Marea calatorie a omului

Imagine articol

Genele oamenilor de azi ne istorisesc calatoria stramosilor nostri, din Africa pana in cele mai indepartate colturi ale planetei.

Tuturor ne place o poveste frumoasa, iar cand se va termina, aceasta va fi una dintre cele mai frumoase care s-au spus vreodata. Povestea incepe in Africa, cu un grup de vanatori-culegatori, poate doar cateva sute. Se termina circa 200.000 de ani mai tarziu, cu cei 6,5 miliarde de urmasi ai lor, raspanditi peste tot pe Pamant, traind in pace sau in razboi, crezand in mii de zei diferiti sau in niciunul, cu fetele stralucind in luminile focurilor de tabara sau in fata monitoarelor computerelor.

Intre cele doua momente, se intinde o epopee a supravietuirii, a deplasarilor, izolarilor si cuceririlor, in mare parte ferecata in linistea preistoriei. Cine au fost acei primi oameni moderni din Africa? Ce i-a constrans pe unii urmasi ai lor sa-si paraseasca continentul natal cu numai 50.000 de ani in urma si sa se extinda in Eurasia? Ce drumuri au urmat? S-au incrucisat ei oare, in drumurile lor, cu membri mai timpurii ai familiei umane? Cand si cum au ajuns pentru prima data oamenii an Americi?

Pe scurt: De unde venim cu totii? Cum am ajuns acolo unde ne aflam astazi? Decenii intregi, singurele indicii au fost oferite de putinele oase si artefacte imprastiate, lasate in urma lor de stramosii nostri in calatoriile lor. In ultimii 20 de ani insa, cercetatorii au descoperit o inregistrare a vechilor migratii umane in ADN-ul oamenilor vii. “Fiecare picatura de sange uman ascunde o adevarata carte de istorie, scrisa in limbajul genelor noastre” – spune specialistul in genetica umana Spencer Wells, un explorator al National Geographic.

Codul genetic uman, sau genomul, este, in proportie de 99,9%, identic pretutindeni in lume. Din restul care difera, o parte este ADN-ul responsabil pentru deosebirile individuale dintre noi – culoarea ochilor sau predispozitia la boli, de exemplu -, iar o alta parte nu pare sa joace vreun rol. In cazuri rarisime, pe parcursul evolutiei, poate aparea la o persoana o mutatie inofensiva, aleatorie, in una dintre aceste secvente nefunctionale, care este transmisa apoi mai departe tuturor descendentilor sai.

Cand, dupa generatii, aceeasi mutatie, sau “marker”, este descoperita in ADN-ul a doi indivizi, aceasta inseamna ca ei au un stramos comun. Comparand markerii a numeroase populatii diferite, cercetatorii pot reconstitui conexiunile lor ancestrale.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*