Fără răspuns

Sirieni din Kobani intră în Turcia pe 19 septembrie după ce soldații turci taie gardul de sârmă ghimpată de la frontieră. Foto: John Stanmeyer/National Geographic

 

22 septembrie 2014, lângă Mürşitpınar, Turcia, 36°53’41” N, 38°25’21” E

Soldații turci au tăiat gardul de sârmă de la frontieră după înserat. Apoi refugiații s-au revărsat peste câmpurile de ardei lăsate pârloagă. Erau cu miile, pe jos, stârnind praful. Oamenii care se ocupă cu numărătoarea în asemenea situații spun că peste 100.000 de refugiați au intrat în Turcia în ultimele 72 de ore, cea mai mare migrație umană din Siria de trei ani încoace, de când a început războiul. Au fugit ca să scape cu viață. Siria a rămas doar o idee pentru ei. Nu mai există.

Circa 5.000 de sirieni se adună la granița cu Turcia, lângă satul Dikmetas, vineri seară, pe 19 septembrie 2014, după ce ISIS a cucerit aproape 40 de orașe. Foto: John Stanmeyer/VII/National Geographic

Un grup de refugiate și copiii lor stăteau lângă zidul școlii. Nu se mișcaseră de pe treptele fierbinți de beton de două zile. Nu știau încotro s-o apuce. Ca și cum, nemișcându-se, ar fi devenit invizibile. Mai apărate. Și erau obosite. „Sătenii

au venit în fugă prin oraș strigând „Fugiți! Vă omoară ISIS! Fugiți!”, a povestit femeia mai bătrână, pe nume Amine. Avea fața foarte arsă de soare. „Le-au tăiat capetele bărbaților și au vândut femeile capturate la târg. Așa am auzit.”

Era vorba de cea mai recentă ofensivă a Statului Islamic. În nord-estul Siriei, îi lichidau pe kurzi.

Orașul turc de la graniță era complet compleșit. Trotuarele erau pline de oameni cu boccele, sau de oameni fără nimic. Mulțimea umbla fără țintă, ca prin ceață. Unii păreau jenați, de parcă ar fi fost suprinși într-un moment de slăbiciune. Alții stăteau cu brațele încrucișate. Tineri angajați ai municipalității mergeau printre ei, distribuind pachete strălucitoare de biscuiți. Bun venit în Turcia. Poftim niște biscuiți.

Mii de bărbați, femei și copii din orașul Kobani inundă localitatea turcă Dikmetas sâmbătă, pe 20 septembrie 2014. Foto: John Stanmeyer/VII/National Geographic

Plecând din Africa, am avut ocazia să întâlnesc în drumul meu sute de sirieni dislocați. Sunt peste tot.

Unii culegeau legume în Iordania pe 11 dolari pe zi. (M-au adăpostit în corturile lor grosolane.) Cerșeau la colț de stradă în portul Mersin din Turcia, înconjurați de copii atât de murdari că nu-ți venea să-i atingi. Ofițerii de la bordul cargoului de animale pe care am traversat Marea Roșie nu puteau naviga spre casă. Nu mai aveau așa ceva. Erau sirieni.

În Orientul Mijlociu se află aproape trei milioane de sirieni îngenuncheați, fierți, rămași pe drumuri, rupți de viața normală și de speranță. Poate mai mulți. Dacă includem și irakienii dislocați de luptele care au contaminat regiunea, numărul total al oamenilor dezrădăcinați și sărăciți ajunge pe la cinci milioane. Dacă vă imaginați că exodul acesta nu vă afectează, sunteți inconștienți. Nepoții voștri vor trebui să se confrunte cu efectele acestei calamități.

Un bărbat slăbănog pe nume Ismail zăcea pe o slatea împreună cu familia, într-o băcănie abandonată în orașul turcesc lut cu asalt de refugiați. Încercase să le țină piept islamiștilor, alături de alți 20 de bărbați.  Satul lui se numea Xaneke. Pozițiile kurde cedaseră cu două zile înainte. „Aveau tancuri și blindate”, a povestit el, epuizat, cu privirea în pământ. „Noi aveam doar kalașnicoave”. Tancurile erau probabil tehnologie americană, solidă, abandonată de armata irakiană în retragere. Fratele lui fusese luat prizonier. De atunci, sunase tot timpul pe mobilul fratelui, dar rămăsese fără răspuns.

O familie de refugiați sirieni care trăiesc acum într-o benzinărie abandonată se bucură de ceaiul servit de o familie de localnici turci la Suric. Foto: John Stanmeyer/VII/National Geographic

„Pentru ce e asta?” a întrebat văzând că iau notițe. A fluturat din mână, e lehamite. „La ce ne folosște nouă?”. Soția fratelui, o femeie ridată, înfășurată în roșu, a început să se vaiete.

 

Vezi articolul lui Paul Salopek despre refugiații din Siria în revista National Geographic din martie 2015



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*