Bătrânul şi marea

Foto: Hideyuki Miura

Pentru un gaijin neiniţiat în japoneză, un interviu cu Shigeatsu Hatakeyama e deocamdată un vis imposibil. Povestea lui însă merită spusă, în ciuda barierelor de limbă.

În februarie anul acesta, el a călătorit din Kesennuma, Japonia, până la New York pentru a-şi accepta titlul de erou acordat de Naţiunile Unite. Hatakeyama este unul din primii cinci Forest Heroes din lume răsplătiţi pentru devotamentul arătat pădurilor – manifestat prin proiecte comunitare inovatoare – celebrate în 2011 în Anul Internaţional al Pădurilor.
Filosofia care l-a înnobilat e simplă: totul se leagă. A învăţat asta pe propria-i piele. Crescător de stridii din tată în fiu, a intrat în afacerea de familie într-un moment de rău augur, după decenii de abundenţă a vieţii marine. La mijlocul anilor 1960, o „maree” roşie de plancton a invadat golful Kesennuma, şi a compromis recolta de stridii şi populaţiile de ţipari. Ani la rând s-a zbătut să supravieţuiască din cultura de scoici, până când revelaţia salvatoare a venit odată cu o călătorie în Franţa. Mergând în susul Loarei, în estuarul căreia culturile de stridii proliferau, Shigeatsu şi-a  dat seama că pădurile de foioase erau cheia filtrării apei freatice care alimenta râul. Întors acasă, şi-a întors privirile către amontele râului Okawa şi a observat că scurgeri masive de petrol şi deşeuri domestice ajungeau în ocean, în timp ce solul dezgolit nu reuşea să reţină apa care ajungea în ocean încărcată cu sedimente.
A hotărât că stridiile şi nu numai aveau nevoie de surse curate de nutrienţi şi în 1989, împreună cu alţi câţiva pescari a început acţiunea Mori wa Umi no Koibito (Pădurile iubesc marea) în care a implicat treptat comunităţile şi autorităţile din satele din zonă. Mai bine de două decenii mai târziu, cu o campanie devenită organizaţie non-guvernamentală, se putea lăuda cu peste 50.000 de copaci plantaţi, stridii sănătoase şi mii de oameni inspiraţi să-şi regândească stilul de viaţă.
Apoi a venit Tohoku. Tsunami-ul provocat de cutremurul din 11 martie 2011 a spulberat întreaga viaţă marină din golf şi 44 din cele 52 de case din Kesennuma. Mama lui Hatakeyama a fost ucisă de forţa valului. Trecutul părea şters cu buretele.
Însă vorbele lui Shigeatsu în faţa auditorului de la New York au fost surprinzătoare: „nu-i port pică mării. Voi continua să plantez.” Şi asta nu e doar un discurs oficial. Mare parte din viaţa post-tsunami a bătrânului pescar  – devenit profesor pentru studii pe teren şi învăţare practică la Universitatea din Kyoto – înseamnă educarea publicului cu privire la legătura organică dintre păduri şi ocean. El ţine în continuare ceremoniile anuale de plantare care pun sute de voluntari la lucru, îmbogăţind apa cu nutrienţi de la mii de noi arbori. Între timp, micul golf din Miyagi a revenit la viaţă – primii peşti au apărut la trei luni după dezastru şi creşterea sustenabilă a stridiilor pare din nou posibilă.
„Visul meu este să plantez păduri în mintea oamenilor din întreaga lume”, spune Hatakeyama.

Alexandra Popescu s-a alăturat echipei National Geographic Romania în 2009. Din 2010 e coordonatorul revistei NG Traveler. În anul 2011 a studiat Environmental Change and Managementla Oxford.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*