Dr. Rareș Căpitan, specialist dermatolog în medicină veterinară: „Pielea și blana animalului sunt oglinda sănătății lui”.

Află de la Dr. Rareș Căpitan, specialist dermatolog în medicină veterinară, certificat european cum hrănești corect un animal de companie cu alergie sau cu intoleranță alimentară.

Cum ai ales să devii medic veterinar?

Mama a fost cea care mi-a insuflat pasiunea asta de când eram mic. Nici nu știu momentul de la care a plecat. Ei cred că îi datorez alegerea carierei. Pe plan personal cred că a fost un moment important prin clasa a treia când am avut primul meu câine. Pe vremea aceea, serviciile veterinare pentru animalele de companie nu erau atât de dezvoltate și, din păcate pe la nouă luni a făcut parvoviroză, o boală virală cu mortalitate ridicată. Ei, în momentul respectiv, îmi aduc aminte și acum când a venit medicul veterinar acasă, i-a făcut un tratament suportiv, cred că bănuia ce urma să se întâmple, dar nu mi-a spus. Din păcate l-am pierdut. M-am simțit foarte neputincios în momentul respectiv. Am simțit că nu pot să fac nimic să îl ajut. Cred că acesta a fost un element cheie când am hotărât că vreau să fac mai mult, să salvez cât mai multe animale.

Cum a fost drumul către specializarea de Diplomat în dermatologie Veterinară și care a fost motivația ta?

Drumul spre cariera aceasta de specialist, la mine, a început din foarte multă inconștiență. Pentru că atunci când m-am apucat, practic Acum aproape zece ani, când m-am hotărât să aleg această carieră, nu se știau foarte multe lucruri, cel puțin la noi în țară. Și a fost destul de greu pentru că a trebuit să fac naveta cam cinci ani în Italia lunar. În plus, au fost multe cursuri pe care a trebuit să le susțin parte în Europa, parte peste ocean. Foarte multă alergătură. Iar ziua are 24 de ore pentru toată lumea. Și în momentul în care trebuie să îți dedici foarte mult timp carierei și studiului, de undeva trebuie să iei. Și atunci începi să iei: din timpul cu familia, din timpul cu prietenii, din timpul somnului. Practic din orice altceva care nu are legătură cu cariera ta. Și e dureros că durează ceva timp și trebuie să iei niște decizii grele. La sfârșit, într-adevăr te bucuri că ai reușit să faci ceea ce ți-ai propus. Vedem de acum în colo ce o să fie.

Care sunt provocările pe care le ai în relaţia cu proprietarii animalelor care suferă de afecţiuni dermatologice?

Întotdeauna e o plăcere și provocare în același timp, când trebuie să explici proprietarilor de animale de companie afecțiunea de care suferă ei. La nivel de specialist, știi foarte multe lucruri și foarte multe detalii. Trebuie să știi modul în care poți să îi traduci lui și să înțeleagă într-adevăr prin ce trece animalul lui. Și din proprie experiență am observat, în momentul în care un proprietar nu reușește să înțeleagă boala de care suferă animalul lui sau ce ar trebui să facă, nu o să urmărească tratamentul respectiv. Automat, animalul nu o să se simtă mai bine. Să zicem că asta ar fi cea mai mare provocare pentru că trebuie să mă asigur ca fiecare proprietar să înțeleagă fără un limbaj neapărat academic și fără o pregătire în domeniul respectiv necesitatea ca el să urmărească acel tratament și câinele lui să poată să se comporte ca un câine obișnuit, normal, sănătos.

Ce ne poţi spune despre alergia la prea multă proteină?

Despre alergia la prea multă proteină am vorbit foarte mult. Pe scurt, nu am diagnosticat nici un caz. Nu cunosc nici un alt coleg din străinătate care să fie diagnosticat vreun caz și nu am citit nici o documentație științifică reală cu acest diagnostic. Este, într-adevăr, un mit, pentru care îl știu încă de pe băncile facultății. Mulți colegi de-ai mei în continuare poate se bazează pe el. Și, opinia personală este că a plecat de la faptul că un pacient alergic, atunci când este hrănit exact cu proteina la care el dezvoltă această alergie o să facă o să manifeste niște simptome direct proporțional cu cantitatea de alergeni ingerată. Practic, dacă un animal este alergic, să zicem, la pui, pe măsură ce el primește în hrană mai multă proteină de pui, o să manifeste o alergie mai severă. Și atunci și cum să zic, medicina nu era destul de avansată s-a luat decizia că e posibil să fie suspect de de prea multă proteină. Dar, din punctul meu de vedere, este un mit.

În concluzie, ca și oamenii, animalele dezvoltă alergii la tipuri de proteine și nu neapărat la cantitatea de proteine. Este doar o coincidență că atunci când ingeră multă proteină, la care ei răspund alergic, manifestă mai puternic simptomatologia.

Ce este intoleranţa la lactoză şi când apare?

Despre intoleranța la lactoză sunt lucruri interesante pe care aș vrea să vi le povestesc. Ele diferă foarte mult de alergiile alimentare. Toate sunt băgate, să zicem așa, în aceeași categorie de boli alimentare, reacții adverse la hrană. Dar alergiile sunt, pe de-o parte probleme imunologice în care organismul se sperie de anumite proteine atunci când le mâncăm, și crede aberant că îi face rău. Iar dincolo, intolerența se produce datorită unei lipse de enzime. Sunt niște substanțe care procesează hrana pe care o mâncăm astfel încât să o facă folositoare pentru corp. În cazul lactozei, există în tractul digestiv, la nivelul mucoaselor intestinale, lactaza – este o enzimă care degradează această lactoză în glucoză, galactoză, sunt niște lucruri foarte folositoare corpului pentru a ne hrăni. La puii de câini de exemplu, după înțărcare, atunci când puii nu mai sug de la mamă, această cantitate de lactază scade. Deci, noi dacă o să hrănim un câine cu lapte de vacă sau de capră, care chiar are un conținut de lactoză ridicată, nu mai are această enzimă să o proceseze și automat o să avem niște semne gastrointestinale specifice acestei intoleranțe la lactoză. Cum ar fi balonare, episoade diareice foarte acute. În principiu sunt multe semne gastrointestinale care vin în acest complex.

Dr. Rareș Căpitan, specialist dermatolog în medicină veterinară, certificat european

Care este rolul alimentaţiei atunci când ne referim la bolile de piele și de blană?

Eu pun foarte mare accent pe alimentație atunci când tratez pacienți cu afecțiuni dermatologice, cu boli de piele sau de blană pentru că practic o hrană bună scurtează foarte mult timpul de refacere. Și atunci animalul suferă mai puțin. Atunci când nu avem o hrană cu suficienți nutrienți folositori corpul se chinuie mai mult. Există, de exemplu, anumite componente în piele pe care corpul nu le poate sintetiza, adică nu le poate produce el din altceva și atunci trebuie să le ia strict din hrană. În momentul în care noi nu avem o hrană cu acel ingredient cu acele ingrediente, automat corpul o să sufere.

Și, de exemplu, sunt acizii grași esențiali, Omega 3, Omega 6, de care majoritatea proprietarilor au auzit. Și aici este un lucru interesant pentru că sunt anumite tipuri de diete veterinare, de exemplu, sau chiar anumite tipuri de hrană obișnuite, dar cu specific pentru pentru piele și blană care conțin aceste elemente într-o proporție extraordinar de mare. Exact ceea ce ne trebuie nouă medicilor specialiști.

Rolul nutriției poate de multe ori este subestimat. Și poate uneori punem prea mare accent de exemplu pe medicație și ne îndreptăm foarte puțin atenția această către parte nutrițională. Într-adevăr, medicul veterinar trebuie să facă o echipă cu proprietarul pentru că nu de puține ori tratamentul are cum să zic un cost. Pe lângă, ar trebui să se adauge și partea nutrițională. Și atunci când proprietarul își exprimă o îngrijorare legată de acest lucru, medicul veterinar începe să găsească un compromis. Concluzia și sfatul meu este să încercăm să înțelegem, să explicăm mai mult proprietarilor și aceste lucruri o să fie în beneficiul animalului nostru care repet o să sufere mai puțin, o să se refacă mult mai repede, o să trăiască ca un animal sănătos.

Ce te-a motivat să te specializezi în dermatologia veterinară?

Consider că într-adevăr e o întrebare bună pentru că ai nevoie să fii 200% motivat, pentru că pe parcurs este atât de greu încât dacă ești ușor motivat ai pierdut imediat motivația.

Partea cu motivația este un element extraordinar de important când alegi o carieră de specialist. Pentru că este un drum anevoios, lung și trebuie să fie o motivație care să dureze pe termen lung. Ca să nu renunți. La început am avut o motivație foarte puternică în a face ceva pentru prima dată. Ceva ce nu mai fusese niciodată încercat în România. Și, concomitent, cu mare entuziasm am privit oportunitatea că pot să învăț lucruri extraordinare. Lucruri care, iarăși, nu au mai fost niciodată prezentate în România. Pentru un medic, e un lucru extraordinar să poți să pui un diagnostic și să te bucuri pe urmă împreună cu proprietarul când vezi un animal fericit și un animal sănătos. Practic aici din asta trăim, cu asta ne hrănim toți, toți medicii. Cu mulțumirea că ai reușit să faci un pacient bine, un pacient fericit și proprietarul vine și îți mulțumește.

Care sunt cele mai frecvente afecţiuni dermatologice pe care le întâlneşti în cabinet?

Pleiada de afecțiuni dermatologice este destul de mare. Într-adevăr bolile alergice cred că sunt top. Suferim, ca și în cazul oamenilor, din ce în ce mai mult de aceste boli alergice, în care imunitatea noastră, din păcate, manifestă o îngrijorare vizavi de niște lucruri obișnuite. Ori din mediu, ori din alimentație. După care sunt bolile autoimune care, iarăși, iau amploare. În mare parte, condiția genetică este importantă, dar și stilul de viață. Ca și la noi. Bolile parazitare, din fericire, față de acum zece ani, sunt din ce în ce mai puține, cel puțin care ajung la mine. Asta pe de-o parte pentru că medicii veterinari pe parcursul timpului au încercat și au reușit să le identifice ei și atunci nu mai trimit cazuri către specialiști. Pentru că reușesc ei să le rezolve. Pe de altă parte și industria farmaceutică au reușit să a reușit să dezvolte niște molecule noi care sunt mult mai bune, mai eficiente și mai prietenoase cu organismul. Și atunci e un lucru bun.

Cât de importantă hrana este pentru o piele și o blană sănătoase?

O să pun iarăși accent pe hrană pentru că încă de când eram medic veterinar generalist vedeam în sala de consultație animale cu o blană sănătoasă sau animale cu o blană fără luciu, de exemplu. Sau cu fire de păr casante sau cu goluri în blană, cu mătreață. În unele cazuri, într-adevăr existau niște boli dermatologice care trebuiau tratate. Dar, pe de altă parte existau și multe carențe în alimentație. Asta înseamnă că sunt mulți nutrienți, care din păcate, lipsesc din hrană. Mare accent pun pe hrana echilibrată.

Pielea este un organ mare. Se zice că e cel mai mare, bine? Și are un roluri diverse. Trebuie să ne ajute, să ne protejeze de mediu. Astfel încât organismul face un lucru inteligent și anume distribuie aproape 30% din ceea ce mâncăm noi către acest organ. Către funcționalitatea pielii. Putem să ne gândim că dacă animalul nu mănâcă suficient de bine, de sănătos, printre primele lucruri pe care putem să le observăm este că pielea nu mai este normală. Încep să apară breșe. Apare, noi numim o barieră cutanată. Deci, practic o mare cantitate de microbi din exterior ar putea să intre în piele sau o cantitate de alergeni din exterior. Deci, încă o dată mi se pare extraordinar de importantă calitatea tipului de hrană pe care o alegem pentru câinele nostru.

Am văzut câini sănătoși la 13 ani, 15 ani pentru că proprietarii lor au înțeles că au nevoie de o dietă sănătoasă. Într-adevăr există în unele cazuri o îngrijorare cu privire la prețul produsului, aici nu o să am eu ce să comentez, dar pot să vă spun doar că din proprie experiență și din studiile pe care eu le citesc constant, există o corelație directă între prețul produsului și calitatea tipului de hrană cu care este hrănit animalul.

Sunt multe asemănări între modul de nutriție al oamenilor și modul de nutriție al animalelor noastre de companie. Intrăm iarăși într-o bulă în care, pe bună dreptate, uneori animalele noastre sunt privite ca și membri ai familiei. Dar de aici până la a spune că nevoile de hrană ale lor sunt aceleași cu ale noastre, este fals. Și aș face iar un apel către proprietarii de animale să înțeleagă totuși că sunt altă specie și asta nu înseamnă că trebuie să îi iubim mai puțin, dar trebuie să le dăm ce au ei nevoie pentru că nici nouă nu ne-ar plăcea să mâncăm ca un câine sau ca o pisică.

Hrana preparată în casă este o soluţie nutriţională completă şi echilibrată din punct de vedere nutriţional?

Hrana gătită în casă aș zice că este o soluție, dar nu este o soluție completă. Primesc astfel de întrebări în timpul consultațiilor mele, în care proprietarii mă întreabă: “domnul doctor, pot să le gătesc, mie îmi place să gătesc în casă, vreau să fac treaba asta”. În rare cazuri chiar recomand, dar sunt niște lucruri foarte punctuale. Este o mare provocare când ai un câine de talie mare. Dacă ne gândim la un dog german sau la ceva mare, este aproape imposibil să stai să îi gătești acelui câine. Și nu mă refer astăzi că e duminică și avem timp, ci pe termen lung. Și mereu le arăt cartea de nutriție. E o carte așa de groasă și îi spun ok, cred că e cel mai bine dacă poți să îi gătești, dar prima dată citești cartea asta. Pentru că atunci poți să știi într-adevăr ce îi gătești câinelui tău și de ce are el nevoie. Dacă nu, trebuie să înțelegem că în spatele unui brand mare de mâncare este o echipă mare de specialiști care cu asta se ocupă.

Ăsta e jobul lor în fiecare zi. Și în fiecare zi ei cercetează și încearcă să vadă cum pot face acea hrană să fie mai bună. Și vorbesc aici de un brand de top, nu vorbesc de orice mâncare generică care poate fi luată. Bun. În această situație este utopic să ne gândim că eu acasă, de exemplu, aș putea să-i gătesc câinelui sau pisicii mele mai bine decât o face o echipă de 50 – 60 de medici care se adună și încearcă să găsească o formulă nutrițională.

Și vorbesc din punct de vedere al complexității formulei. Este într-adevăr foarte multă îngrijorare să zicem în mintea proprietarilor legat de sursa de proteină și de modul de procesare a acestora. Adică, dacă folosesc ingrediente de calitate, mulți se uită la acea crochetă și nu înțeleg cum de acolo se pot hrăni. E și normal, sunt niște lucruri foarte reale și e normal să întrebe treaba asta. Trebuie să înțelegem că există o tehnologie pe care marii producători o fac foarte responsabil. Nu trebuie să băgăm în aceeași oală pe cei care fac într-adevăr o hrană de calitate și restul care fac o hrană economică. Sunt două lucruri total diferite din punctul meu de vedere. Este strict punctul meu de vedere. Dar repet, nu am avut probleme atunci când am ales să hrănesc animalul ani de zile la rând cu o hrană echilibrată și complexă. Este o hrană completă.

Care este importanţa calitaţii dietei în cazul pisicilor sau câinilor cu alergie sau intoleranţă alimentară? Maniera de producţie şi sursele de proteine alese sunt relevante pentru obţinerea rezultatului dorit?

Un alt aspect important pe care proprietarii nu pun atât de mare accent și pe care aș vrea să îl lămuresc este diferența dintre hrana obișnuită și dietele veterinare. Sunt lucruri colosale de diferite. Noi considerăm dieta ca parte din tratament.

Sunt lucruri pe care oarecum fără acea schimbare de dietă nu ai cum să ajungi la un status de animal sănătos. Sau câteodată, schimbarea dietei echivalează cu o terapie administrată în fiecare zi a la long ani de zile. Ți-e mult mai ușor la un moment dat să înțelegi că dieta este atât de importantă. Și vă dau aici un exemplu: la animalele care au alergie alimentară, la un anumit tip de proteină și atunci când proprietarii înțeleg că trebuie să facă această schimbare, animalul lor poate trăi sănătos chiar dacă manifestă în continuare adică aceeași alergie. Dar fără să ia un tratament pe termen lung. Pe când atunci când nu se reușește punerea acestui diagnostic, trebuie să ia medicație antialergică. Și pe de-o parte dacă ne gândim așa are toxicul pe care îl ingerează între ghilimele, iar pe de altă parte un antitoxic, pastilele pe care trebuie să i le dea în același timp ca să nu se manifeste.

Alergia se face la o anumită proteină, la o formă de proteină și producătorii de diete hipoalergenice, să zicem, au făcut o formulă atât de inteligentă în care acea proteină se rupe, iar corpul imunitatea corpului nu o mai detectează ca fiind un lucru rău. Și sunt niște lucruri basic, dar atât de elementare. Nu am zis același lucru. Sunt niște lucruri simple, dar foarte folositoare. Fără să introduci știu eu nu știu ce substanțe periculoase pentru animal. Ci pur și simplu rupi acea proteină în bucățele mai mici, astfel încât să astfel încât corpul să nu mai detecteze acel alergen. Pe de altă parte sunt firme care au introdus proteine noi. Pentru că e foarte important în alergiile alimentare să introduci o proteină nouă cu care corpul nu s-a mai întâlnit până acum, astfel încât să nu manifeste alergie. Și este într-adevăr meritul lui Royal Canin că a reușit să selecteze această proteină, importantă din punct de vedere nutrițional, din pene de pasăre care nu se găsește nicăieri în altă parte. Și atunci animalul nostru chiar dacă a fost alergic la o pleiadă mare de proteine la care putea să fie, nu poate să dezvolte alergie. În momentul în care am un câine cu suspiciune de alergie alimentară sau o pisică, automat trebuie să trec printr-un proces de probă cu o anumită dietă. Să văd dacă se produce acea îmbunătățire sau nu. Este o etapă frustrantă, dar care îți poate salva animalul de la suferință.

Un singur lucru vreau să mai punctez despre aceste diete hipoalergenice. Vă spuneam că ele sunt făcute pentru tratarea alergiilor alimentare. Este foarte important atunci când ne este recomandată un o astfel de dietă să alegem o dietă cu multe studii în spate.

Sunt proprietarii de animale conştienţi de importanţa tratării cu seriozitate a afecţiunilor dermatologice?

În funcție de severitatea afecțiunilor dermatologice, deci bolile de piele și de blană, se vede și implicarea proprietarului: cu cât ele sunt mai severe, cu atât proprietarul este mai îngrijorat. Și este pe bună dreptate. Bineînțeles că orice proprietar este ancorat în viața socială, are și alte lucruri de făcut. Bolile de piele și de blană au, din păcate, și componenta asta care durează în timp, adică trebuie să faci tot timpul niște lucruri – dacă ar fi să vorbim despre alergii, de exemplu. Și aici se includ: șamponări frecvente, o dată – de două ori pe săptămână sau adminstrarea de tratamente, de pastile. Atunci, cu cât un animal se simte mai bine, cu atât proprietarul tinde să nu mai facă acele lucruri. Și același lucru se întâmplă și cu hrana. Am pacienți pe care de exemplu i-am văzut, i-am tratat, am ajuns la un stadiu ok nu mai are probleme, nu îl mai văd. După doi ani de zile proprietarul se întoarce și îmi spune domnul doctor câinele meu arată la fel ca în prima zi. După o scurtă investigare observăm că proprietarul a început să îi dea altceva de mâncare pentru că animalul nu mai avea nimic. Și dacă animalul nu mai avea nimic, atunci i s-a părut că normal că poate să încerce orice. Dar animalul în continuare era alergic alimentar doar că nu o manifesta că nu mai mânca acel tip de proteină cu potențial alergic.

Cum hrănim corect un câine sau pisică cu alergie sau intoleranţă alimentară, mai ales atunci când în casă sunt şi alte animale. Ce recomandări ai pentru proprietari?

Provocarea este atunci când avem un animal cu alergie sau cu o restricție alimentară și acel animal mai locuiește în casă și cu alte animale. Și, de obicei, lucrurile sunt la comun. E provocator. Am câteva sfaturi pentru proprietari: într-adevăr hrănit în camere diferite, poate și la ore diferite. Poate prima dată hrănit animalul cu probleme, cu atenție specială, ca să nu îi fie foame în momentul în care vede alte animale hrănindu-se. În unele cazuri, când am de exmplu două animale: una e alergică, una nu e alergică, majoritatea proprietarilor preferă să fie hrănite ambele cu același tip de hrană hipoalergenică – nu văd un mare dezavantaj. Mai ales pe perioada probei alimentare care durează cam două luni de zile. Este și asta o variantă. Hrana este completă și nu o să riscăm să carențăm absolut deloc animalul sănătos.

Alergia se face la o anumită proteină, la o formă de proteină și producătorii de diete hipoalergenice, să zicem, au făcut o formulă atât de inteligentă în care acea proteină se rupe, iar corpul imunitatea corpului nu o mai detectează ca fiind un lucru rău.

Cat de important este să oferim animalului suportul nutriţional dedicat pentru piele, atunci când acesta se confruntă cu o afecţiune dermatologică?

Sunt multe afecțiuni, și aici clar mă refer la specializarea mea în deosebi, în care un tratament fără hrana specifică nu o să ajute prea mult. Și dacă un medic nu a insistat suficient de mult să explice proprietarului acest aspect, lucrurile sunt pe jumătate făcute. Și e posibil ca să ne frustrăm mai mult, sau proprietarul să se frustreze mai mult pentru că nu a reușit să facă animalul bine. Medicul tot la fel că nu are rezultat. Și animalul suferă în continuare. Întotdeauna hrana trebuie aleasă specific pentru nevoile animalului și pentru problema în cauză pe care o are.

În ce situaţii recomanzi suplimentele pentru piele şi blană?

În momentul în care ai o hrană echilibrată, completă, necesitatea să mai adaugi suplimente e foarte mică spre deloc. Clar, știi că animalul tău nu este hrănit corespunzător, trebuie să adaugi. Ele în general nu fac rău. Poți să le adaugi și atunci când folosești o hrană completă, dacă vrei tu să fii sigur. Dar, din punctul meu de vedere, beneficiul o să fie minim.

Concluzia și sfatul meu ar fi: decât să aleg o hrană incompletă, inclusiv hrana gătită dacă nu este echilibrată, în majoritatea cazurilor nu este echilibrată, să adaug niște suplimente. Las tot la o parte și ofer animalului meu o hrană echilibrată, completă, nu mai e nevoie de nici un supliment.

Scărpinatul este printre primele şi cele mai deranjante semne ale unei afecţiuni dermatologice. De ce trebuie să mergem cu animalul imediat la medic?

Într-adevăr scărpinatul apare frecvent la animalele care au probleme cu pielea. Ori că apare de la boala în cauză, ori că apare datorită unor complicații, dar este într-adevăr frecvent și sunt mulți proprietari care au această primă îngrijorare: animalul meu se scarpină. Le recomand să vină într-adevăr timpuriu la medic pentru că aceste afecțiuni se cronicizează și sunt puține afecțiuni care rezonează cu ideea să așteptăm că poate îi trece. Există în continuare această acest concept, oarecum și în medicină umană și în medicină veterinară, dar dacă ești un proprietar responsabil, vrei să te asiguri că nu se va agrava și vrei să te asiguri că acolo nu e ceva care ar putea să cauzeze mult mai rău în viitor dacă îl lași netratat. Și, întotdeauna o vizită timpurie la medic, chiar dacă te asiguri că acolo nu e nimic grav, este mult mai bine decât să îl lași să se agraveze. Și asta am văzut-o cu foarte foarte mulți pacienți. Una e să vezi un pacient care a început să se scarpine de o lună de zile și una e să vezi un pacient care are otită de cinci ani de zile. Sunt unele afecțiuni care dau tulburări ireversibile și ai vrea să dai timpul înapoi să știi că ai rezolvat-o pe asta mai demult. În majoritatea cazurilor se poate rezolva, asta e chiar spectaculos. Dar într-adevăr proprietarul trebuie să vină la medic.

Ce trebuie să ştim despre alergia la saliva de purice?

Alergia la saliva de purice este printre cele mai comunue tipuri de alergii. Partea bună este că alergenul, respectiv puricele, nu este tot timpul prezent. Poate apărea primăvara sau toamna. Și nu ști de ce animalul tău începe să se simtă rău și anumite sezoane și pe urmă începe să își revină, pe urmă iar se simte rău și iar își revine. Într-adevăr, netratată acest tip de alergie poate deveni tot timpul anului pentru că apar niște infecții secundare care unesc aceste episoade. Este una dintre alergiile care se poate trata foarte ușor și cu o anumită prevenție antiparazitară ținută strict sau lunar, avem un animal perfect sănătos. Dar repet, pentru aceste lucruri se fac anumite investigații, trebuie să faci câteva vizite la medicul dermatolog sau la un medic generalist bun pe dermatologie, care are interes în aria aceasta dermatologică și lucrurile se pot rezolva.

Cât de importante sunt, de fapt, deparazitările interne şi externe pe care mulţi proprietari le omit, în special odată cu înaintarea în vârstă a animalului?

Despre deparazitările interne și externe vorbim două săptămâni și nu epuizăm toate subiectele. E un topic pe care s-a discutat foarte mult. Părerea mea personală este că ele trebuiesc făcute. Și dacă este să ne raportăm la acum 10 – 20 de ani, trăim în paradis. Adică avem niște produse pe care putem să le folosim, la care generațiile anterioare nici măcar nu visau. Mult mai sigure și cu un spectru parazitar mult mai larg, mai bun.

Cât de des este recomandat să spălăm câinele şi pisica?

Un răspuns simplu nu există. Depinde foarte mult. Dacă era unul simplu probabil că toți l-ar fi căutat pe Google și l-ar fi găsit. Contează foarte mult dincolo de specie, mediul în care trăiește acel animal, contează nevoile lui particulare, contează perioada de vârstă în care se află, contează dacă are afecțiuni dermatologice, sunt o grămadă de lucruri de care trebuie să ții cont. Ok, răspunsul cel mai simplu: întreabă medicul veterinar. Aș putea să mai adaug să zicem așa caracteristici generale, dacă animalul meu are o problemă cu pielea și pur și simplu vreau de întreținere, dincolo de alegerea unui șampon hipoalergenic, un șampon care știu că nu irită, nu face rău, o perioadă frecventă ar putea să fie știu eu între trei și șase săptămâni, în funcție de cât de grasă se face blana, dacă dacă animalul începe să miroasă sau nu, poate să varieze între trei și șase săptămâni. La pisică ceva mai rar pentru că ea își face un autogrooming, ea se linge, își face o toaletă și atunci iarăși știu eu la trei – șase luni, nouă luni. Unii proprietari nu fac asta niciodată. Iar dacă vorbim de un animal de curte, repet fără afecțiuni dermatologice, o dată de două ori pe an ar putea să fie suficient. Dacă am un animal în schimb cu probleme, frecvența poate să fie și de două ori pe săptămână. Și este necesar pentru că avem un dezechilibru inclusiv microbian și atunci trebuie să facem un tratament cu un șampon cu medicament în el ca să putem să eliminăm acei microbi care ne cauzează probleme.

Când este recomandat să tundem câinii şi pisicile?

Tunsul poate fi atunci când animalul meu își schimbă blana și nici un alt remediu nu ar putea să încetinească acea cădere de păr.

Un exemplu este căderea părului la animale. „Domnul doctor ce-i fac să nu-i mai cadă părul?” Ca să rezolvăm problema asta, că pe bună dreptate, stai cu animalul în casă, poate să devină o provocare. Trebuie să înțelegem că este fiziologic, este un proces fiziologic perfect normal. Animalul nostru, de două ori pe an, o să trebuiască să piardă toată blana de pe el în mare parte și să o înlocuim cu alta. Se întâmplă. Clar sunt anumite procedee, cum vorbeam mai devreme despre îmbăieri, pe care dacă le aplicăm în perioada de năpârlire, mai frecvent, mecanic e posibil să scurtăm această perioadă. Pe de altă parte, atunci când lucrurile sunt insuportabile, unii proprietari preferă să tundă animalul respectiv, astfel încât senzația neplăcută să fie mai mică. Nu cred că e un lucru neapărat rău din asta. Nu am văzut animale care să aibă sechele din punctul ăsta de vedere. Dar dacă acest lucru îmbunătățește relația proprietar animal, eu sunt de acord. Nu am contraindicații din punctul ăsta de vedere.

Clar, e un lucru neplăcut, dar trebuie să îl spun, animalul nostru de companie trebuie periat. Știu că e greu. Cât de frecvent? Iarași o întrebare bună și un răspuns neplăcut. Zilnic. Cât trebuie să dureze un periat zilnic? Cam zece minute. În momentul în care nu reușim să facem aceste lucruri, eu ca proprietar de animal vă spun că nu reușesc să fac acest lucru, e uman, se mai întâmplă, dar trebuie să ne așteptăm ca acolo, în blana respectivă, se acumulează o cantitate mare de fire de păr moarte și aceea o să o vedem prin apartament.

Când vine vorba de un animal cu blană și piele sănătoase, o hrană completă, echilibrată este esențială. Iar când avem de-a face cu o pisică sau un câine cu alergie sau intoleranță alimentară, trebuie să știm că dieta veterinară este parte din tratament.

Ce putem să facem ca să ne asigurăm că animalul nostru are o piele și o blană sănătoase?

În concluzie, ce putem face ca să ne asigurăm, pe cât posibil, că animalul nostru are o piele și o blană sănătoase ar fi: să verificăm frecvent acest lucru, adică să ne uităm printre firele de păr să vedem dacă într-adevăr pielea lui e sănătoasă, nu doar atunci când sunt probleme. Să mergem la medicul veterinar dacă observăm primele semne de îngrijorare, ca să aflăm părerea unui specialist și să știm că îl hrănim cu o hrană bună, completă și echilibrată. Să îi facem baie atunci când este necesar, cu un șampon noniritant. Deparazitarea este un lucru important în integritatea pielii.

Ce trebuie să ştim despre îngrijirea corectă de zi cu zi a pielii pisicilor şi câinilor? Care sunt bunele practici în ceea ce priveşte toaletarea şi nutriţia?

Aș vrea să rezum succint că pielea și blana animalului sunt într-adevăr oglinda sănătății lui. Și e printre primele lucruri pe care le observăm la un animal afectat: putem să observăm dispariția luciului, vedem apariția unei mătreți, vedem că goluri în blană. Sunt lucuri esențiale care ne pot scăpa, dar cum le observăm, rugămintea mea este că acea îngrijorare trebuie văzută de un specialist.

(P – material realizat cu sprijinul Royal Canin)

Citește și

Candice Dragotă, crescător de pisici rasa British Shorthair: „Nu mi-aș putea imagina viața fără pisici.”

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*