Dez/integrare

tec
Bușteni de tec confiscați dintr-o exploatare ilegală sunt depozitați la o unitate de poliție din nordul Myanmarului. Exportul de tec sălbatic neprelucrat a fost interzis în Myanmar în 2014. Foto: PAUL SALOPEK

Dacă un arbore de tec se prăbușește în pădurea birmaneză, aude oare cineva?

Pornim de la frontiera Indiană spre est.

Urcăm prin junglele accidentate, cețoase, reci din Munții Arakan din Myanmar, ghidați de un călugăr budist chel, cu pălărie de paie. Picioarele călugărului cedează după vreo 20 de kilometri. Se așează, masându-și degetele dureroase, zâmbește, ne face cu mâna. Coborâm pe un drum stricat până la râul Chindwin. Pe malul nămolos, din docurile unei vechi exploatări numite Mawlaik, vedem o pădure în mișcare: sute de trunchiuri uriașe stivuite pe barje plutesc spre sud pe apele late și maronii. O parte din această încărcătură ar putea sfârși sub picioarele noastre, sub fundurile noastre, sub cuțitele noastre. În cea mai mare parte, e lemn de tec.

*          *          *

Video: OUT OF EDEN WALK

Tec: Tectona grandis. Unul din valoroșii arbori tropicali de esență tare. Rezistență ridicată. Ușor de prelucrat. Bogat în uleiuri naturale care împiedică putrezirea și gonesc dăunătorii. Popular pentru mobilierul de grădină, blaturi, tocătoare. Conținutul mare de siliciu al tecului — care face ca lemnul lustruit să aibă o suprafață mată — îl recomandă pentru punțile nealunecoase de pe yachturi. Timp de secole, tecul a fost oțelul flotelor de navigație. Una dintre cele mai vechi nave britanice de război păstrate, H.M.S. Trincomalee, construită la Bombay în 1816, plutește încă, în cea mai mare parte datorită carenei sale zdravene de tec.

*          *          *

Cam jumătate din tecul sălbatic rămas pe glob crește în Myanmar.

„Încercăm să salvăm copacii care au mai rămas, dar e târziu,” spune Than Tun Aung, un profesor de geografie la pensie a cărui mică organizație ecologică, Mawlaik Network, încearcă să oprească exploatările ilegale din regiunea lui izolată. „Ne-am început eforturile pentru că n-am mai putut suporta situația. Cea mai mare parte din pădurile din jur sunt deja distruse.”

Exploatarea intensivă a tecului în Myanmar, fosta Birmanie, durează de peste o sută de ani.

Companiile coloniale britanice au acaparat porțiuni mari de pădure și au câștigat averi uriașe scoțând lemnul din ele cu elefanții. Arborii erau mai întâi decojiți și lăsați în picioare doi sau trei ani. Apoi trunchiurile moarte erau tăiate și trimise cu pluta pe râurile din junglă, către joagăre. Metoda selectivă a fost folosită până în anii 1990, când creșterea cererii globale de lemn cu esență tare — alimentată în cea mai mare parte de China, dar și de India, Europa și alte locuri — a început să defrișeze pădurile Myanmarului în masă. Din 1990, națiunea a pierdut 150.000 de kilometri pătrați de pădure, o suprafață cam cât întregul stat Michigan.

tec
Than Tun Aung (în stânga), un profesor de goegrafie la pensie din îndepărtata regiune Mawlaik, încearcă să țină sub control tăierile ilegale de tec din jurul orașului lui. Foto: PAUL SALOPEK

În 2014, guvernnul a luat în sfârșit primele măsuri.

Authoritățile au interzis orice export de bușteni de tec sălbatic. Și pentru a demonstra că vorbește serios, trupele au arestat 153 de tăietori de lemne ilegali, majoritatea chinezi, pe care tribunalul i-a condamnat la închisoare pe viață. (În Myanmar, asta înseamnă 20 de ani.) De atunci, pentru a mai ușura povara economică, autoritățile au mai slăbit interdicția, permițănd vânzarea lemnului depozitat și a celui provenit din plantații. Dar valoarea uriașă a tecului — lemnul aduce sute de milioane de dolari pe an în Myanmar — încă alimentează corupția. Exploatările ilicite continuă, chiar și în timpul pandemiei de coronavirus.

„Totul e ilicit,” spune Aung, ecologistul pensionar din Mawlaik. „Șmecherii care sunt implicați au un sistem perfect. Plătesc jumătate din salariile muncitorilor în droguri. Așa că muncitorii devin dependenți.”

Mă întâlnesc cu Aung și trei dintre oamenii lui cu care monitorizează pădurea la un ceai, într-o baracă toridă de pe malul Chindwinului. Unul e și el la pensie. Ceilalți sunt mici patroni de magazine, de vârstă mijlocie. Îmi arată furioși fotografii de pe mobilele lor cu arbori tăiați ilegal. Îi întreb de ce s-au făcut activiști.

„Noi ne aducem aminte când pădurile erau întregi,” spune Aung, după o pauză lungă. „Tinerii noștri nu.”

*          *          *

Tec: În timpul dinastiei Kongbaung — ultima linie de regi birmanezi, întreruptă de britanici în 1885 — se făcea uneori un „sacrificiu la temelie” pentru protejarea palatelor regale sau a orașelor. Victima umană,  cunoscută drept myosade, era strivită ceremonial sub un trunchi mare de tec la poartă, pentru a face incinta de nepătruns. Cel care murea devena un nat, un spirit care apăra locul.

Astfel de nat pot locui și în anumiți teci bătrâni. E mai bine să nu te apropii de ei cu toporul.

*          *          *

tec
O barjă încărcată cu bușteni de tec plutește în jocul apei către fabricile de cherestea de pe râul Chindwin. Îngrijorat de exploatarea excesivă, guvernul a impus o interdicție strictă a exporturilor de bușteni de tec sălbatic. Dar defrișările clandestine continuă să împuțineze pădurile. Foto: PAUL SALOPEK

 

Trecem râul Chindwin cu feribotul.

Mergem spre est, la o mânăstire budistă din satul Pyin Gaing. Structura masiv, ridicată pe piloni, e construită în întregime din tone de tec. Dormim acolo.

„Avem o poveste dinainte de drujbă și o poveste de după drujbă,” spune U Nu Tin, prietenosul șef al satului. „Cu ferăstraiele de mână tăiam selectiv. Era muncă. Nu tăiam arborii din anumite locuri, cum ar fi pantele abrupte. Acum, cu drujbele, tăiem tot — orice mărime, pe orice teren. Așa că pădurea s-a uscat.” Și Tin adaugă: „Pânza freatică era înainte pe la 100 m. Dar e tot mai jos. Se duc copacii, se duce și apa.”

tec
„Trebuie să mergem tot mai departe să găsim copaci buni,” spune Myo Minaung, un fermier și tăietor de lemne tradițional din nordul țării. „Lucrul ăsta ne îngrijorează,” Foto: PAUL SALOPEK

Lângă Thickegyin, o răscruce importantă de drumuri, un tânăr fermier pe nume Myo Minaung ne arată o scurtătură prin pădure.

„Recoltele de orez chiar că au scăzut. Merge mai bine cu lemnele,”, spune el.

Munca la fermă, explică Minaung, aduce doar 3-5 dolari pe zi. La tăiat de tec câștigi minimum 6 dolari. Dar de când au venit afaceiști din afară care încarcă buștenii în camioane „fără permisiune”, el și consătenii lui trebuie să meagă tot mai departe ca să găsească arbori de tăiat. Pe scurtătură, mergem vreo 10 kilometri pe căldură înăbușitoare prin pădure secundară.  Nu văd nici un tec mai înalt de 5 metri: puiet.

*          *          *

Tec: tras la joagăr, lemnul miroase ca pielea tratată. Culoarea lui variază de la mieriu la brun-auriu. Expus la intemperii, ajunge grizonat ca părul omenesc. Tecii cei mari cresc la peste 40 de metri. Frunzele lor pot avea un metru în diametru — cât o umbrelă. Un arbore din Thailanda ar avea se zice, 1.500 de ani.

*          *          *

Pădurea e virgină într-un loc fără nume. Să mergi prin ea e ca și cum ai umbla printr-un organism.

Nu există sus și jos. Există cincizeci de miliarde de cioburi verzi. Există o mare durere de zgomote în mișcare: păsări care fluieră, insecte care susură, giboni nevăzuți care strigă și tușesc. Așa sună probabil nașterea. Tecii sunt atât de colosali că nu pot cuprinde nici măcar jumătate dintr-un trunchi cu brațele. E un loc umed. Clipind des sub soarele alb, mă împleticesc pe un drum nou-tăiat prin junglă, ud din cap până în picioare.

În tabăra de construcție înnămolită, oamenii stau sub copertine.

Fierb apă pentru tăiței. Sunt băieți buni. Generoși în sărăcia lor. Nu știu ce fac: taie pur și simplu un drum nou prin pădure. Integrează ceva, în timp ce altceva se dezintegrează. Privesc cum cafeaua lor instant mi se dizolvă în ceașcă, ca un pumn de lut spălat de apele mării.

5 august 2020

Citește mai multe depeșe trimise de Paul Salopek din marșul său pe jos prin lume în rubrica noastră Plecarea din Eden.

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*