La pescuit de calcan baltic

Acum, când gheţurile au dispărut şi marea este accesibilă chiar şi la pas, Poul îşi începe ce va urma să fie o noapte îmbelşugată sau una fără nici măcar un pește după dorinţa spiritelor mării. Foto: Călin Străjescu

O noapte magică pe Insula Laeso

Text și foto: Călin Străjescu

Poul mă întreabă dacă vreau și eu o suliță. Răspund politicos că aș prefera să îl acompaniez doar în calitate de spectator. Suntem pe Insula Laeso, o mică nestemată nordică din Strâmtoarea Kattegat.

De sute de ani, calcanul este unul dintre cei mai râvniți pești de pe aceste meleaguri. Pe timp de iarnă localnicii făceau copci, și atrăgeau peștele flămând la gura lor cu făclii confecționate din păr de animal – în special de mistreț, deoarece ardea mai bine și mai mult combinat cu uleiul din grăsime de balenă.

Dacă calcanii sunt prinși în zona nisipoasă, gustul este cu mult mai bun decât al peștelui din larg. Foto: Călin Străjescu
Acum o săptămână, Poul a reușit să prindă 18 pești. Să vedem dacă în această seară îi voi purta noroc sau sunetul camerei și lumina blițului va speria calcanii. Foto: Călin Străjescu
De multe ori, peștele este mai rapid decât pescarul. Sub lumina rece a lunii și a lanternei, totul se rezumă la răbdare și iscusință. Foto: Călin Străjescu
Când captura serii este mai mare decât ar fi necesar pentru familia pescarului, atunci surplusul de calcan baltic este împărțit generos în comunitate. Foto: Călin Străjescu

În prezent există patru locuri unde se poate pescui calcan baltic, iar noi mergem în partea de nord. Plecăm sub lumina lunii. Cu pași înceți ne desprindem de nisipul plajei și intrăm în golful nordic al insulei. Chiar de la început Poul îmi spune să fiu atent la găurile făcute de rațe pe timpul zilei în căutare de viermi marini. Captivat de locul în care mă găsesc, intru din plin într-una dintre ele. Din fericire, apa nu mi-a trecut de pantaloni și nici nu a ajuns la rucsacul cu echipament foto.

Aici, în Danemarca, apusul durează mult. Încă este lumină și peștii n-au venit. Mergem paralel cu malul încă vreo oră, așteptând semne că apa are temperatura potrivită. Din când în când mai apare în inspecție câte un crab arțăgos. Dar timpul trece și refluxul e din ce în ce mai puternic. Poate că ar trebui să ieșim din acest golf protejat și să ne încercăm norocul în marea mai agitată unde se și găsesc specimenele cele mai mari de calcan baltic.

Acest bărbat masiv și ca orice nordic, înalt de aproape 2 metri, devenise stereotipul perfect: un pescar cu pipă ce îmi povestea isprăvile lui. Arrr! Foto: Călin Străjescu

Oare cum erau aceste ape acum o mie de ani? Îl întreb pe Poul, fost profesor de geografie și istorie. Cu multe secole în urmă, începe el cu pipa fumegând mocnit în colțul gurii, vikingii de pe această insulă cu puține resurse se zbăteau să supraviețuiască de pe o zi pe alta. Lucrurile s-au schimbat cu timpul, după mai multe voiaje spre sud, când au învățat să folosească sarea ca să-și conserve mâcarea. Astfel peștele putea fi păstrat până la 10 ani în saramură.

Ne întrerup dintr-odată calcanii, care ne fac pe plac și încep să apară.

Pe înserate, în vreme ce orașul freamătă de zumzetul turiștilor, aceste căsuțe sunt închiriate pentru ca unii dintre ei să poată lua cina chiar pe malul mării. Foto: Călin Străjescu

Lui Poul, „regele pescar al insulei”, îi place să vină aici pentru că poate să gândească, să se simtă liber și îmbrățișat de natură. La fel am trăit și eu, cu sufletul la gură, această noapte în Marea Baltică.

Citește și

Paiete de peşte

Design modern în Danemarca

Viață scandinavă

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*