Bucureştiul, încotro?

Arhitecţii Voluntari au primit pe 15 octombrie premiul BNA pentru cel mai bun studiu nerealizat, pentru proiectul lor de revitalizare urbană a Halei Matache.

Alain de Botton, în Arhitectura fericirii, scrie că suntem mereu în căutarea acelei arhitecturi care promite să ne îndeplinească visurile. Poate de aceea Parisul, Londra, Copenhaga, New Yorkul, Bostonul, Seulul, învăţând din greşeli şi căutând soluţii pe termen mediu şi lung, îşi cultivă caracterul istoric, răresc traficul, înverzesc străzile şi îşi îndeamnă locuitorii să meargă pe jos şi cu bicicleta, într-un aer respirabil, ca să fie cât mai puţin stresaţi şi cât mai sănătoşi.
Opţiunile capitalei României par să fie exact pe dos: mult trafic în oraş (vezi conectarea autostrăzilor A1 şi A2 prin centru, pe cheiul Dâmboviţei), investiţii în parcări, nu în transport public nepoluant; o autostradă suspendată cu costuri colosale, care nu rezolvă problemele de trafic (centura), dar anihilează multe hectare de teren sub ea şi în vecinătate, cu promisiunea – spun urbaniştii – de a le transforma în focare de infracţionalitate; distrugerea Kiseleffului istoric şi tăierea a sute de arbori pentru a face loc unui pasaj rutier; promovarea reţetei „şosele de mare viteză mărginite de turnuri de birouri“, care generează dezagregare urbană – cred mulţi specialişti – prin crearea de zone neproductive, neprietenoase, poluate şi pustii după lăsarea serii; demolarea sistematică a unor clădiri-monument care dau caracter, dar şi potenţial economic oraşului.
Tot o opţiune perdantă e şi refuzul de a revitaliza cartierul Buzeşti prin renovarea Halei Matache (1898) şi conectarea Gării de Nord cu centrul. Recunoscându-i însă calităţile urbanistice şi capacitatea de a servi interesul public, un juriu internaţional a premiat proiectul de revitalizare a zonei Matache la Bienala Naţională de Arhitectură.
A trăi în oraş la pas nu e o viziune romantică, ci o soluţie economică demonstrată: toate zonele vii, cu servicii şi trafic pietonal, rentează, bucură şi atrag turiştii, dând locului personalitate şi un nume.
Oare noi, bucureştenii, nu visăm decât să facem naveta între automobilul personal şi mall, traversând în viteză un spaţiu vid de orice substanţă?

— Domnica Macri

Acest editorial a fost publicat în revista national Geographic din noiembrie 2012



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*