Inceputurile vietii

Imagine articol

Planeta noastra a inceput ca un loc al elementelor, cu roci si gaze, cu un soare mai slab decat acum si cu o luna care – orbitand la mai putin de o zecime din distanta ei actuala – se vedea imensa.

Au trecut sute de milioane de ani pana cand planeta a fost prielnica vietii. Dar Pamantul de azi, cu totul diferit, aminteste, ici si colo, de inceputurile sale brutale.

Din indicii gasite in rocile cele mai vechi, in magma profunda si chiar pe fata plina de cratere a Lunii, cercetatorii au reconstituit inceputurile Pamantului. Pe masura ce acele prime zile au starnit interesul, atentia s-a indreptat asupracelor mai aspre locuri de pe Pamant, care amintesc de chipu-i stravechi.

Chinurile facerii sale au inceput acum circa 4,6 miliarde de ani, cand particulele de roca si gheata care se roteau in jurul tanarului soare s-au ciocnit si s-au contopit, acumulandu-se, ca un bulgare de zapada, in blocuri din ce in ce mai mari pentru constructia planetara. |n ingramadiri violente, s-au ciocnit intre ele, ducand la formarea de planete, intre care si nou-nascutul Pamant.

In toata aceasta agitatie, un alt corp, de marimea lui Marte, a izbit planeta noastra cu energia catorva mii de miliarde de bombe atomice, suficient pentru a o topi cu totul. Cea mai mare parte a corpului de impact a fost inghitita de oceanul de magma, fara fund, pe care il crease. Dar coliziunea a proiectat pe orbita si roca vaporizata, cat pentru o mica lume. Resturile s-au adunat rapid intr-un bulgare si, de atunci, istoria Pamantului s-a derulat sub privirea alba a Lunii.

Dupa nasterea din flacari a Lunii, suprafata Pamantului s-a racit. Chiar si asa, planeta noastra a ramas o lume improprie pentru urmatorii 700 de milioane de ani; oamenii de stiinta denumesc aceasta perioada hadean, dupa infernul vechilor greci.

O multime de roci solide erau purtate de magma asemeni unor sloiuri intunecate de gheata. Gazele ieseau suierand din roca – dioxid de carbon, azot, vapori de apa si altele -, invaluind planeta intr-o atmosfera incinsa, lipsita de oxigen. Pe masura ce temperatura a continuat sa scada, aburul s-a condensat intr-o ploaie care a cazut in musonii primordiali si a umplut bazinele oceanelor.

Aceste prime oceane au avut probabil o viata scurta. Bucati de roca de zeci pana la sute de kilometri, ramase in spatiu de la nasterea planetelor, au bombardat Pamantul in toata perioada hadeana. E posibil ca impacturile cele mai puternice sa fi facut oceanele sa fiarba, iar procesul de racire si condensare sa fi inceput din nou.

Acum 3,8 miliarde de ani, ciocnirile s-au rarit. Apa lichida persista. Cam la vremea respectiva, probabil in oceane, reactiile chimice lipsite de viata au depasit un prag, producand molecule suficient de complicate pentru a se reproduce singure si a evolua spre o complexitate mai mare. Viata pornise pe un drum care a condus, inca de acum 3,5 miliarde de ani, spre cianobacteriile unicelulare, verzi-albastrui, care au prosperat in zonele de ocean luminate de soare.

Mii de miliarde de asemenea organisme microscopice au transformat planeta. Ele au captat energia soarelui pentru a-si prepara hrana, eliberand ca reziduu oxigen. Putin cate putin, au transformat atmosfera in aer respirabil, deschizand calea pentru diversitatea formelor de viata care au urmat.

Acele zile au trecut de mult, dar procesele care au transformat planeta noastra dintr-un iad intr-o lume locuibila se vad si astazi, dupa cum arata imaginile din aceste pagini. Caldura primordiala ramasa de la formarea planetei inca izbucneste in eruptii vulcanice, revarsand lava care emana gaze, la fel ca Pamantul tanar, in curs de racire.

In mediile aspre ale planetei, cianobacteriile domnesc si astazi, asa cum au domnit miliarde de ani. Si, de fiecare data cand o planta prinde radacini pe lava proaspat racita, victoria vietii asupra rocii lipsite de viata – castigata cu atata vreme in urma, la inceputurile Pamantului – este reafirmata.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*