Misterul apelor pierdute din Dobrogea

Calcarele din Valea Cheii ascund apele subterane ale Dobrogei Centrale. Pestera Piatra este singura cavitate carstica din Romania cu stalagmite submerse. Acestea s-au format cand nivelul Marii Negre era coborat, iar Dobrogea avea o clima ploioasa.

Dobrogea Centrala este cel mai batran teritoriu al Romaniei, pentru ca e alcatuita din asa-numitele sisturi verzi, roci cristaline vechi de peste un miliard de ani. Peste aceasta temelie s-au depus calcare cu atoli de corali, care se mai recunosc inca in relief, imprimand peisajului o nota spectaculoasa, originala. Dar si mai remarcabil este ce nu se vede.

Text: Cristian Lascu

Terenul stancos fiind arid si brazdat de crapaturi, este evident ca apele circula undeva in adanc, in lungul unui sinclinal (o structura geologica in forma de copaie) si ajung intr-un loc. Dar unde? Aceasta intrebare i-a framantat mult pe geologi si pe geografi. Un raspuns a venit in chip neasteptat. In timp ce faceau o cale ferata la Sitorman, langa comuna Piatra, constructorii au fost nevoiti sa dinamiteze o colina calcaroasa.

Mare le-a fost mirarea cand, dupa explozie, au vazut cascandu-se un crater, in fundul caruia, cativa metri mai jos, lucea o apa. Zeci de bascule cu piatra au fost turnate acolo, dar in zadar: golul parea capabil sa ingurgiteze orice cantitate de balast. Inginerii au proiectat o deviere. Dar o noua bubuitura a avut ca rezultat deschiderea unei noi caverne cu apa. S-a facut un ocol si mai mare si astfel calea ferata a fost finalizata.

Dar, dupa cativa ani, terasamentul a inceput sa se taseze. Noi, speologii, stiam de ce: intre timp, patrunseseram cu echipament de scufundare in misterioasa cavitate. Nu uit plutirea prin bezna lichida, intr-o apa de cristal, survoland stanci pravalite si stalagmite. O pulbere argintie acoperea podeaua si peretii – praful timpului asternut de milenii in aceasta ruina netulburata.

M-au intrigat si numeroasele stalagmite si alte formatiuni rupte si imprastiate pe podea, de ca si cum vizitatori preistorici cu apucaturi de turisti contemporani ar fi trecut pe aici. Desi lunga doar de 100 m, cavitatea are un gabarit generos, o inaltime maxima de 8 m, o topografie complicata de existentaunor puturi ce coboara spre un nivel necunoscut si e in mod evident parte a unui sistem carstic mult mai amplu, inca neexplorat.

Un coridor ajunge la numai 4 m sub calea ferata, deci, exagerand putin, nu ar fi fost exclus ca o locomotiva ghinionista sa viziteze galeria. Pe baza topografiei exacte pe care am facut-o, terasamentul a fost consolidat.

Intre timp, localnicii, care, din cauza vecinatatii cu Lacul Tasaul, aveau in fantani apa salcie, au descoperit ca in cele doua gavane era una rece si placuta ca un izvor de munte si veneau deseori sa-si umple canistrele si butoaiele. Afland despre misteriosul rezervor natural situat la numai cativa metri sub aridul sol dobrogean, o firma specializata in irigatii a inceput lucrari de captare a ceea ce credeau a fi un mare rau subteran.

Pe marginea celor doua vagauni a aparut o statie de pompare si s-a plantat o conducta de 3,5 km. Firma dorea sa exploateze 1.600 de metri cubi pe zi, un obiectiv foarte ambitios. Pentru a fundamenta regimul de exploatare, era nevoie de un studiu.

Si iata-ne din nou destramand intunericul cu farurile subacvatice. In punctul presupus a reprezenta amontele, am injectat o fiola cu fluoresceina. O „meduza“ verde-fluorescent si-a defasurat lenes tentaculele. Am revenit a doua zi si colorantul era tot acolo. Semn rau: inseamna ca apa nu se prea misca, deci nici vorba de rau subteran. Am revenit dupa o saptamana, apoi dupa o luna, dar situatia era neschimbata, indiciu ca nu exista o miscare detectabila, ca rezervorul este absolut static.

Dezolarea inginerilor era imensa, mai ales ca se cheltuisera deja foarte multi bani. Si atunci mi-am amintit de acele ape ce lipsesc din copaia calcaroasa. Exista o sansa ca pestera sa fie de fapt o fereastra deschisa spre misteriosul rezervor al Dobrogei Centrale. Singura metoda de a dovedi asta era un pompaj experimental.

Un grup de pompe Mamuth au extras din adanc 22.000 de metri cubi in cateva ore, adica de 7 ori volumul intregii cavitati explorate, fara ca nivelul din pestera sa scada. Proba a fost facuta. Proiectul a fost astfel finalizat, iar apa captata iriga culturi care, datorita calitatii ei, sunt considerate ecologice.

Apele carstice care strabat trasee subterane lungi sunt de calitate, pentru ca ele depun pe parcurs suspensiile si sarurile de prisos, iar o parte dintre bacterii mor. Daca hidrotehnicienii si-au luat partea, a ramas ceva si pentru speologi. In prezent, fragmentele de stalagmite extrase din galerie sunt studiate prin metoda de datare izotopica, dovedindu-se o buna cronica de informatie climatica. Ele probeaza ca pestera exista cu peste 600.000 de ani in urma, cand Dobrogea era un tinut ploios, iar Marea Neagra se afla la cote mult mai coborate. Dar asta e o alta poveste…



4 Comments

  1. Buna! as vrea sa stiu de unde v-ati documentat despre aceasta istorisire. Caut de ceva timp materiale bibliografice despre relieful carstic din Dobrogea, insa foarte putini au scris despre asta. se poate sa stiu pe unde stunt aceste pesteri, mai detaliat? si daca mai sunt locurile dinamitate ( daca nu s-au astupat), daca respectivele pesteri pot fi vizitate, unde ma pot informa mai mult de ele.

    Astept raspuns, daca nu aici, poate pe e-mail.

    Multumesc, Oana

  2. Buna Oana .Si eu ma chinui sa gasesc ceva date despre relieful carstic din dobrogea, dar baza de infomatii e cam mica…cateva articole poe diferite site-uri cateva carti…daca ai avut mai mult noroc de cat mine poate ma poti ajuta…am nevoie de ele pentru o lucrare de licenta.

  3. poti gasi informatii in relieful carstin de Bleahu, relieful romaniei de Posea, Ielenicz si Popescu, Posea,
    Gr., 1983, Câteva aspecte noi în geomorfologia României, Pedimentele din Dobrogea, în vol.
    Sinteze geografice, Edit. Did. Ped. , Bucureşti.
    Rădulescu, I., Basarabeanu, N., Marin, I., 1975, Regionarea reliefului Dobrogei
    Rădulescu, I., 1965, Podişul Casimcei. Consideraţii paleogeografice
    opescu. N., Ielenicz, M., 2003, Relieful Podişului Dobrogei – caracteristici şi evoluţie
    Pişota, I., 1993, Câteva consideraţii hidrologice asupra râului Casimcea, AUB – Geogr., XLII.
    Orghidan, N., 1964, Valea Casimcei. Observaţii geomorfologice, Lucr. Inst. Speol. „E. Racoviţă”, I – II.

    astea sunt unele din bibliografii pe care le-am incercat si eu si sunt foarte folositoare. Pentru ceva mai nou, cauti pe net rezumate de lucrari de doctorat daca s-au mai facut pe dobrogea. Nu stiu daca vrei ceva legat de relief sau de populatie.

    P.S. cauti lucrarile la biblioteca universitara, iar daca nu le gasesti, cauta intens in anticariate. daca nu esti din Bucuresti, cauti la biblioteca oraseneasca sau cea judeteana de care apartii, daca n-ai nici un rezultat, te sfatuiesc sa bati un drum ori la cel mai apropiat centru universitar, ori in Bucresti.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*