Trecut furat

Un hot mascat din Cisiordania se mandreste cu detectorul de metale pe care il foloseste pentru a scoate artefacte din siturile arheologice neprotejate.

Hotii devasteaza siturile arheologice din Cisiordania.

Text: Karen E. Lange

Timp de o mie de ani, la sudvest de Hebron s-au aflat ruinele de la Khirbet Tawas, un giuvaer bizantin care incununa o panta domoala cu maslini. Randuri gratioase de coloane se intindeau pe toata lungimea bisericii, veghindu-i podeaua ornata cu mozaic.

Apoi, in anul 2000, a doua intifada a lovit cu forta unui cutremur. Palestinienii se luptau cu trupele israeliene, iar Cisiordania a devenit imposibil de guvernat. In scurt timp, israelienii au instalat o retea de puncte de control, au inchis regiunea si au interzis celor mai multi palestinieni sa mai lucreze in Israel. Somerii cautau bani oriunde puteau gasi.

Inarmata cu lopeti, o mica banda a descins la Khirbet Tawas. Cu o eficienta necrutatoare, hotii au sapat sub fiecare fundatie, in fiecare put sau rezervor, cautand orice se putea vinde: monede bizantine, opaite, bratari de sticla. Pe parcurs, au rasturnat coloanele si au ciuruit complet situl, distrugand orice urma de ziduri si portaluri. Ceea ce a fost candva o comoara arheologica si o atractie turistica a devenit un soi de peisaj selenar, plin de cratere si moloz.

Abu Mohrez, imamul local, i-a implorat pe jefuitori sa se opreasca, dar in zadar. Isi pune mana pe inima, cu o grimasa plina de regret. “Au distrus locul asta. Si ce frumos era!” De la inceputul celei de-a doua intifade, hotii au tabarat nu numai in Khirbet Tawas, dar si in nenumarate alte situri arheologice, care se gasesc din belsug in Cisiordania.

Lipsa locurilor de munca, numarul insuficient de forte de ordine alocat, si de autoritatile palestiniene, si de cele israeliene, precum si cererea mare de artefacte imediat dincolo de granita, in Israel, au creat conditiile perfecte pentru jafuri – spune Morag Kersel, de la Universitatea din Toronto, expert in studierea traficului de antichitati. Cisiordania e un leagan al civilizatiei, al agriculturii si al asezarilor urbane.

Este si o rascruce de imperii. Pe coloana sa vertebrala, formata din coline joase, stancoase, au marsaluit in antichitate armate din Egipt, Asiria, Babilon, Persia, Grecia si Roma. Iar pentru miliarde de evrei, crestini si musulmani, este un pamant sfant: locuit de Abraham, cautat de Moise, revendicat de Iosif si condus in plina glorie de David si Solomon; locul unde Dumnezeu s-a intrupat in carne si oase; centrul sacru spre care a pornit profetul Mohamed in calatoria sa mistica, nocturna.

Totusi aceasta mostenire nepretuita se pierde acum vazand cu ochii. „Nu stiu ce vor mai gasi arheologii cand vor face aici excavatii peste ani de zile – se lamenteaza Salah Al-Houdalieh, director al Institutului de Arheologie al Universitatii Al- Quds, din Ierusalim. Distrug o mostenire culturala care apartine fiecarui palestinian, fiecarui om.“

Desi cateva situri importante raman neatinse – Herodium, de pilda, este protejat de o baza militara israeliana din apropiere –, in multe locuri distrugerile au ajuns aproape la scara industriala. Jefuitorii ataca situri antice cu excavatoare si mici buldozere, razuind stratul superior de pamant de pe suprafete care ating marimea catorva terenuri de fotbal.

Apoi, ghidati de detectoare de metal – monedele adesea divulga locatia altor bunuri – foreaza pentru a extrage orice obiect de valoare. Printre mormintele cioplite in piatra care ciuruiesc ca pe un fagure colinele de langa Jenin, Nablus, Betleem si Hebron, jefuitorii curata metodic fiecare incapere veche de secole, aruncand oasele si tarand dupa ei osuarele din calcar.

In Sair, un orasel cocotat pe o colina, la nord-est de Hebron, un barbat intre doua varste vorbeste cu mandrie despre jafuri ca fiind „munca“ lui – singura slujba pe care a avut-o vreodata. „Dupa ocupatie (in 1967), cand eram noi mici, nu aveai ce sa faci sau ce sa mananci.

Asa ca toata lumea s-a apucat sa sape prin siturile arheologice. Am vazut si eu ce se putea gasi acolo.“ Patru decenii mai tarziu, circumstantele raman in mare parte aceleasi. „Economia noastra are probleme mari – spune un alt barbat care vinde ilicit antichitati. Noi trebuie sa ne hranim familiile.“ Legea palestiniana interzice jefuirea siturilor arheologice, precum si comercializarea sau detinerea de antichitati.

Insa jafurile continua fara nicio verificare. Sentintele sunt usoare, de obicei cateva saptamani de inchisoare. Criticii spun ca Autoritatea Palestiniana ar putea face mai multe pentru a-si educa populatia cu privire la valoarea mostenirii sale arheologice. Totusi atat autoritatile palestiniene, cat si cele israeliene sunt stanjenite de lacunele sistemului jurisdictional din Cisiordania.

In urma acordurilor de la Oslo, din 1993, si a intelegerilor ulterioare, ofiterii palestinieni au jurisdictie in orase mari si mici si in cateva dintre satele mai rasarite. De asemenea, pot patrunde in zone controlate in comun de Autoritatea Palestiniana si Israel, dar numai dupa ce-i anunta pe militarii israelieni.

Intrarea lor pe teritoriul guvernat in exclusivitate de Israel (care acopera cam 60 la suta din Cisiordania) este, practic, interzisa. Ofiterii palestinieni care isi asuma riscul de a intra incearca de obicei sa treaca neobservati, mergand in haine obisnuite si neinarmati.

Avand in vedere aceste restrictii, rezultatele sunt previzibile. O poveste tipica: intr-o noapte, Namr Boja si alti cinci ofiteri palestinieni au plecat neinarmati, ca sa aresteze sateni din apropiere de Betleem care sapau niste morminte. „Am strigat: «Aici politia! Nu miscati!» – isi aminteste el. Dar ei ne-au inconjurat si ne- au atacat cu pietre.“ Pe de alta parte, soldatii israelieni pot patrula oriunde.

Totusi, pentru ca palestinienii considera ca orice prezenta a fortelor israeliene in Cisiordania reprezinta o provocare, administratia civila a Israelului are rezerve cand trebuie sa trimita soldati pentru a-i pune pe fuga pe jefuitori. „Nu putem sa protejam siturile din apropierea satelor palestiniene – spune exasperat Yitzhak Magen, ofiter in echipa de arheologi pentru Iudeea si Samaria, termenul folosit de Israel pentru Cisiordania.

Nu putem intra acolo.“ Absenta patrulelor israeliene si restrictiile impuse politiei palestiniene lasa practic neprotejate siturile arheologice – spune Hamdan Taha, directorul pentru antichitati al Autoritatii Palestiniene. „Sistemul s-a prabusit.“

Unele dintre artefactele furate sunt cumparate prin intermediari care aprovizioneaza magazinele din Israel, unde turistii si pelerinii dornici sa duca acasa o bucatica din Tara Sfanta le incurajeaza, fara sa-si dea seama, comertul ilicit. Alte obiecte sunt trecute fraudulos in Iordania, apoi ajung la dealeri grei din Golful Persic, din state ca Dubai si Abu-Dhabi.

Dealerii din aceste tari, la randul lor, vand obiectele de arta in Israel, fara a le dezvalui provenienta. In Ierusalim, pe Drumul Calvarului, pe care se spune ca a pasit Isus spre locul rastignirii sale, antichitati furate sunt vandute alaturi de suveniruri oarecare, fiole cu pamant, apa si ulei sfintite.

Monede antice micute, precum obolul pe care Noul Testament spune ca l-a adus ca ofranda o vaduva sarmana, se vand cu cel putin 100 de dolari. Vase delicate din sticla cu irizari de curcubeu, faurite pentru a aduna lacrimile romanilor care isi jeleau mortii, aduc intre 700 si 1.000 de dolari.

Autoritatea Israeliana pentru Antichitati (IAA) inspecteaza magazinele si urmareste, pe baza rapoartelor, antichitatile furate – prin definitie, orice artefact excavat ilegal dupa intrarea in vigoare a Legii antichitatilor din 1978. Legea cere ca artefactele sa fie urmarite prin numere de inventar individuale, insa regula este destul de usor de ocolit – recunoaste Amir Ganor, directorul Diviziei de Preventie a Furturilor din cadrul IAA.

Dealerii pacalesc legea fie cumparand obiecte „spalate“ din Golf, fie spalandu-le ei insisi: artefacte inregistrate sunt vandute turistilor, apoi numerele de inventar sunt realocate unor obiecte furate, care au un aspect asemanator. Se presupune ca turistii ar trebui sa obtina un permis de export inainte de a iesi din tara, dar cei mai multi n-o fac – pentru ca dealerii nu le spun nimic despre o asemenea cerinta.

Unii calatori sunt prinsi pe Aeroportul Ben-Gurion, din Tel-Aviv, dar cei mai multi trec nedepistati. Alarmati de inmultirea ingrijoratoare a jafurilor, legiuitorii palestinieni au propus marirea sentintei maxime pentru distrugerea siturilor arheologice de la trei, la cinci ani de inchisoare.

Insa contextul politic si lipsa reciproca de incredere continua sa obstructioneze actiunea fortelor de politie, de ambele parti ale granitei. In ianuarie, politia palestiniana s-a furisat in zona neutra dintre o asezare israeliana si un sat palestinian, in apropiere de Betleem. Aici au prins un israelian si un palestinian in toiul unei tranzactii, despre care se banuia ca ar fi comert cu antichitati.

In masina israelianului au gasit o geanta plina cu monede, bijuterii si obiecte de sticla, toate vechi. Insa succesul politistilor a fost de scurta durata. Palestinianul a petrecut mai putin de doua saptamani in inchisoare, iar israelianul a fost predat autoritatilor din Israel – care ulterior l-au eliberat. Omul nu incalcase nicio lege israeliana.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*