Din dalta apelor

Canionul carstic de la Banita, langa Petrosani, format prin procese de dizolvare.

Relieful sculptat de ape este spectaculos si prezinta interes stiintific.

Text: Cristian Lascu

In centrul comunei Ponoarele, din Mehedinti, va intampina un mare panou pe care scrie Podul lui Dumnezeu. Din rapa de alaturi se vede ca podul peste care trece soseaua nu este unul obisnuit, din beton si metal, ci o masiva arcada de piatra elegant arcuita, care uneste cele doua maluri ale unei vai.

Ne aflam in fata unui fenomen de origine carstica; mai exact, podul este ceea ce a ramas prin prabusirea boltii unei pesteri. Megalitica arhitectura este preludiul unui regal peisagistic al carui constructor s-a iscalit putin mai sus, pe placile calcaroase inclinate. Este, bineinteles, apa.

Sunt randuri paralele de reliefuri sculptate prin curgere, in mii de ani: ziduri chinezesti, santuri meandrate, tesite si crenelate, in unele locuri perforate de mici cratere in care s-au cuibarit licheni si rozete de Sempervivum. Intregul ansamblu are un aspect selenar si neobisnuit.

Acestea sunt lapiezurile, forme daltuite prin dizolvare de apele ce se preling pe suprafetele de roci solubile. Termenul vine de la lapis – piatra – si are circulatie internationala, pentru ca lapiezurile sunt forme de relief foarte raspandite in lume si chiar remarcabile atractii turistice in tari ca Franta, Anglia, Scotia, Italia, Slovenia, China.

In Romania, lapiezurile de la Ponoarele sunt printre cele mai reprezentative, de aceea au fost declarate monument al naturii. Dar nu toate lapiezurile se afla la marginea soselei. Pe cat de umblat este Retezatul de la Pietrele si Bucura, cu minunatele lui lacuri glaciare, pe atat de pustiu este asa-numitul Retezatul Mic.

De fapt, Retezatul Mic nu e chiar atat de mic, el are varfuri de peste 2.000 de metri. Fata de fratele lui mai mare, granitic, Micul Retezat e format din calcare, roci cu mare personalitate, care dau muntelui o nota de salbaticie si ariditate, cu abisuri ametitoare, turnuri, crevase si canioane parasite de mult de rauri.

Varful Piatra Iorgovanului domina acest peisaj ca o cetate de un alb sclipitor. Pe aici, linistea locurilor e tulburata foarte rar, poate doar de tipatul unui soim sau de suieratul de alarma al caprelor negre.

Citeste tot reportajul in National Georgrafic noiembrie 2009.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*