Copacul cu daruri

Thanaka, un produs cosmetic pe bază de coajă de copac, e un semn al frumseții, sănătății și apartenenței la Myanmar.

De Paul Salopek

Astăzi în Myanmar, sau Birmania, acest străvechi impuls omenesc de auto-înfrumusețare este expus cu îndrăzneală peste tot. Femei, bărbați și copii din toate mediile sociale poartă thanaka, o pastă galben pal făcută din scoarță de copac măcinată, care e fie pictată cu meșteșug, fie aplicată la nimereală pe față.

 

Spre deosebire de cosmeticele industriale moderne, thanaka nu își propune să fie subtilă, să ascundă defecte sau să accentueze anumite trăsături. Este un simbol luminos ca soarele al sănătății și frumuseții. Strălucește pe milioane de obraji și frunți, în văzul tuturor. Țăranii zbârciți își trântesc thanaka pe față. Tinerele vânzătoare din buticurile urbane își fac pe piele desene stilizate cu pasta aurie. Copiii merg spre școală cu thanaka unsă pe mutrițe de mame grăbite.

„Face pielea mai fină. Înlătură coșurile și iritațiile,” mi-a explicat U Nyo, de 55 de ani, un fermier a cărui proprietate e plină de arbori de thanaka, din care se face populara cremă de față. „Arborii sălbatici sunt cei mai buni, mai ales cei plantați de păsările care au mâncat fructele. Copacii cultivați își pierd din putere.”

 

thanaka
„Arborii sălbatici sunt cei mai buni, mai ales cei plantați de păsările care au mâncat fructele. Copacii cultivați își pierd din putere,” spune U Nyo, proprietarul unei plantații de thanaka, la ferma lui de lângă Shwebo. El bea coaja măcinat cu apă ca pe un remediu medical. Foto: PAUL SALOPEK

U Nyo chiar și înghite câte o lingură de coajă pisată în fiecare dimineață, cu o cană cu apă. E un elixir pentru sănătate, spune el.

Prima referire istorică la thanaka apare într-un poem de la curtea regelui Rajadhirat, unificatorul Birmaniei în secolul al XIV-lea. Dar probabil că pigmentul e folosit de mult mai multă vreme. Azi, crema organică e atât de omniprezentă în comunitățile din Myanmar — cea budistă, cea musulmană, sau minorități etnice mai mici — că a devenit un simbol al culturii birmane, alături de longyi, fusta națională, ca un sarong, purtată și de femei, și de bărbați.

„Nu încape nicio comparație cu machiajul modern,” mi-a spus Ma Tin Hla, de 36 de ani, o vânzătoare de thanaka din ceea ce poate fi numită zona de origine a acestui pigment natural — câmpiile fierbinți și uscate din centrul Myanmarului, de lângă orașul Mandalay. „Cosmeticele de la magazin îți strică de fapt tenul. Thanaka acționează exact invers. Ți-l repară.”

Ca toți utilizatorii frecvenți ai pigmentului, Ma Tin Hla îi acordă calități care merg mult dincolo de simpla înfrumusețare. Pasta funcționează ca protecție solară, spune ea. Combate ridurile. Ține la distanță țânțarii. Iar efectele sale antibiotice ajută la controlarea acneei — deși un recent studiu științific pare să nu confirme acest rol.

Materia primă pentru thanaka vine din arbori anume, precum Naringi crenulata și Limonia acidissima, cunoscuți popular drept măr-de-lemn, mărul-elefantului sau santal. Modul de preparare e laborios.

thanaka
„Nu încape nicio comparație cu machiajul modern,” spune Ma Tin Hla, de 36 de ani, care cumpără produsul din scoarță en-gros de lângă Shwebo. „Cosmeticele de la magazin îți strică de fapt tenul. Thanaka acționează exact invers. Ți-l repară.” Foto: PAUL SALOPEK

Ramurile de copac sunt tăiate în bucăți cât palma, pe plantație sau în pădure. Apoi, la piețe, la temple, la tarabele de pe marginea drumului sau acasă, stratul subțire de coajă e curățat ore în șir cu niște mici pietre de măcinat. Produsul finit arată ca un mălai uscat. Muiat cu apă și aplicat cu degetele sau cu bețe, se usucă pe piele sub forma unei cruste auriu deschis. Modelele delicate de frunze sunt la modă printre purtătorii tineri de thanaka.

„Oricine pe lume poate să își dea cu un ruj ieftin.”, mi-a spus Han Ni, de 26 de ani, o cosmeticiană care făcea un ban aplicând thanaka pe fețele oamenilor la pagoda Kuthodaw din Mandalay. „Dar numai noi știm frumusețea thanakăi.”

2 septembrie 2020

Citește mai multe depeșe trimise de Paul Salopek din marșul său pe jos prin lume în rubrica noastră Plecarea din Eden.

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*