Sorbind viața femeilor

Pe plantațiile de ceai din nord-estul Indiei muncitorii, majoritatea femei, se zbat în sărăcie.

Am pășit in Bengalul de Vest, în India, și a fost de parcă aș fi intrat într-o rezervație de vânătoare.

Arbuștii de ceai se întindeau ca tufărișul mile de-a rândul, cu plantele robuste, cu aspect de piele, tunse în șiruri ordonate, numite mela, care creșteau la umbra copacilor răzleți. Munții Himalaya se ridicau, albaștri ca sticla, deasupra orizontului nordic, doar cu o nuanță mai închiși decât cerul. India este al doilea producător de ceai din lume, după China, iar ceaiurile sale Assam și Darjeeling sunt celebre.

Ceaiul cules de femei așteaptă să fie cântărit și împărțit pe categorii la plantația Looksun din Bengalul de Vest. Foto: PAUL SALOPEK
Ceaiul cules de femei așteaptă să fie cântărit și împărțit pe categorii la plantația Looksun din Bengalul de Vest. Foto: PAUL SALOPEK

Mii de culegători trudeau pe plantațiile îndepărtate. Mulți erau femei indigene din populația tribală (adivasi), descendentă a muncitorilor aduși în regiune de regimul colonial britanic acum un secol și siliți să lucreze până la plata datoriilor. Proprietarii de plantații preferau să angajeze femei pentru că erau mai de nădejde și aveau un așa-zis „simț” superior să aleagă frunzele de ceai. Femeile înotau prin tufele de ceai până la brâu, blindate cu șorțuri și mănuși care să le apere de crenguțele dure, ascuțite. Trăiau cu familiile lor în cocioabe fără apă și canalizare. Cel mai apropiat spital decent era la o distanță de patru ore cu autobuzul. Câștigau salarii de mizerie, — echivalentul a 2,44 dolari pe zi.

„Salariul e mic, dar ce altceva să facem?”, a spus Lalita, o culegătoare de 40 de ani de pe Domeniul Looksun, care are un singur nume.  „Trebuie să supraviețuim cumva”. A mai spus că leoparzii vin adesea prin plantațiile de ceai și trebuie să fie alungați cu artificii. Elefanții sălbatici dau și ei iama în iunie și iulie. Cobrele ies la suprafață din găurile lor în timpul musonului. „Nu ne fac nimic, nici noi nu le facem nimic”, a spus ea. „Și apoi se duc înapoi acasă”.

Partidul Comunist din India și-a înfipt steagul cu secera și ciocanul la intrarea pe domeniu. Cadrele sale făceau agitație pe o leafă de 50 de rupii pe zi – cam 70 de cenți. Supraveghetorul plantației, un bărbat melancolic, care stătea în arhaica fabrică de ceai a domeniului, a spus că așa ceva n-o să se întâmple niciodată.

Citește mai multe depeșe trimise de Paul Salopek din marșul său pe jos prin lume în rubrica noastră Plecarea din Eden.

femei femei

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*