Voluntar în Africa

Foto: arhiva personală

Răzvan Popa cunoaște continentul african prin prisma celor șase misiuni Médecins Sans Frontières la care a participat până acum.

Cum ai ajuns în Africa și ce faci acolo?

Am ajuns pe un drum Timișoara – Franța – București. În Timișoara am crescut, studiat și m-am format. În Franța, am învățat franceză și am lucrat pentru prima dată într-o țară străină. În București m-am mutat pentru iubire, am experimentat munca în corporație și mai presus am aflat că în MSF (Médecins Sans Frontières – Medici fără frontiere) se poate lucra și dacă nu ești medic.

În Africa am lucrat și lucrez ca suport pentru echipele medicale. Am gestionat proiecte de construcții, proiecte solare și aprovizionare. Am fost plecat în șase misiuni, 3 în Republica Democrată Congo și 3 în Republica Centrafricană. În ultima misiune am fost șef de proiect pentru prima dată (un post similar cu un director general pentru o mică de firmă) și am gestionat toate departamentele: medical, tehnic, financiar și resurse umane.

Foto: arhiva personală

Cum a fost procesul de acomodare cu cultura locală?

Greu la început și tot mai ușor cu fiecare întoarcere. Cred că pentru noi, românii, acomodarea este mai ușoară decât pentru cei care vin din țările mai dezvoltate. Din cauza contextului accesul nostru spre evenimentele culturale ale localnicilor era foarte limitat. De exemplu nu puteam să participăm la o nuntă sau un înmormântare pentru că se adunau mulți oameni și riscul de atac asupra civililor creștea.

Care este cel mai fascinant lucru pe care l-ai experimentat acolo?

Simplitatea vieții. Întoarcerea la lucrurile simple. E minunată liniștea nopții. E incredibil cerul noaptea și nu pot să uit apusurile roșiatice din savana Centrafricană. Cel mai fascinant este că acolo realizezi cât de mult a influențat medicina lumea în care trăim.

Foto: arhiva personală
Foto: arhiva personală

Cum sunt oamenii de acolo, care sunt prioritățile lor și ce ai învățat de la ei?

Oamenii sunt extrem de plini de viață, zâmbesc mult și ospitalieri. Prioritățile lor nu diferă mult de prioritățile tuturor oamenilor: mâncare, liniște, școala copiilor etc. Am reînvățat că bucuria e în lucrurile simple și mici. Am avut ocazia, rar, să îi văd în momente de sărbătoare (diverse petreceri în baza noastră) și m-au fascinat dansurile lor.

Cu ce pericole se confruntă ei, care sunt grijile lor?

Țările în care am lucrat sunt în război civil. Pericolele sunt la tot pasul și din păcate grijile lor sunt direct legate de lucrurile de bază: mâncare, sănătate și siguranță. Noi, MSF, acoperim partea de sănătate și alte organizații aduc aportul de hrană (donații directe sau programe prin care localnicii sunt învățați să cultive plante și să crească animale). Din păcate în aceste zone oamenii nu prea pot să își facă planuri pe termen mediu și lung.

Foto: arhiva personală

Ce sfat ai avea pentru cineva care ar vrea să îți urmeze traseul. Care sunt pașii, la ce să se aștepte?

În primul rând aș sfătui pe orice tânăr cu studii medicale să încerce minim o misiune cu MSF. Procesul de recrutare este complicat și la început am considerat că este excesiv de sever. În prima misiune am înțeles necesitatea unui proces de recrutare foarte sever și detaliat. De la dorință la putință este cale lungă și asta se poate vedea clar în MSF. Ai nevoie de un background tehnic dar și de o sănătate psihică puternică. La mine procesul a durat aproximativ 8 luni și a cuprins nenumărate discuții și teste.

Cum crezi că vor arăta lucrurile acolo peste 10 ani?

Nu știu. Eu am o dorință, să mă întorc în aceste țări într-o zi ca turist și să îmi întâlnesc foștii colegi și să mă bucur de momentele cu ei în țări fără conflicte. Sunt țări încărcate de istorie și suferință și sper să le văd libere de conflicte.

Mă simt un om norocos datorită faptului că am experimentat aceste misiuni și am cunoscut aceste țări. Mi-au rămas în suflet cele două țări. Nu am văzut oameni mai puternici și în același timp vulnerabili niciunde. Capacitatea de reziliență a oamenilor te face să înțelegi, din păcate, cum au reușit să treacă peste secole de chin și umilință.

Citește și

Gabon, Africa: Parcurile naționale acoperă peste 11% din suprafața statului african

Pliurile elefanților africani

Deşertul Danakil, din Africa, cel mai aspru loc de pe Pământ

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*