Într-o regiune montană îndepărtată, ce părea neatinsă de om, un studiu în premieră a descoperit că ploua din cer cu mici fragmente de plastic — ridicând semne de întrebare despre cât de extinsă este de fapt poluarea cu plastic.
Cercetătorii au înregistrat o rată cotidiană de 365 de particule de microplastic pe metrul pătrat care cad din cer în Munții Pirinei din sudul Franței.
„Era incredibil cât plastic se depunea”, a spus Deonie Allen, cercetătoare la școala de Agricultură și Științe ale Vieții din Toulouse, France. Nu exista nicio sursă evidentă de microplastic pe o rază de 100 de kilometri, a mai spus Allen, autoarea principală a studiului publicat în aprilie 2019 Nature Geoscience.
„Microplasticul este un nou poluant atmosferic,” a adăugat Allen.
Impactul microplasticelor asupra sănătății?
Oamenii sunt expuși la microplastice prin alimente și prin aer, dar efectele lor asupra sănătății sunt necunoscute, spune Stephanie Wright, cercetătoare la Centrul pentru Mediu și Sănătate de la King’s College, din Londra.
„Am recunoscut abia recent expunerea oamenilor la microplastice prin aer,” a spus Wright, care în 2017 a scris o analiză detaliată asupra sănătății umane și microplasticelor.
Ce se știe este că microplasticele mai mici de 25 de microni pot pătrunde în organismul uman pe nas sau pe gură, iar cele mai mici de 5 microni pot ajunge în țesutul pulmonar. „Știm deja că alte tipuri de microparticule au efecte asupra sănătății,” a adăugat Wright.
Există îngrijorări serioase cu privire la particulele fine din aer generate prin arderea combustibililor fosili, inclsiv funinginea. Acestea au fost legate de un număr mare de afecțiuni, de la astm și atac de cord la probleme de memorie și IQ la copii. Cele mai multe țări au standarde de plouare a aerului care să limiteze volumul de particule mai mici de 10 microni și, în special, pe cele sub 2,5 microni, cunoscute drept standardele PM 10 și PM 2.5.
Se știe și că microplasticele au tendința de a fi lipicioase și de a acumula metalele grele precum mercurul sau poluanții organici persistenți (POP), inclusiv agenții bromurați de ignifugare și hidrocarburile policiclice aromatice (PAH). Acele materiale au un impact cunoscut asupra sănătății, a spus Wright.
Volumul de microplastice din mediul înconjurător va crește probabil odată cu cantitatea tot mai mare de plastic produsă, inclusiv textilele sintetice, avertizează oamenii de știință. Plasticul e acum folosite pentru a face drumuri, cărămizi, beton, vopsele și o mulțime de alte lucruri care nu sunt totdeauna evidente pentru public. Și totuși, „sunt prea multe lucruri pe care nu se știm despre microplasticele din mediul natural,” a mai spus Wright.
Încă și mai puțin se știe despre particulele nanoplastice. Nano înseamnă chiar foarte, foarte mic: pe un vârf de ac încap un miliard de nanoparticule.
Deci cum e cu nanoparticulele?
„Nimeni nu ar trebui să fie surprins că microplasticele sunt peste tot,” a spus Roman Lehner de la Universitatea din Fribourg, Elveția. Nanoplasticele sunt și ele peste tot, dar tehnologia necesară pentru a le detecta încă nu există,” a completat Lehner, care lucrează pentru a rezolva aceasta problemă.
Nanoparticulele pot avea proprietăți fizice și chimice foarte diferite decât același material la dimensiuni mico sau mari. Una dintre proprietățile unice ale nanoplasticelor e aceea că, pentru că sunt mici, mai mulți atomi se află la suprafață în raport cu volumul total. Asta le face mai reactive chimic. Potențialul risc reprezentat de nanoplastice pentru sănătatea umană și pentru mediu poate fi diferit de cel al microplasticelor, a spus Lehner, care e coautor al unei noi analize a potențialelor riscuri.
Studiile de laborator au arătat diferite efecte ale nanoplasticelor asupra organismelor acvatice. Studiile au indicat că nanoplasticele de polistiren ingerate de organismele acvatice au trecut prin pereții celulelor. Aceasta a părut să le schimbe comportamentul și a afectat funcția endocrină a peștilor și a altor specii marine. Experimentele de laborator au demonstrat și că nanoplasticele pot trece prin pereții celulari în eșantioane de intestin uman.
Chiar dacă e nevoie de mai multă cercetare, ar fi prudent să folosim mai puțin plastic,” a spus Steve Allen. Plasticele de unică folosință precum pungile sau paiele trebuie să fie eliminate. Plasticul reciclat nu face decât să amâne degradarea sa în microplastice, așa că e mult mai bine să reducem consumul, a spus el.
Cât despre bioplastice sau plastice biodegradabile? Și ele se transformă în microplastice pe care nu le poți vedea, a spus el.
Plasticul și clima
Schimbările climatice sunt un motiv în plus pentru a reduce consumul de plastic, avertizează un nou studiu, publicat în același timp. Aproape toate plasticele sunt făcute din combustibili fosili, iar această industrie a totalizat emisii de 1,7 miliarde de tone de CO2 în 2015, potrivit noului studiu din Nature Climate Change. Dat fiind că volumul de plastic produs se dublează la fiecare deceniu, până în 2050 emisiile de CO2 ar puytea ajunge la 6,5 miliarde de tonnes, adică circa 15 la sută din bugetul global de carbon.
Dacă industria maselor plastice ar fi o țară, ar fi al patrulea emițător de CO2 după China, Statele Unite și India. Cu toate acestea, implementarea agresivă a energiei regenerabile, reciclării și biomasei ca materie primă ar putea ține emisiile din 2015 la același nivel ca în 2015, notează studiul. Acestea fiind spuse, tot s-ar produce de patru ori mai mult plastic.
Publicat pe natgeo.com pe 15 aprilie 2019
Leave a Reply