Ecouri stinse ale vieții evreiești din Azerbaidjanul musulman

Rafik Livier (în stânga) și Timur Natalemov au rămas în Oğuz, Azerbaidjan, să țină aprinse lumânările de la sinagogă. Foto: PAUL SALOPEK

O sinagogă pustie — și un lung rămas bun al evreilor din Caucaz.

de Paul Salopek

Și-a făcut apariția la colț, într-un 4×4 ponosit. Era o Lada Niva veche, mașina de teren a fostului imperiu sovietic. A bătut tandru în volanul uzat și a zis: „Russki Jeep!”

Voia să se laude cu sinagoga. Era construită în 1897. Când era el tânăr, în Oğuz trăiau o mie de evrei. Au rămas mai puțin de 60. Toți copiii lui sunt la Tel Aviv. Soția lui e la Tel Aviv. Și el petrece parte din an la Tel Aviv. Pur și simplu sunt mai multe posibilități, a spus el, la Tel Aviv. El a rămas să conducă hotelul și să se ocupe de alte proprietăți de familie. Și mai aruncă un ochi la toate casele eveiești lăsate goale.

„Nici un ochi de geam spart!” a spus el mândru. “Relația noastră cu azerii a fost mereu bună. Ne-am căsătorit cu azeri. Eu tocmai vin de la înmormântarea unui prieten musulman.”

Comunitatea evreiească din Azerbaidjan este, într-adevăr, una din cele mai bine integrate din lumea islamică. Dar cei mai mulți evrei azeri au emigrat oricum după ce țara și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică. Au mai rămas vreo 7.500 din 30.000, numărul maxim.

La Oğuz, sinagoga a fost transformată în depozit în perioada sovietică. Acum era frumos renovată din banii diasporei. Dar nu avea rabin. Doar câteva bătrâne mai veneau de Shabbat. Locul arăta frumos lustruit, ca un muzeu.

Ghidul meu voluntar m-a prezentat îngrijitorului sinagogii, un alt bătrân inimos. „Ne-am mutat în locul ăsta cu sute de ani în urmă”. Ne-am deplasat încet, dinspre sud și vest, pe parcursul multor generații. Se poate să se fi referit la un exod al evreilor din Persia de acum 2.000 de ani. Erau unul din Triburile Pierdute.

Cei doi bărbați au scos o carte cu harta acelor migrații. S-au contrazis pe tema ei. Nu au putut să ajungă la nici o concluzie. Era în ebraică, în care niciunul din ei nu știa să citească.

Ghidul se numea Rafik Livier. Rafik vine de la cuvântul „prieten” din arabă. Îngrijitorul se numea Timur Natalemov. Timur e un prenume care îl evocă  pe hanul turco-mongol al Hoardei de Aur.

Paul Salopek merge pe urmele primei migrații umane care a pornit din Africa în Epoca Pietrei. Călătoria lui neîntreruptă de 33.000 de kilometri pe jos, un marș numit Plecarea din Eden (“Out of Eden Walk”) este consemnată în depeșe. O parte dintre el au fost traduse pentru cititorii natgeo.ro.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*