Expediţia Ghika-Comăneşti în Africa

Instalarea taberei cu măsuri de siguranţă contra animalelor sălbatice. Sursa - O espediţie română în Africa

La sfârşit de secol XIX, Dimitrie Ghika-Comăneşti şi fiul său vânează noi orizonturi.

Text: Alexandra Popescu

În lumina semiobscură a sălii trofeelor din Muzeul Antipa, încerc să surprind detaliile capului de rinocer montat pe perete şi să mă pun în pielea celui care vede cornul ameninţător gonind către el. „În faţa animalului, abia am timp să ridic carabina la ochi şi s-o descarc în umărul lui drept. Înaintând spre mine, luase proporţii colosale. Cartuşul părea a fi fost prea tare încărcat, căci violenţa şocului  mă trânteşte la pământ, înaintea picioarelor lui. Mă găsesc învăluit într-un nor de ţărână şi-i văd pe şicari venind în ajutorul meu. Repezindu-mă pe urma sa, îl văd oprit la mică distanţă, incapabil de a mai păşi înainte. Un plumb pe după ureche îi scurtă agonia.“ Aşa-şi aminteşte ziua de 11 decembrie 1895 însuşi vânătorul şi donatorul trofeului, românul Dimitrie Ghika-Comăneşti; e doar una dintre numeroasele amintiri consemnate în volumul său O expediţie î Africa, în care urmăreşte pas cu pas prima incursiune românească în Cornul Africii.

Dimitrie Ghika se naşte în 1839 la Iaşi, fiind un descendent al familiei care, vreme de un sfert de secol, a condus Moldova şi Ţara Românească sub Imperiul Otoman.

După ce-şi obţine doctoratul în drept la Universitatea din Berlin, el devine prefect la Bacău, apoi magistrat, deputat şi, în cele din urmă, consilier regal. |nsă, în ciuda carierei politice, Ghika rămâne loial şi pasiunii sale pentru natură şi călătorii, dar mai ales pentru vânătoare, îmbogăţindu-şi permanent colecţia de trofee.

|mpreună cu fiul său, Nicolae, decide să-şi potolească setea de explorare după ce citeşte aventurile din Somalia ale contelui austriac Ernst Hoyos şi obţine personal îndrumări de la acesta, într-o călătorie la Viena. Trecuseră mai mult de 80 de ani de când britanicul Henry Salt făcuse prima incursiune în Somalia; alţi exploratori care îi urmaseră muriseră în atacuri ale animalelor sălbatice sau ale indigenilor. Însă pericolul îi fascinează pe cei doi români, care se şi imaginează într-un paradis al mamiferelor mari, cu totul diferit de condiţiile de mediu din România.

Citeşte tot textul în numărul de martie al revistei National Geographic România



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*