care soțul și cele trei fiice ale ei îi puteau saluta pe invitați.

Masa de seder se transformă anul acesta într-un picnic cu distanțare socială pentru Eve Edelheit și soțul ei, Kit Connolly. În interior, mama lui Edelheit, Terri Shapiro, și partenerul ei, Michael McNutt, mănâncă separat. de obicei, masa de seder se încheie cu urarea „Și la anul la ierusalim”. De data aceasta, Edelheit a preferat să spună „Și la anul, împreună”.
 Foto: Eve Edelheit / National Geographic

În perioada dinainte de Pesah, autoritățile evreiești din lumea întreagă s-au întrebat cum să onoreze sărbătoarea în timp ce statele aplicau restricții de deplasare. Anul trecut, Comitetul Rabinilor din New York a ținut o conferință pe Zoom cu aproape 50 de rabini din toate ramurile iudaismului, pastori creștini și cel puțin un imam musulman. Faptul că toate trei religiile abrahamice se apropiau de o sărbătoare importantă în carantină îi unea. Cum se puteau sărbători Pesahul, Paștele și Ramadanul – sărbători fundamental sociale, orientate către comunitate?

„Toată lumea încearcă să găsească o soluție compatibilă cu sau adecvată pentru comunitatea proprie”, spune rabi Joseph Potasnik, vicepreședintele executiv al organizației. „Trebuie să fim mult mai conștienți că suntem cu toții copiii lui Dumnezeu. Uneori o spunem ca pe un automatism, dar de data aceasta vorbim serios. Vedem câtă nevoie avem unii de alții. Izolarea se aplică tuturor […] Acestea sunt remediile necesare pentru încetinirea ratei de contaminare cu COVID.”

La Spitalul Ichilov din Tel Aviv, pacienții care se refac după COVID-19 într-un salon închis ridică paharele la o masă pascală improvizată, împreună cu un membru al personalului.
Foto: Ziv Koren / Polaris

În zilele de după atacul de la 11 septembrie 2001, Potasnik a oficiat rugăciunile pentru sărbătorile evreiești Roș Hașana și Hanuka în Zona Zero, ca demonstrație de rezistență și solidaritate care să ajute la vindecarea unui oraș traumatizat. Dar anul acesta, de Pesah, a considerat că pandemia punea în fața lumii o altă provocare: boala izolase forțat comunități care, după atacurile teroriste, își oferiseră reciproc alinare. „Ne era teamă și atunci, dar acum teama e aproape paralizantă”, spune el. „Oamenilor le e frică să iasă afară, să stea de vorbă cu vecinii.”

Tradițiile de Pesah sunt gândite să se adapteze la împrejurări, iar anul acesta le-a pus la încercare flexibilitatea. De obicei, de Seder se povestește nașterea și viața lui Moise, care i-a călăuzit pe robii evrei către libertate. Fiecare parte din poveste este presărată cu mici ritualuri – ierburi înmuiate în apă sărată, care simbolizează amarul, pâine nedospită care amintește de o fugă din Egipt atât de grăbită încât nu era timp să crească aluatul. Cele zece urgii sunt comemorate prin înmuierea degetului într-un pahar de vin și scoaterea câte unei picături pentru fiecare.

Familia Staif mănâncă supa cu perișoare în prima seară de Paști în Israel. Mai târziu, în toată țara s-a cântat de la ferestre și balcoane „Mah Nishtanah”, adică „De ce e noapte aceasta diferită de toate celelalte?”
Foto: Danielle Amy

Anul acesta, pe Facebook și în feed-uri a plouat cu meme, parodii, cântece și animații pentru înveselirea atmosferei, care au ajuns și în planurile de Seder. În glumă, decorațiunile tradiționale de pe masă au fost înlocuite cu sticle de dezinfectant, hârtie igienică și mănuși. Urgiile biblice – roiul de lăcuste, grindina, moartea vitelor și râurile de sânge – au fost înlocuite cu prăbușirea piețelor de acțiuni, anularea meciurilor din NBA, copiii plictisiți și concedierile în masă. Cineva l-a parodiat pe Dr. Seuss: „Chiar de timpu-n izolare e ca Grinciul de nasol, nu-i nimic nu ne stresăm, ne salvează Igienol!”

În St. Luis, Stanley Estrin a pus rima de mai sus, împreună cu diverse imagini, într-un folder digital comun pe care l-a trimis unui nepot care avea să se ocupe de partea tehnologică a prezentării lui de Pesah. Într-o imagine inspirată de „Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci, Iisus stătea la o masă, singur, iar apostolii lui erau conectați prin Zoom. În alta, șase laptopuri stăteau față în față la masa de Pesah. Estrin a făcut un colaj de hagade ale familiei lui, a tăiat secvențe audio din interviuri din podcast-uri și a organizat lecturi noi pentru Sederul lui virtual. Oaspeții care urmăreau același lucru ca el puteau ține pasul cu prezentarea în timp real, văzând în același timp imagini cu reacțiile celorlalți.

Masa de seder organizată la San Diego de rabinul Ally Resnik Jacobson a atras rude și prieteni de pe tot cuprinsul Statelor Unite. În mod normal, ritualul poate dura multe ore, cu multe pahare și cântece. Pe video, fotografa Daniella Zalcman a participat la mese și întruniri pascale din toată lumea. Foto: Daniella Zalcman

Fotografa Daniella Zalcman taie hrean ca să facă maror—un sos amar care se mănâncă de Pesah pentru a aminti de suferința israeliților aflați în robie în Egipt—în timp ce participă la o reuniune pe video organizată la Londra. Foto: Daniella Zalcman

Presiunea pentru eveniment, concentrată de obicei asupra soției, care gătea pentru câte o duzină de oaspeți, îi revenea acum lui, care planifica și pregătea predica pe Zoom, urmând tradițiile ramurii conservatoare a iudaismului, pentru 24 de oameni în cele două seri de Pesah. Estrin, manager de proiect pensionat, știa de ce are nevoie o întâlnire virtuală: organizare.

Joi, era ora 10 în Los Angeles, 12 la Chicago, 18 la Londra și 20 la Ierusalim când toată lumea s-a conectat la Sederul lui Estrin din St. Louis. Pentru prima oară de ani de zile, au putut participa și fiul lui, Daniel, care locuiește în Israel, și fiica lui, Miriam, care stă la Londra. Mâncărurile tradiționale de Seder aveau să fie pe masa tuturor, dar felul principal varia de la mic-dejun târziu la cină târzie.

În Israel, Emily Staif îi duce vecinului ei, un văduv de 92 de ani, o masă de Pesah. Cum multă lume se află în carantină, sărbătoarea a fost adaptată, fie prin video-conferințe la distanță, fie lăsându-le celor singuri bunătăți la ușă. Foto: Danielle Amy

Esențială în povestea de Pesah este șirul de urgii trimise de Dumnezeu pentru a-i elibera pe israeliți din sclavie. Până să ajungă la partea aceea din Seder, cele trei săptămâni de carantină dăduseră un nou sens celor zece urgii din Egiptul antic. „Înainte nu mă raportam serios la ele”, spune el. „Acum empatizăm toți.”

În lumea întreagă, Sederurile video au apărut ca soluție de Pesah pentru toți evreii, mai puțin cei ortodocși, care nu folosesc dispozitive tehnologice în zilele sfinte. După câteva săptămâni în care decretele rabinice despre Sederurile virtuale s-au bătut cap în cap, Autoritatea Rabinică Supremă din Israel le-a interzis, așa că evreii ortodocși au sărbătorit doar cu cei din casă. „Singurătatea doare și trebuie să găsim o soluție, poate printr-un apel pe computer în ajunul sărbătorii, înainte să înceapă. Dar nu pângărind ziua sfântă”, a declarat Autoritatea.

Patru pahare de vin sunt consumate în timpul versetelor recitate de Pesah. Anumite părți ale ritualului de seder au sunat anul acesta mai adevărat ca oricând – mai ales cele 10 plăgi și discuțiile despre libertate. Foto: Danielle Amy

Unele comunități de evrei ortodocși din New York și Israel au ignorat restricțiile asupra adunărilor, iar comunitățile lor sunt cele mai grav afectate de COVID-19. În Israel, statul a impus o interdicție de deplasare de miercuri, ora 15, până joi, ora 7, a închis firmele și le-a interzis locuitorilor să se îndepărteze mai mult de 100 m de casă, de teamă că oamenii aveau să formeze grupuri și să răspândească virusul. Aplicarea noilor reguli s-a asigurat cu drone, elicoptere și date colectate de la telefoanele mobile.

Miercuri noaptea, în timpul interdicției, israelienii au deschis ferestrele și au ieșit pe balcoane să cânte versetele „Ma Niștana”, recitate de obicei de cel mai tânăr oaspete de Seder, care întreabă „Prin ce se deosebește seara aceasta de toate celelalte?” În clipurile filmate în Israel se văd lumini din sute de apartamente și se aude ecoul vocilor care cântă împreună.

Mulți evrei încheie Sederul cu o dorință rostită la unison: „La anul în Ierusalim.” Anul acesta, mantra se schimbase: „La anul împreună”. În Rio de Janeiro, rabi Joseph Edelheit a oficiat Sederul din locuința lui adoptivă din Brazilia. Pe ecran era o familie care nu se adunase niciodată în același loc: cei patru copii ai rabinului, trei rânduri de cuscri, două foste soții și soția lui actuală. Văzându-i la mesele lor, fiecare în alt loc din S.U.A., Edelheit s-a minunat de puterea tehnologiei. „Nu mai țin minte când mi-am văzut ultima oară toți patru copiii la masa de Seder”, a spus el. „E o constelație nouă pentru Seder. Și e minunată.”

Făcuse un colaj de Hagada nou și presărase prin el lecturi suplimentare. Una din spălările pe mâini ritualice a înlocuit-o cu un strop de dezinfectant pentru mâini. S-a pus o versiune adaptată la pandemie a uneia din întrebările tradiționale. Fiecare trata criza actuală, de la „Prin ce se deosebește seara aceasta de toate celelalte?” până la „De ce se îmbolnăvesc atâția oameni?” Iar pe lângă cele 10 urgii s-a strigat o a 11-a – COVID-19.

„Mereu trecem de la un trecut dureros la speranță”, a citit Edelheit. „Este important acum, nu numai din cauza coronavirusului, ci și pentru că lumea pe care o cunoșteam noi nu va mai exista. Și nu știm ce formă nouă va lua.”

Cei adunați la masa virtuală și-au împărtășit amărăciunea față de situație – locuri de muncă dispărute, vacanțe amânate, teamă, separare – dar și perspectiva optimistă – legături restabilite, întâlniri pe Zoom, sănătate. Însă, când Sederul se apropia de sfârșit, prima soție a lui Edelheit, Naomi, a privit în obiectiv din casa ei din Illinois și a spus: „Eu sunt foarte recunoscătoare că, după atâția ani, putem să sărbătorim toți împreună, ca o mare familie. Cred că era și timpul. Sper să mai facem așa.”

„Nu mi-aș fi imaginat”, a răspuns Edelheit de la masa lui din Brazilia. „Acum nu-mi imaginez cum n-aș face asta din nou.”

Articol publicat pe www.nationalgeographic.com
Text: Nina Strochlilic

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*