Poluarea cu plastic e o problemă uriașă – și nu e prea târziu să o corectăm

poluarea
Fabrici de plastic precum aceasta, din China, sporesc producția de plastic virgin, în timp ce deșeurile de plastic ajung în oceane în cantități record. Foto: WANG JIANWEI, XINHUA/EYEVINE/​REDUX

Corectarea problemei create de poluarea cu plastic cere o schimbare fundamentală de gândire a modului în care sunt făcute, folosite și aruncate plasticele, spun două noi studii.

Text: LAURA PARKER

Campania globală de a prelua controlul asupra deșeurilor de plastic este printre cauzele ecologice cu cea mai rapidă creștere în popularitate. Și totuși nu a fost suficient pentru a reduce volumul de plastic întrebuințat care ajunge în mările și oceanele planetei.

În următorii 10 ani, deșeurile care își croiesc drum în pâraie și râuri și, în cele din urmă, în oceane, vor ajunge la 22 de milioane de tone și, eventual, chiar la 58 de milioane de tone pe an. Iar asta e vestea „bună” — pentru că estimarea ia în calcul și miile de angajamente ambițioase formulate de guverne și de industrie de a reduce poluarea cu plastic.

Fără acele angajamente, scenariul în care s-ar continua pe același drum ca în prezent ne-ar duce la cifre de două ori mai mari. Fără îmbunătățiri în gestionarea deșeurilor dincolo de situația actuală, până în 2030 ar ajunge în mediu 99 de milioane de tone de plastic scăpat de sub control. 

Aceste două scenarii, rezultatul unui nou studiu făcut de o echipă internațională de cercetători, sunt foarte diferite de prima estimare globală publicată în 2015, care calcula că în medie 8,8 milioane de tone de deșeuri de plastic ajung anual în ocean. Cifra a șocat lumea când a fost publicată, cu cinci ani în urmă, și a ajutat la coagularea unei mișcări contra gunoaielor de plastic.

Jenna Jambeck, profesoara de inginerie de la Universitatea din Georgia care a calculat cifra, a venit și cu o analogie care să o facă ușor de vizualizat: era echivalentul unei basculante de plastic descărcate în ocean în fiecare minut al fiecărei zile a anului. Jambeck face parte și din echipa care a făcut noile estimări. Dar găsirea unui nou mod de a vizualiza cele 22 până la 58 de milioane de tone s-a dovedit o provocare.

„Nu știu. Ajungem pe un teritoriul al incomprehensibilului,” spune ea. „Ce-ați zice de un stadion umplut cu plastic în fiecare zi? Sau cât să acopere Rhode Island sau o țară ca Luxemburgul în plastic până la gleznă?

Ca și în cazul schimbărilor climatice, multe depind de modul în care comunitatea globală va răspunde la provocare în următoarele decenii. Și, cu toate că paralela dintre poluarea cu plastic și schimbările climatice e evidentă — ambele sunt generate de petrol, din care se face plasticul —, ele sunt diferite într-o privință esențială: persistența plasticului. Deși există o posibilitate, chiar dacă este firavă, ca tehnologia și refacerea ecosistemelor să îndepărteze CO2 din atmosferă, acest lucru nu se poate întâmpla cu plasticul. Practic indestructibil, el nu va dispărea.

„Pentru mine, cea mai mare problemă este cea a permanenței,” spune George Leonard, cercetător șef la Ocean Conservancy și membru al echipei care a obținut acestă ultimă previziune. „Dacă nu ținem poluarea cu plastic din oceane sub control, riscăm să contaminăm întregul lanț alimentar marin, de la fitoplancton la balene. Și până când știința vine din urmă, ajungând poate la concluzia că este o problemă, va fi prea târziu. Nu vom mai avea ce să facem. Această cantitate uriașă de plastic va intra în viața oceanului, practic pentru totdeauna.”

 

Puterea a două pelete de plastic

Analiza este a doua din ultimele săptămâni care privește către viitorul economiei plasticului și conchide că pentru a corecta problema deșeurilor — 40 la sută din plasticul fabricat azi este pentru ambalaje dipozabile — cere o schimbare fundamentală a gândirii modului în care sunt făcute, folosite și aruncate plasticele.

Primele date provin de la o echipă de cercetători finanțată de National Science Foundation prin Centrul Național de Sinteze Socio-Economice al Universității din Maryland (SESYNC). Cel de-al doilea proiect, care merge până în 2040, a fost condus de Trusturile Caritabile Pew și SYSTEMIQ, o firmă de investiții și consultanță de mediu din Londra, și a fost dat publicității în iulie. Ambele studii au fost publicate împreună în revista Science din septembrie.

Ce este neobișnuit aici, e că două grupuri științifice independente, care au avut metodologii și calendare diferite, au ajuns în mare la aceleași concluzii. Ambele au pus creșterea cantității de plastic din mare pe seama creșterii producției de plastic, care depășește capacitatea lumii de a ține pasul cu colectarea. Au fost de asemenea de acord că îentru a reduce cantitatea tot mai mare de deșeuri e nevoie să se reducă producția de plastic virgin.

poluarea cu plastic
Royal Dutch Shell va produce pelete de plastic ca acestea la noua sa fabrică din Beaver County, Pennsylvania. Fabrica va produce peste un milion de tone de asemenea bobițe. Mulți locuitori din regiunea Pittsburgh o văd ca pe un motor economic, dar alții se tem de poluarea pe termen lung. Foto: ROSS MANTLE, THE NEW YORK TIMES/REDUX

„Dimensiunile problemei sunt aceleași. Diferența e de metodologie,” spune Stephanie Borrelle, biolog marin în Noua Zeelandă și autor principal al studiului SESYNC. „Trebuie să facem ceva în legătura cu asta, și repede. Numărătoarea noastră nu a inclus și ceea ce se află deja în oceane.” 

Ambele proiecte au ajuns și la concluzia că deșeurile de plastic ar putea fi reduse semnificativ, dar nu eliminate, doar cu tehnologiile existentes. Ele includ îmbunătățirea colectări și reciclării, regândirea produselor pentru a elimina ambalajele din plastic nereciclabil, extinderea folosirii recipientelor refolosibile și, în unele cazuri, înlocuindu-le cu alte materiale. Dar soluții precum reciclarea, situată acum global rul a 12%, ar avea nevoie și de o nouă scară a operațiunilor, adică multe instalații noi de reciclare, care nu există.

Proiectul SESYNC cere și înlăturarea deșeurilor de plastic de pe țărmuri, acolo unde e posibil. Pentru a da o idee a scării necesare pentru un asemenea obiectiv, ar însemna ca la acțiunea anuală de curățare a plajelor a Ocean Conservancy, care mobilizează acum un milion de voluntari, să participe un miliard de persoane.

„Adevărul incomod este că creșterea producției de plastice noi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nu e compatibilă cu eliminarea platicului din natură,” spune Ben Dixon, fost director de sustenabilitate la Royal Dutch Shell și partener la SYSTEMIQ. „Acesta este adevărul incomod la care ajung ambele studii. E posibil să vedem noi presiuni din partea investitorilor și clienților și o lume în schimbare care le fuge de sub picioare acestor companii.”

Ambele proiecte au atras atenția industriei plasticului, care s-a grăbit să laude cercetarea, dar a respins ideea reducerii producției de plastic virgin ca fiind „extrem de contraproductivă și impractică,” după cum s-a exprimat American Chemistry Council (ACC), un grup comercial al industriei petrochimice. În răspunsurile lor trimise pe mail, ExxonMobil și Dow Chemical, doi dintre principalii producători de polietilenă ai lumii, au fost dde acord.

„Reducerea producției pentru a rezolva problema deșeurilor va agrava, la rândul ei,  problema carbonului și a climei, deoarece materialele alternative au emisii mai mari,”  afirmat Dow.

Fabricarea plasticului emite mai puțin CO2 și folosește mai puțină apă decât a sticlei sau aluminiului. Unii susțin că o un asemenea calcul nu ține cont de toate costurile, precum cele care decurg din curățarea mediului sau din greutate. Fabricarea sticlei emite mai puțin CO2 per gram, dar sticlele sunt mai grele. Dar în lumea marină, se spune, lucrul ăsta e irelevant: țestoasele înghit pungi de plastic, nu sticle sau doze de aliminiu.

Todd Spitler, purtător de cuvânt al Exxon, spune că atenția companiei se va concentra pe „creșterea reciclabilității plasticului, sprijinirea unei mai bune recuperări a deșeurilor de plastic și minimizarea pierderilor de pelete de plastic de la fabricile noastre.”

Studiu SESYNC cere stabilirea unor limite globale ale producției de plastic virgin, recomandare cu puține șanse de a fi urmată. La ultima reuniune a Programului de Mediu al Națiunilor Unite, la Nairobi, Kenya, în 2019, negocierile pentru o rezoluție care cerea eliminarea treptată a plasticelor de unică folosință până în 2025 și pregătirea unui tratat obligatoriu privind deșeurile de plastic s-au încheiat fără rezultate. 

Sudiul Pew/SYSTEMIQ cere reducerea producției de plastic virgin cu 11%, argumentând că există suficient plastic folosit care să fie reciclat și transformat în plastic nou pentru a acoperi cererea. Problema este că plasticul virgin — noua rășină făcută din gaze naturale sau petrol — este atât de ieftin încât subminează economia pieței de reciclabile. Pur și simplu costă mai puțin să fabrici plastic nou decât să colectezi, sortezi și procesezi plasticul aruncat într-o nouă materie primă. Mai ales acum, când prețul petrolului a scăzut dramatic. (Citește mai mult despre studiul SYSTEMIQ aici.)

Producția de plastic va crește până în 2050

De fapt, producția se estimează să crească de peste două ori până în 2050 — la 756 de milioane de tone anticipate, față de 308 milioane de tone produse în 2018, potrivit unui raport publicat de American Chemistry Council în 2019. În Statele Unite, s-au investit 203 miliarde de dolari în 343 de uzine chimice noi sau extinse care să producă plastic, potrivit cifrelor publicate de ACC în februarie. Capacitatea de producție pentru  etilenă și propilenă va crește cu 33-36 %, potrivit estimărilor Centrului pentru Legislație Internațională de Mediu (Center for International Environmental Law).

Keith Chapman, directorul piețelor de plastic la ACC, spune că cererea de produse din plastic precum componentele ușoare de automobil și materialele de construcție, inclusiv izolații și țevi pentru apă, va continua să crească.

„Noile tehnologii sunt direcția în care credem că se va îndrepta industria,” spune el.

Istoric vorbind, producția de plastic a crescut aproape continuu din anii ’50, de la 1,8 milioane de tone în 1950 la 465 milioane de tone în 2018. Până în 2017, 7 din cele 8,8 miliarde de tone produse global în toată această perioadă ajunseseră deja deșeuri.

Industria pune creșterea viitoare pe seama a doi factori: creșterea populației globale și cererea de noi bunuri de consum din plastic, alimentată de puterea de cumpărare sporită a unei clase mijlocii în creștere. ONU anticipează că populația lumii, acum de circa  7,8 miliarde, va spori cu încă două miliarde până în 2050, mai ales în Asia și Africa. Global, se anticipează o creștere a clasei mijlocii cu 400 de milioane de gospodării până în 2039 — și de acolo va proveni creșterea pieței de plastic.

Africa, pentru a cita un singur exemplu, arată ce complicații se anunță în următoarele decenii în încercarea de a controla poluarea cu plastic. Continentul generează azi deșeuri într-un ritm scăzut comparativ cu restul lumii, potrivit unui raport ONU publicat anul trecut. Are și reglementări de mediu limitate, cu aplicare slabă și sisteme inadecvate de gestionare a deșeurilor. Dar pe măsură ce populația explodează și se urbanizează și pe măsură ce obiceiurile de cumpărare se schimbă, odată cu creșterea nivelului de trai, se prevede că Africa Subsahariană va deveni principala regiune producătoare de deșeuri municipale. 

„Toată lumea va avea nevoie să joace un rol în lanțul valorii,” spune Guy Bailey, analist principal pentru plastic la Wood Mackenzie, o firmă de consultanță specializată pe energie, chimicale, minerit și alte cercetări.

„Dacă ești reciclator, e dificil să faci o investiție când prețul petrolului îți distruge complet rațiunea economică a afacerii. Dacă ești o companie de ambalaje, ai atâtea opțiuni de materiale, e greu să știi ce să alegi. Dacă ești o întreprindere chimică, vezi clar provocarea pentru reputație. Toți riscă să își piardă licența de operare din partea societății dacă lucrurile merg prea departe. Vor să abordeze aceste probleme.”

Alianța pentru Eliminarea Deșeurilor de Plastic, fondată anul trecut de 50 de titani ai industriei, s-a angajat să investească 1,5 miliarde de dolari în soluții de îmbunătățirea a metodelor de colectare a plasticului și de reciclare a sa în produse noi. Până acum, a lansat 14 proiecte, multe în Asia de Sud-Est și Africa, inclusiv în Filipine, Indonezia și Ghana.

Jacob Duer, președinte și director executiv, spune că noul raport reafirmă necesitatea și urgența de a aboda problema și subliniază importanța unei schimbări de paradigmă.”

Pe măsură ce organizația, cu sediul în Singapore, se maturizează, el spune că numărul de proiecte și investiția de capital va crește. Însă se opune reducerii producției de plastic virgin.

Atât Duer, cât și Martyn Ticknet, șeful de dezvoltare a proiectului Alianței, văd similarități între felul cum e abordată poluarea cu plastic și eforturile de reduce gaura din stratul de ozon demarate în anii ’70. Anul trecut, gaura a ajuns la cea mai mică dimensiune înregistrată de la descoperirea ei.

„Am mai rezolvat crize majore și altă dată,” spune Ticknet. „Durează ceva să se pună lucrurile în mișcare.”

 

6 octombrie 2020

 

poluarea poluarea poluarea poluarea poluarea poluarea poluarea poluarea 

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*