Mergând către zero

zero

În India, într-o căutare a celui mai vechi simbol al nimicului – zero.

De: Paul Salopek

Luni de-a rândul, m-am îndreptat către zero.

Un semn rotund, marker universal al nimicului, al non-existenței, al golului, zeroul matematic e folosit de atâta vreme încât i-am uitat calitățile revoluționare.

Zero e punctul nostru ultim de origine: punctul de pornire al măsurării temperaturii, greutății, vitezei etc. Zerourile ne dau și sistemul numeric decimal, fără de care calculul modern și știința datelor nu ar putea exista. (Pare imposibil să ne imaginăm că nota maximă ar fi un 9, nu un 10.) Zerourile ne oferă o precizie infinită când sunt înșirate în dreapta unei virgule. Ne permit să sunăm la recepție.

Câteva din cele mai vechi zerouri din lume sunt gravate pe o lespede de piatră din orașul Gwalior, în nordul Indiei.

Templul, numit Chaturbhuj, e dedicat zeului hindus Vishnu. Zerourile în cauză — două la număr — apar în două numere dăltuite în text: 270 (o cifră care dă măsura unui teren donat) și 50 (referitor la donațiile de ghirlande de flori ale unui binefăcător). Aceste zerouri au în jur de 1.200 de ani.

M-am îndreptat către templul Chaturbhuj de când am trecut granița dintre Pakistan și India, acum circa 950 de mile. Am traversat lanurile de grâu din Punjab, am escaladat dunele din Rajasthan și am alunecat pe văioagele de piatră roșie din Madhya Pradesh ca să văd aceste zerouri. Abia așteptam întâlnirea cu aceste simboluri circulare primordiale, nu doar pentru valoarea lor istorică, ci și pentru relația lor mai generală cu absența.

Video: OUT OF EDEN WALK

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*