O veche formă de vindecare mistică revine

Purificându-se prin focuri cu seu de oaie, pelerinii la necropola lui Amir Khan încearcă să se vindece de boli. Mangystau, Kazahstan. Cadru video: PAUL SALOPEK

Poveștile despre miracole și speranță pentru cei disperați par să prolifereze în stepele Asiei Centrale

De Paul Salopek

Amir Khan e un înțelept cu acte-n regulă.

Unsprezece diplome — emise de diverse asociații regionale și naționale de vindecare prin credință— atârnă în biroul lui bine luminat. Biroul se află într-un mare complex înconjurat de ziduri la marginea orașului Aktau, departe, în vestul Kazahstanului. Și tot în interiorul acestei impresionante instituții: casa ca un blocșor a lui Khan, o curte prăfoasă și un complex separat de săli de examinare, o bucătărie mare și o unitate cu dușuri. O sală de așteptare ca un cort e plină cu vreo 200 de oameni bolnavi și nefericiți. Ei sunt pacienții lui Khan. Sunt aduși aici de disperare, de diagnostice greșite, de boli cronice, de prognoze sumbre, de povești cu miracole. În ochii lor licăre speranța. Au renunțat la medicina modernă.

— Vara văd uneori și 2.000 de oameni pe zi, spune Khan ridicând din umeri resemnat.

E un bărbat masiv, cu o chipul împietrit al unui clarvăzător. Pentru el, vindecarea oamenilor e pur și simplu o datorie, o chemare. Strămoșii i-au apărut în vis. I-au oferit abilitatea de a vedea boala în trupul omenesc, printr-o viziune ca de raze X. A început să vindece. Faima i-a crescut. E o poveste veche.

— Am ajutat mulți kazahi, spune el, și pe lângă asta am vindecat bolnavi din Grecia, Cipru, Nigeria și de la Vatican.

Vechile practici din Kazahstan legate de medicina populară cunosc un reviriment. După ce a fost suprimat ca superstiție sub regimul secular al Uniunii Sovietice, ritualul a revenit ca sursă de mândrie culturală, de naționalism. Cei mai mulți dintre practicanții de azi sunt, desigur, musulmani: e religia de stat. Și totuși tradițiile lor sunt impregnate de credințe care predatează cu mult convetirea Asiei Centrale la islamism. Nomazii din stepe venerau natura, erau tengriiști – un cult șamanic care crede în puterea eternă a cerului albastru de deasupra capului și venerează morții. Chiar și versiunea de islam din kazahstan e neortodoxă, cu rădăcini în învățăturile mistice ale sufismului.

— Ne rugăm la strămoși. Le citim din Coran, spune Khan. Asta îi face să fiemulțumiți de noi, pentru că ne amintim de ei. Ei ne protejează.

Fost ofițer de securitate — agent vamal — Khan umblă de colo până colo în sala lui privată de vindecări cu un microfon. Le cere pacienților să se ridice și să își povestească experiența.

O femeie spune cum Amir Khan a vindecat-o de muțenie și de hemoragii nazale cronice. O alta povestește cum cancerul ei în fază terminală e în remisie („I-am masat venele”, explică Khan). O a treia femeie, cândva oloagă, poate acum să meargă. („Azi are o afacere de succes și călătorește frecvent în Turcia!”)  Khan spune că mulțimea lui de adepți tot crește și crește. El nu le cere nici o plată. Dar donațiile sunt acceptate. Iar în protocoalele sale de externare, un spital local avertizează acum părinții de nou-născuți împotriva medicinei populare, sfătuindu-le pe mame să nu amâne tratamentele moderne pentru bebeluși.

O ceremonie în masă se desfășoară astfel:

Credincioșii se adună la un vechi loc de îngropăciune, o necropolă a clanului lui Amir Khan, aflat în stepele întinse de dincolo de Aktau. Se ospătează la o casă de oaspeți, la apusul soarelui. Se înșiră la căderea nopții în fața unor ruguri aprinse. Se „spală” ceremonial în fumul de seu de oaie arzând. Apoi Khan îi binecuvântează lângă mormântul unui strămoș sfânt. Le suflă în urechi, în ochi, pe cap. E adus înapoi acasă pe întuneric de un șofer la volanul unui SUV. Se uită la drum, prin noapte. Nu spune nimic. Maestrul se odihnește.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*