Comerț cu cosițe

Barno Urmanova—o engrosistă de păr uman mMugat, densa comunitate „țigănească” din Andijan, Uzbekistan—sortează marfa adusă de o colectoare. Foto: PAUL SALOPEK

Înaintăm anevoie prin istorica Vale Fergana. Trecem printre satele iernatice adormite în drum către granița cu Kîrgîzstanul. E frig. Cerul are nuanța cenușie a unei nave de război. La o răscruce singuratică, lângă un câmp de bumbac lăsat în pârloagă, ne întâlnim cu doi reprezentanți ai industriei cosmetice mondiale. Și ei sunt pe jos: un bărbat între două vârste și o fată tânără, înfășurați în hainele lor vechi și ponosite, membri ale unui grup nomad sedentarizat numit mugat, o minoritate adesea asociată în Uzbekistan cu romii, sau țiganii.

— Stați un pic, zice ghidul meu, Aziz Khalmuradov. Îi cheamă pe cei doi. Ei își deschid, amabili, sacii de grăunțe pe care îi poartă cu ei.

— Ce e? mă întreabă Khalmuradov.

— Pare păr, zic eu. O mulțime de ghemotoace de păr.

— Corect, mă aprobă Khalmuradov, ca un profesor pe elev. E păr uman pentru export în China.

Comunitatea mugat din Andijan supraviețuiește din munca migranților, reciclarea de metal și sticle de plastic — și șuvițe de păr omenesc. Foto: PAUL SALOPEK

Când traversezi lumea, trebuie să te aștepți la lucruri neașteptate.

Tot ce vezi te poate surprinde. Dar rareori vei fi șocat. Pentru că, așa cum sublinia cândva filosoful spaniol  José Ortega y Gasset, mergând pe jos îți asumi atitudinea vânătorului, a căutătorului, a celui care veșnic rezolvă probleme — omul „alert” — pentru care „soluția poate apărea din cel mai neașteptat loc de pe marea rotunjime a orizontului”. În cazul acesta, soluția e un reportaj.

Oamenii de oriunde vor să arate cât mai bine. E ceva natural. Toți ne dorim să fim frumoși.

În societățile mai bogate ale lumii, această dorință omenească a fost în ultima vreme tradusă prin coaserea sau prinderea de păr străin — sterilizat, tăiat, vopsit în culoarea preferată — în propriul păr: extensii. Este o modă popularizată, ca de obicei, de celebrități. Procedura, efectuată în orice salon de top din  Tokyo, Paris, or New York, poate costa de la câteva sute la mai bine de o mie de dolari. Afacerile cu asemenea grefe de păr înfloresc. Comerțul global cu extensii capilare e estimat la câteva sute de milioane de dolari.

Dar de unde vine material primă? Părul uman, până la urmă, nu crește în copaci. Nu se extrage din mine. Nu, vine dintr-un singur loc: de pe scalpul altor oameni. O parte e colectat de la femeile pioase care își rad cosițele la festivalurile religioase din India. Sau tăiat de pe capetele rusoaicelor scăpătate, care își dau buclele blonde pe bani de buzunar. (Părul blond are un preț mai bun). Mijlocitorii din China rurală sau din Peru adună și ei o parte. Și altă parte e adunat din ușă în ușă în locuri precum Valea Fergana din Uzbekistan.

„Aur” proteic: părul uman, adunat din ușă în ușă, oferă un mic avantaj economic acestei comuntități marginalizate din Uzbakistan. Foto: PAUL SALOPEK

— Nu le tăiem părul clientelor, explică o colectoare mugat, o bătrână istovită pe care o întâlnim în orașul de frontieră Andijan. Femeile de aici îl strâng din piepteni sau din chiuvetă și îl adună pentru noi. Îl colectăm o dată la câteva luni. Durează mult să crească părul lung.

Colectoarea nu vra să ne spună numele ei.

Nu pentru că ar fi ceva ilegal în comerțul cu păr în Uzbekistan. Doar că industria e foarte competittivă. Cumpărătorii chinezi  — cea mai mare parte a părului uzbec e trimis în baloturi mari în China, pentru a fi procesat — își păzesc cu strășnicie furnizorii. Bătrâna spune că ea câștigă o nimica toată: poate un dolar pe kilogram pentru marfa ei proteică. Dar informația se dovedește a fi falsă. Prețul en gros al părului uman în Uzbekistan este mai aproape de 50 $ kilogramul. părul sătencelor — cosițe care ar putea într-o zi atârna pe capul unei Kardashian — e aurul comuntății mugat.

Sunt cica 12.000 de locuitori mugat în Uzbekistan.

Uzbecii le spun, adesea disprețuitor, lyuli sau țigani, cu toate că sunt puține dovezi genetice care să îi lege de diaspora mondială a romilor. Grupul se împarte într-un sistem de caste care sugerează că ar fi migrat de pe subcontinentul indian spre Asia Centrală cu secole în urmă. Tradițional, era o populație de cântăreți și circari ambulanți. Azi locuiesc în cartiere dense, considerate inaccesibile de alți uzbeci. Sunt printre marginalizații lumii. Mulți supraviețuiesc cerșind sau reciclând metal și plastic.

— Părul e mult mai bun, spune Barno Urmanova, o negustorească de păr din cartierul mugat din Andijan. E mai profitabil. Și îi ajutăm pe oamenii din toată lumea să se simtă mai bine, nu? Părul nostru e folosit și la peruci pentru bolnavii de cancer.

Urmanova e puternică, neînfricată, o matriarhă încercată.

Tinerile colectoare se perindă prin curtea ei toată ziua cu saci de păr uman care e evaluat pe un cântar electronic — pentru export. Sunt femei mugat îmbrăcate în fuste lungi, purtându-și propriul păr acoperit cu basmale. Au povești despre viața pe drumul părului. Bat satele câte o lună, spun ele, oferind ustensile ieftine de plastic în schimbul părului. Oamenii pun câinii pe ele. Sau le trântesc ușa în nas. Bărbații le spun vorbe urâte. Sunt uneori hărțuite de poliție. Cartierul Khorezm de lângă Buhara e cel mai rău.

— Unii încearcă să te înșele amestecând păr bărbătesc de la frizerie în marfa lor, spune Urmanova. Ăla e prea scurt.

Ghidul meu, Khalmuradov, și cu mine, ieșim din cartierul cu străzi pline de hârtoape, câini în lanțuri și curți înghețate cu vechituri al lui Urmanova. Mulți bărbați sunt plecați la munca de jos în Rusia. De uși atârnă amulete aducătoare de noroc. Vreo zece mugat ne însoțesc pe drum. Sunt foarte prietenoși, dar par puțin triști. Ne fac cu mâna, de rămas bun.

Încerc să-mi aduc aminte ce știu despre păr.

Hemingway avea fetișul părului. E un mit că părul ar continua să crească după moarte. (Țesuturile sunt cele care se reduc, scoțând la iveală mai mulți foliculi.) Corpurile noastre sunt acoperite cu circa 5 milioane de fire de păr. Iar acum asta. Ne vindem orice între noi — săraci și bogați deopotrivă. Părul e cel mai neînsemnat.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*