Transportul public nu va mai fi la fel

Din cauza unei greve la metrou, londonezii care trebuie să ajungă la muncă traversează pe jos London Bridge. Foto: Leon Neal / Getty Images

Coronavirusul va schimba felul în care folosim trenurile, autobuzele și benzile pentru biciclete după pandemie.

E timpul să mergem la muncă. Lăsăm în urmă pandemia de coronavirus, și, în această viziune despre viitor, trenurile și autobuzele circulă iar. Dar lucruri arată altfel decât de obicei. Îți plătești călătoria fără să atingi nimic. Scaunele din vehiculele prevăzute cu separatoare sunt la distanță unele de altele, în timp ce șoferii stau în cabine ventilate, izolate de pasageri.

Aplicațiile pentru telefoanele inteligente pot ajuta la decongestionarea traficului. Și, cu cât mai multe persoane aleg să se deplaseze cu bicicleta, să meargă pe jos sau să lucreze de acasă, trenurile și autobuzele aglomerate, devin o legendă de dinainte de pandemie.

Deși este imposibil să prezicem viitorul, interviurile cu experți în transporturi și sănătate publică sugerează că pandemia ne oferă oportunitatea de a remodela sistemele de transport și de a reînvia orașele, având astfel posibilitatea de a ne proteja de bolile infecțioase și chiar de unele cronice. Și, în timp ce carantina a dus transportul public într-o situație de criză pentru moment, investițiile strategice, gândirea creativă și noile tehnologii ar putea în cele din urmă să îi facă pe oameni să se simtă suficient de siguri încât să călătorească iar, spune Yingling Fan, urbanistă la Universitatea din Minnesota, Minneapolis. „Cu siguranță, există multe provocări, dar și multe oportunități”, spune ea.

De asemenea, pandemia poate oferi posibilități pentru a face sistemele de tranzit mai primitoare.

„Istoria transporturilor este plină de povești în care ceva care a fost făcut temporar, a rămas permanent, pentru că oamenii nu voiau să se întoarcă”, spune Jarrett Walker, consultant de tranzit internațional și autor al volumului Human Transit: How Clearer Thinking about Public Transit Can Enrich Our Communities and Our Lives.

Ambuteiaj pe o autostradă din Guangzhou, China. Foto: China Photos / Getty Images

Mașinile personale nu înseamnă sănătate

Scopul tranzitului în masă este de a muta puzderia de lume, iar această aglomerație crește șansele răspândire a bolilor infecțioase. Într-un studiu efectuat pe zeci de oameni în sezonul gripei din 2008-2009, cercetătorii din Marea Britanie au descoperit că cei care au călătorit cu autobuzele sau cu tramvaiele au solicitat de șase ori mai multe îngrijiri medicale pentru o boală respiratori acută decât cei care nu au călătorit cu autobuzele sau cu tramvaiele.

Reacția naturală ar putea fi în schimb să luăm mașina, dar asta crește riscul de boli cronice, spune Lawrence Frank, un expert în transporturi și sănătate publică la Universitatea din British Columbia. În 2004, el și colegii săi au descoperit că fiecare oră în plus pe care oamenii o petrec în mașină crește riscul de obezitate cu 6%. La rândul său, obezitatea este un factor predictor al diabetului și al bolilor de inimă – ambele cresc vulnerabilitatea unei persoane la complicațiile COVID-19.

„Vrem ca mai puțini oameni să aibă aceste precondiții, astfel încât dacă ne lovește o pandemie și ei sunt expuși, să supraviețuiască”, spune el. „Întrebarea reală este: Cum construiești un viitor care se adresează atât bolilor cronice, cât și bolilor infecțioase?”

Este puțin probabil ca densitatea urbană să dispară, spune Frank, și nici nu ar trebui. Cercetările sale au legat cartierele dense, viabilitatea, proximitatea magazinelor și accesul la transportul public de incidențe mai mici de diabet, boli de inimă și stres, precum și de costuri reduse de îngrijire a sănătății.

Grupul său cercetează acum modul în care bolile cronice și bolile infecțioase variază în funcție de deplasarea pe jos în vecinătate, utilizarea transportului, dependența de mașină și capacitatea oamenilor de a se implica în transportul activ, cum ar fi mersul pe jos și bicicleta. Rezultatele preliminare sugerează că persoanele care trăiesc în cartiere unde se pot deplasa pe jos și cele cu expunere mai mică la poluarea aerului sunt mai puțin susceptibili să aibă afecțiuni cronice și pot fi mai puțin vulnerabile decesul cauzat de COVID-19.

Protejarea transportului public, cât și încurajarea celui activ este importantă pentru a reduce poluarea aerului, adaugă el, și asta are implicații asupra sănătății.

„Societatea cea mai vulnerabilă este cea care devine cea mai sedentară și cea mai dependentă de mașină și acesta este cel mai rău scenariu posibil atunci când vine o pandemie”, spune Frank.

Tranzitul public face dovada infecțiilor

Facem navata conștienți de coronavirus încă înainte de a pleca de acasă, spune Fan. În unele orașe din China, cum ar fi Shenzhen și Guangzhou, pre-rezervarea unui loc este deja un lucru obișnuit în autobuzele și trenurile orașului. Ea bănuiește că adăugarea opțiunii de a plăti în prealabil tarifele online sau prin telefoane inteligente ar putea reduce numărul de persoane care trebuie să atingă un chioșc murdar.

De asemenea, este posibil ca oamenii să fie dispersați în moduri care depășesc limitarea capacității de tranzit, ceea ce s-a întâmplat în multe locuri în timpul pandemiei, spune Walker.

Orașele pot folosi monitoarele automate pentru localizarea vehiculului și pentru fluxul de pasageri pentru a reruta rapid autobuzele atunci când se schimbă cererea. Contoarele automate de pasageri și senzorii de greutate – folosiți în prezent în Australia, S.U.A. și în alte părți – pot furniza informații despre capacitatea autovehiculului prin intermediul telefoanelor inteligente sau a ecranelor de afișare la stații, astfel încât călătorii se pot dispersa alegând cea mai puțin aglomerată mașină.

Anul trecut, Google a început să folosească externalizarea spre public și informații despre trafic în peste 200 de orașe din întreaga lume pentru a oferi utilizatorilor o informație despre cât de pline ar fi autobuzele și trenurile. Integrate cu aplicațiile pentru telefoane inteligente, toate aceste informații ar putea reduce congestia, permițând pasagerilor să evite platformele și vehiculele aglomerate. Până în prezent, acest tip de date nu au fost folosite de oficiali pentru a impune distanțarea oamenilor în transportul public, spune Fan, dar aplicarea ideii este de posibilă, deoarece China folosește deja tehnologie similară pentru a restricționa traficul rutier.

Cu toate acestea, folosirea unora dintre aceste aplicații poate însemna renunțarea la anumite niveluri de intimitate. Aplicațiile de monitorizare de pe telefonul dvs., de exemplu, v-ar putea avertiza dacă ați călătorit în un tren cu cineva care ulterior s-a dovedit pozitiv cu COVID-19. Apple și Google dezvoltă programe cu acest tip de capacitate de urmărire a contactelor, care este deja disponibil în China, Singapore și alte țări.

Diferențele culturale intră în jocul de a renunța la intimitate, spune Fan. Urmărirea contactelor din Coreea de Sud a avut succes în parte, deoarece legile permit guvernului să urmărească istoricul cardului de credit al persoanelor infectate și datele despre locația telefonului mobil.

„Compromisul dintre intimitate și siguranță este un subiect delicat”, spune Fan. „Nu cred că publicul larg din Statele Unite este pregătit pentru orice măsuri stricte de urmărire a contactelor.”

Senzorii de recunoaștere facială precum cei care sunt folosiți în transportul public din China vă pot măsura, de asemenea, temperatura și refuza intrarea într-o stație de autobuz sau metrou, dacă aveți febră. Odată ce testarea anticorpilor este precisă și disponibilă, este posibil să arătați chiar și o carte de imunitate înainte de a vă îmbarca, deși va exista o linie fină între siguranță și hărțuire, adaugă David Levinson, un inginer de transport la Universitatea din Sydney, Australia.

„Încălcarea vieții private nu îi va face pe oameni fericiți și îi va determina să folosească mai degrabă alte moduri decât tranzitul public”, spune el. „Oamenii vor găsi alternative dacă pot.”

Chinezii care lucrează în cartierul de afaceri din Beijing, China poartă măști de protecție în timp ce se deplasează spre muncă cu bicicletele. Foto: Kevin Frayer / Stringer / Getty Images

Saltul cu bicicleta

Bicicletele sunt printre aceste alternative. Noi piste biciclete au apărut deja în timpul pandemiei, în orașe precum Berlin, Bogota. În ultimele săptămâni, Oakland, California, a închis peste 100 km de străzi pentru a face loc bicicliștilor și pietonilor, iar multe alte locuri, inclusiv Seattle, Washington și Milano, Italia, urmăresc să reducă permanent utilizarea mașinilor personale.

Experții prezic că aceste piste pentru biciclete vor crea un ciclu de auto-perpetuare, deoarece numărul de persoane care folosesc bicicleta va crește cererea de piste. În timpul unei întrețineri majore a unei autostrăzi din centrul orașului Seattle, de exemplu, orașul a transformat temporar benzile de circulație în benzile de autobuz și așa au rămas. Construirea a 640 km de trasee pentru biciclete în Paris ar costa mult mai puțin decât – doar 2% din preț – o reproiectare viitoare a sistemului de metrou al orașului.

Walker spune că ciclismul nu este realist pentru toată lumea și tinde să fie mai accesibil pentru persoanele care locuiesc aproape de locurile de muncă. Totuși, o industrie în creștere a bicicletelor electrice ar putea ajuta oamenii să se deplaseze mai departe, mai ales dacă sistemele de transport în comun își integrează structurile tarifare cu programe de partajare a bicicletelor pentru a permite oamenilor să se urce cu bicicleta, spune Frank. Bicicletele electrice sunt deja disponibile prin intermediul programelor de închiriere în zeci de orașe.

O să lucrăm de acasă pentru totdeauna?

Pentru unii oameni, viitorul va fi să nu folosească deloc transportul în comun. Aproximativ jumătate dintre adulții cu locuri de muncă în Statele Unite lucrează de acasă în timpul pandemiei, potrivit unui raport publicat de Brookings Institution în aprilie. Acesta este mai mult decât dublul procentului celor care au făcut telemuncă în urmă cu doi ani. Aproximativ 20% dintre ofițerii financiari chestionați de Brookings au declarat că intenționează să păstreze permanent munca la distanță pentru cel puțin 20% dintre lucrătorii lor.

Acest tip de schimbare a societății ar putea reduce și mai mult aglomerația și răspândirea bolilor în transportul în comun, spune Levinson, mai ales dacă oamenii merg la birouri doar ocazional, dacă se deplasează cu bicicleta când pot și dacă stau acasă când sunt bolnavi.

Totuși, menținerea unor sisteme puternice de transport public este o componentă cheie a orașelor pline de viață, spune Fan. Autobuzele, trenurile și alte moduri de transport în comun reunesc oamenii dincolo de rasă și venituri, iar acest tip de amestec creează empatie într-un mod în care șederea în mașină nu este posibilă.

„Transportul public este un loc în care oamenii experimentează urbanismul”, spune ea. „Este locul în care oamenii își negociază diferențele.”

Articol publicat pe: www.nationalgeographic.com
Text: Emily Sohn

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*