Mâini fără virus

O femeie se spală aproape de Bhubaneshwar, oraș din statul Odisha, din estul Indiei. Majoritatea locuințelor urbane din țară (și 82% dintre cele rurale) nu au apă curentă. Foto: Andrea Bruce

Vor primi, în sfârșit, săracii lumii apă curată pentru spălat pe mâini – și pentru băut?

Text: Nilanjana Bhowmick 
Foto: Andrea Bruce, Sanjit Das / Panos Pictures / Redux

„Ați venit de la Mumbai să ne învățați să ne spălăm pe mâini?”

Sătenii râdeau să se prăpădească de Yusuf Kabir. Lucrează la biroul UNICEF din Mumbai, într-o divizie cu un acronim potrivit – WASH, de la „water, sanitation, hygiene” – și parcurgea districtul Latur, de la circa 400 km est de Mumbai, ca să încurajeze igiena mâinilor ca măsură de protecție. În Latur, ca și în alte districte din statul Maharashtra, Kabir afla că, pentru mulți săteni, spălatul pe mâini pur și simplu nu era o prioritate. „Nu înțelegeau ce impact tangibil ar putea avea”, își amintește el.

Asta se întâmpla cu mult înainte de pandemia de COVID-19.

Un cadru didactic le arată elevilor unei școli din satul Gori Kothapally, din statul indian Andhra Pradesh, cum se spală corect mâinile. Foto: Sanjit Das / Panos Pictures / Redux

Pe 24 martie, în ziua în care premierul Narendra Modi le-a ordonat celor peste 1,3 miliarde de cetățeni indieni să stea acasă cel puțin trei săptămâni (perioadă prelungită mai târziu), cercetătorii de la Universitatea Birmingham din Marea Britanie au publicat un studiu care documenta o strânsă corelație între proporția infectărilor cu COVID-19 și slaba cultură a spălării pe mâini în fiecare țară. China, unde a început pandemia la sfârșitul lui 2019, a avut cele mai slabe rezultate: dintre participanții la sondaj, 77% au răspuns că nu se spală neapărat pe mâini după ce merg la toaletă. India a avut un scor mai bun – dar și acolo 40% dintre respondenți au spus că nu se spală pe mâini, nici cu, nici fără săpun, în acel context-cheie. Și studiul respectiv a fost făcut tot înainte de COVID-19.

Anul acesta, indienilor li s-a transmis mesajul mai puternic ca oricând: spălarea frecventă pe mâini cu săpun combate boala. Asta aud de la administrația națională și locală. Asta aud pe canalele de socializare, de la celebritățile de la Bollywood, de la campionii de cricket și, în mod foarte amuzant, de la un grup de polițiști în uniformă și cu măști pe față din statul sudic Kerala, care, în dans sincron pe o melodie populară, au demonstrat procedura corectă pentru spălarea pe mâini.

Coronavirusul a lovit lumea întreagă, fără să-i cruțe pe cei bogați și puternici, dar săracii din satele Indiei și-au simțit acut vulnerabilitatea, spune Kabir, ceea ce i-a făcut mai receptivi la mesaj. Săpunul, spune el, este acum unul dintre cele mai vândute produse din magazinele sătești, imediat după orez și făină.

Chiar și înainte de COVID-19, Kabir avea o listă lungă de argumente în favoarea aprovizionării cu săpun și a spălatului pe mâini. În 2018 au murit de pneumonie pe planetă peste 800.000 de copii sub cinci ani. 127.000 dintre ei au fost în India. Diareea, cauzată de obicei de infecția cu rotavirus, a ucis peste 500.000 de copii, dintre care peste 100.000 erau indieni. Spălarea mâinilor cu apă și săpun este o primă linie de apărare împotriva ambelor boli, ca și împotriva holerei, dizenteriei, hepatitei A și tifosului. UNICEF afirmă că poate reduce riscul de diaree cu 40%.

Marea speranță a activiștilor WASH precum Kabir este că teama de COVID-19 va inspira oamenii să se spele mai des pe mâini, ceea ce, în lumea post-pandemie, va duce la o reducere de durată a pagubelor produse de boli în multe țări în curs de dezvoltare.

Este „probabil singurul aspect pozitiv al bolii”, spune VK Madhavan, director executiv la WaterAid India. „Schimbarea și gradul de conștientizare, față de acum câteva săptămâni, sunt fenomenale.”

Dar în calea acestei viziuni optimiste se află un obstacol considerabil: în țări precum India pur și simplu nu există suficientă apă curată.

Dacă adunăm toate situațiile în care autorități internaționale ca UNICEF au recomandat spălatul pe mâini în timpul pandemiei – după orice ieșire în spații publice, după atingerea suprafețelor din afara locuinței, după ce tușim, strănutăm sau ne suflăm nasul și, firește, după ce mergem la toaletă și ducem gunoiul, dar și înainte și după masă – ajungem la cel puțin 10 spălări pe zi.

E destul de mult. La o singură spălare de 20 de secunde, plus udarea și clătirea mâinilor, se consumă cel puțin doi litri de apă. O familie cu patru membri care se spală de 10 ori pe zi ar folosi 80 de litri doar pentru spălatul pe mâini. În SUA, unde fiecare cetățean consumă în medie până la 379 l pe zi, nu înseamnă prea mult. În mare parte din India și alte țări în curs de dezvoltare, e un lux inimaginabil.

Anul trecut, după ce Chennai, al șaselea oraș indian ca mărime, a rămas fără apă în timpul unei secete prelungite, NITI Aayog, un think-tank de stat indian, a publicat un raport asupra crizei apei în țară. Acesta arăta că aproape 60% dintre gospodăriile indiene urbane nu au apă curentă. La sate, cifra era de 82%, adică 146 de milioane de locuințe fără o sursă de apă adecvată.

Iată doar un exemplu din viața de zi cu zi. În satul Kaithi din regiunea Bundelkhand din partea central-nordică a Indiei, există un robinet comun la cinci case. Bundelkhand a suferit 13 secete în ultimele două decenii. Aici, lipsa apei este un mod de viață.

În primăvara aceasta, când a început să se răspândească COVID-19, oamenii din Kaithi s-au confruntat cu alegerea tulburătoare pe care au făcut-o și multe alte sate indiene: ori să se spele pe mâini, ori să păstreze distanțarea socială. Cu greu ar fi putut respecta ambele metode de combatere a bolii în același timp. „Nu permitem să se strângă prea mulți oameni la robinete și încercăm să ne spălăm pe mâini cât putem de des”, mi-a spus la telefon Mangal Singh din Kaithi înainte de impunerea izolării la domiciliu.

Ca multe alte sate indiene, Kaithi are la un capăt o colonie de daliți, o castă inferioară. Acolo este un singur robinet la 400 de persoane. Iar mulți locuitori din regiune nu au nicio sursă de apă în apropiere, spune Kesar Singh, membru fondator al Bundelkhand Water Forum, un ONG local. În astfel de sate, femeile merg adesea aproape doi kilometri și stau la o coadă lungă ca să ia apă.

„Să te aștepți ca oamenii din regiunea aceasta săracă și uscată să pună spălatul pe mâini mai presus de necesitățile de zi cu zi e o glumă cinică, nici mai mult, nici mai puțin”, spune Singh.

La nivel global, circa trei miliarde de oameni – 40% din populația planetei – nu au facilități elementare pentru spălarea mâinilor cu apă și săpun acasă, conform unui raport publicat anul trecut de Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF. Majoritatea trăiesc în sudul Asiei sau în Africa Subsahariană.

„Nu e vorba că oamenii au ceva împotriva spălatului pe mâini”, spune Ikal Ang’elei, activistă pentru drepturile indigenilor din Kenya, care repetă ce mi-a spus Singh. „Situația e următoarea: pui copilul să se spele pe mâini când vine de la școală, sau păstrezi apa pentru gătit?”

În India, anul trecut, guvernul Modi a anunțat planul ca, până în 2024, să asigure 55 l de apă pe zi pentru fiecare gospodărie. Este un scop enorm de ambițios – dar încă departe și de nevoile, și de oportunitățile din lumea post-COVID-19.

„Acum oamenii vor fi mai conștienți ca niciodată de importanța igienei și a spălatului pe mâini”, spune Kelly Ann Naylor, șef global al inițiativei WASH de la UNICEF. „Dar va trebui ca guvernele să profite de ocazie.”

Nilanjana Bhowmick este jurnalistă în Delhi, India.

Citește și

„Piețele umede” sunt, probabil, sursa coronavirusului. Iată ce trebuie să știți.

În această așezare din Kenya, lupta împotriva coronavirusului necesită solidaritate

O lume încetinită de coronavirus

Recunoaștere târzie pentru descoperitoarea coronavirusului

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*