Islamul în sandale de munte — și stiletto roșii

Ghida montană Safina Shoxaydarova dansează cu prietenele la nunta ei tradițională pamiră din Khorog, Tadjikistan. Foto: PAUL SALOPEK

Traversarea lumii pe jos — dacă se întâmplă să fii bărbat, și mai ales dacă drumul tău trece prin societăți rurale conservatoare — poate fi o experineță cronic masculină.

În ultimi patru ani și jumătate, timp în care am parcurs pe jos cam 10.000 de kilometri pe trei subcontinente ca parte a marșului meu, Plecarea din Eden, m-am tot străduit să recrutez femei-ghid.

Douăzeci și patru dintre partenerii mei de drum de până acum au fost bărbați: o gașcă animată de băieți care a inclus crescători nomazi de cămile etiopieni și un general în retragere din forțele speciale saudite, un fotograf palestinian și un cântăreț israelian travestit, un elev de liceu georgian și un judecător kazah de divorțuri trecut la index. În schimb, doar șapte femei m-au însoțit în călătoria mea narativă cu pornire din Africa. Aproape toate au fost prietene în vizită sau colege în ale jurnalismului. Și majoritatea m-au însoțit pe perioade relativ scurte de timp. E drept, ruta mea a cuprins societăți unde sexele nu se amestecă în mod curent. Dar o realitate globală rămâne: la începutul secolului XXI, fie că ești pe trotuarele aglomerate din lumea arabă, fie pe cărările înghețate ale satelor ortodoxe izolate din Caucaz, te afli, în mare, pe o planetă profund divizată pe criterii de gen.

Șoxaidarova, gata de o zi grea de mers prin asprii Munți Pamir din Tadjikistan. Foto: PAUL SALOPEK
Așa că a fost o binevenită surpriză în Pamir, lanțul muntos înalt și înghețat al Tadjikistan, pe departe cel mai aspru și sălbatic peisaj pe care l-am traversat până acum, să lucrez cu două femei pentru care nu înseamnă nimic să mărșăluiască 40 de kilometri pe zi — și nu în bocanci, ci în sandale.

Furough Șakarmamadova și Safina Șoxaidarova, ambele de 23 de ani, sunt prietene de o viață și pioniere.

Fac parte din prima generație de ghide montane profesioniste din comunitatea lor izolată de musulmani șiiți de la munte, numiți pamiri.

Șakarmamadova — exuberantă, sarcastică, iubitoare de literatură — mi-a ieșit în întâmpinare la un post de frontieră tadjik de la 4.500 m altitudine. Cortul ei era parțial disturs. Nu pentru că ar fi bătut vântul prea tare. Ci pentru că soldații, insistând s-o ajute pe tânără, i-l stricaseră din greșeală. Șakarmamadova se descurcase să-l repare pe cât posibil cu o bucată de sârmă. Își tinea socoteala cheltuielilor într-un document Excel.

Șoxaidarova e mai tăcută și își notează cu grijă izvoarele și adăpătorile pe hărțile ei topografice. E neobosită. Imaginea care mi-a rămas cu ea este Safina clătinând-se sub puterea vântului, sub greutatea unui rucsac uriaș, adesea cu mult înainte, prin pustietatea muntoasă populată de oi ale lui Marco Polo, creste zimțuite și torente înghețate.

— Hei, mă pregătesc de nuntă, replica ea când râdeam de dependența ei de doze masive de protecție solară.

Și așa a fost.

Nunta lui Șoxaidarova a inclus și un ritual elaborat de punere a vălului. Foto: PAUL SALOPEK 

După un marș de 400 de kilometri pe „acoperișul lumii”, un lanț muntos central-asiatic care a reușit să oprească din drum armatele sovietice, Șoxaidarova s-a măritat în orașul de munte Khorog din Pamir. Urmele zecilor de mușcături de țânțari îi trecuseră. Se unduia, în pantofi cu toc roșii, sub o nouă povară, cea a vălurilor brodate, care au fost scoase unul câte unul în fața familiei soțului. În ritmul tobelor din piele de oaie, am dansat cu mama prietenei ei, Șakarmamadova. (Șakarmamadova era în Pakistanul vecin, voluntară într-o acțiune de colectare a gunoaielor de pe K-2, al doilea munte ca înălțime din lume.)

Dacă aceste femei sunt extraordinare, e și deoarece cultura pamiră e specială.

Acești oameni sunt ismailiți, o ramură tolerantă a Islamului, condusă de cel de-al 49-lea Aga Khan, un lider spiritual, „imam al timpurilor”, descendent al Profetului Mahomed. (Actualul imam, Alteța Sa Prințul Karim Aga Khan, a absolvit Universitatea din Harvard.) Ismailiții sunt răspândiți în peste 25 de țări. Ei pun accentul pe indepdendență, servirea comunității și neutralitate politică. Promovează egalitatea de gen mai mult decât orice altă sectă musulmană: un imam recent sfătuia familiile ca, dacă nu își pot permite să educe decât unul dintre copii, să aleagă o fată. În Tadjikistan, membrii minorității ismailite au adesea ochii albaștri și vorbesc limbi cu rădăcini în vechiul Iran de est. Alexandru cel Mare, aflat în campanie, de-aici și-a luat soția, pe Roxana.

Ultima dată când am văzut-o pe Șoxaidarova, era, ca de obicei, în mers.

Drapată în cele mai bune haine tradiționale, ieșea împreună cu soțul ei din casa bunicului ei din Khorog, pe o muzică de dans ritmată, urmată de rudele care purtau patul de nuntă, legat cu fundă. Ea și cu Șakarmamadova au de gând să înființeze prima companie de trekking deținută de femei din Tadjikistan.

  Un material video de PAUL SALOPEK

— Sunt foarte bucuroasă că te-am însoțit în călătorie, mi-a scris ea peste câteva săptămâni, după ce plecasem în Afganistan cu un nou ghid. Chiar m-a făcut să mă simt mai puternică și mai încrezătoare.

Vorbe fără noimă, de politețe.

sandale sandale sandale 

9 octombrie 2017

Paul Salopek merge pe urmele primei migrații umane care a pornit din Africa în Epoca Pietrei. Călătoria lui neîntreruptă de 33.000 de kilometri pe jos, un marș numit Plecarea din Eden (“Out of Eden Walk”) este consemnată în depeșe. O parte dintre ele au fost traduse pentru cititorii natgeo.ro.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*