Oprit de poliție în marșul global

Camaraderie la punctul de control, gen. Autorul încearcă să se împrietenească cu poliția pakistaneză. Foto: PAUL SALOPEK
Camaraderie la punctul de control, gen. Autorul încearcă să se împrietenească cu poliția pakistaneză. Foto: PAUL SALOPEK

Oprit de poliție de mai bine de 100 de ori în peste 11.000 de mile? Nici nu e așa de rău.

Când umbli prin lume ani de-a rândul și traversezi continente, trebuie să te supui unor rtualuri vechi de când lumea și pământul.

Trăind mai mult sub cerul liber, așa cum au făcut primii pionieri care au străbătut Pământul, îmi măsor existența duă soare: după unghiul pe care îl face cu linia orizontului, după căldura lui dătătoare de viață, după arșița lui ucigătoare. Mă mișc în funcție de anotimpuri. Deșerturile le pot trece iarna. Pentru munți, trebuie să aștept primăvara. Două repere rămân importante: apele și oamenii. Reluând la picior traseele strămoșilor noștri care au pornit pentru prima dată prin lume în Epoca Pietrei prin proiectul jurnalistic Plecarea din Eden, am constatat că, aparent, și întâlnirile de altă dată cu alți oameni, din neamuri ciudate — și dificilul prim contact — încă au ecouri în zilele noastre: când te oprește poliția.

De la primi mei pași în marșul cu pornire din Etiopia la începutul lui 2013 am început să îmi notez pe hartă întâlnirile cu forțele de ordine de pe traseu.

Motivul: maparea opririlor de poliție într-o călătorie globală poate da o idee, chiar și la nivel anecdotic, despre complexele înțelesuri ale alterității în vremurile noastre — una din vârstele de aur ale migrației, când mai mulți oameni ca oricând se află în mișcare, fie voluntar, fie silit. E important, desigur, încotro călătorim. Dar unde suntem opriți și de ce sunt tot elemente cheie ale călătoriei umane.

Plecarea din Eden. Opriri de poliție: Cu verde - oprire prietenească. Cu galben - oprire de cercetare. Cu roșu - arestare. Linie roșie - mers pe jos. Linie galbenă înreruptă - deplasare motorizată. 

Dă clic aici pentru a accesa Harta opririlor de poliție de pe traseul Plecării din Eden.

Harta noastră la zi arată că până în prezent  — la peste șase ani de la plecare — am fost oprit de toate felurile posibile de ofițeri de securitate de exact 103 dăți. Împărțite la cele circa 11.000 de mile (17.600 de kilometeri) parcurse până acum, media este cam de o oprire la circa 100 de mile. Nu e așa de rău. Acum un secol sau două, înainte de apariția turismului de masă, un străin ca mine apărut în peisajul local ar fi stârnit mult mai multe suspiciuni. Calea mi-ar fi fost probabil tăiată.

Așa că verificați marcajele de pe harta noastră interactivă, realizată de partenerii de la Centrul de Analiză Geographică de la Universitatea Harvard.

Indicatoarele colorate reprezintă cu verde – opriri prietenești de poliție; cu galben – opriri de cercetare; cu roșu – arestări. Linia roșie continuă este traseul străbătut pe jos, cea galbenă înreruptă – deplasare motorizată. Dacă dați clic pe un indicator, va apărea o scurtă descriere a respectivei întâlniri cu poliția și uneori chiar o fotografie.

Pe câteva porțiuni din traseul prin Pakistan, cum a fost regiunea Gilgit-Baltistan, afectată de violențe sectare, autoritățile au desemnat escorte înarmate pentru Salopek și partenerii lui locali de marș. Foto: PAUL SALOPEK
Pe câteva porțiuni din traseul prin Pakistan, cum a fost regiunea Gilgit-Baltistan, afectată de violențe sectare, autoritățile au desemnat escorte înarmate pentru Salopek și partenerii lui locali de marș. Foto: PAUL SALOPEK

Prima dată când am fost oprit de poliție, în arida Vale a Marelui Rift din Africa, ofițerii etiopieni mi-au poprit cele două cămile de povară, pe A’urta și pe Suma’atuli, în curtea apărată de ziduri de lângă o închisoare. Oamenii legii își făceau datoria. Era o frontieră cu probleme și au crezut c sunt cămile furate. Cea mai recentă oprire, din estul Indiei, între timp, a pus în lumină tristul și omniprezentul dezechilibru de putere dintre pietoni și mașini în lumea motorizată a zilelor noastre. Un ofițer care se ocupa de un punct de control de pe șosea a cerut să îmi vadă documentele. Partenerii mei de drum indieni, Siddharth Agarwal și Priyanka Borpujari, l-au admonestat. I-au atras atenția că nu îi verifica la fel și pe cei care treceau în mașini. Polițistul a zâmbit. Și ne-a făcut semn să trecem.

De fapt, India rurală a fost un vis pentru călătorul pedestru.

Poate pentru că această țară vastă încă are o tradiție puternică a pelerinajelor pe jos, iar oamenii cutreieră cu milioanele pe nenumărate drumuri și șosele, eu m-am potrivit mult mai bine în peisaj. Partenerii mei locali și cu mine am bătut peste 3.000 de mile (5.000 de kilometri) pe jos și am fost opriți de poliție doar de 10 ori. Locurile cu cele mai multe opriri au fost Uzbekistan (35). In Kazahstan nu a fost niciuna, dar asta pentru că traseul meu trecea prin sălbăticie — prin stepele sălbatice. Prin orizonturile acelea nesfârșite și pustii, m-aș fi bucurat să văd un polițist.

 Un glonț tras din Cisiordania. Salopek și partenerul lui de marș local au fost opriți și de forțele de securitate israeliene și de cele palestiniene. Foto: PAUL SALOPEK
Un glonț tras din Cisiordania. Salopek și partenerul lui de marș local au fost opriți și de forțele de securitate israeliene și de cele palestiniene. Foto: PAUL SALOPEK

 

25 octombrie 2019

Citește mai multe depeșe trimise de Paul Salopek din marșul său pe jos prin lume în rubrica noastră Plecarea din Eden.

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*