La pescuit, în amurg

La pescuit, în amurg

La pescuit, în amurg

Pornesc, dis-de-dimineaţă, spre baltă. Liniştea şi singurătatea expectativă le sunt tovarăşi întreaga zi, dar asta nu îi deranjează, ci îi face fericiţi. Visează mereu că vor prinde cel mai mare peşte, iar poveştile lor vor fi ascultate cu nesaţ de vecinii de pe uliţă. Pentru acest pescar, aşteptarea a luat sfârşit: în lumina difuză a înserării, peştele a muşcat flămând momeala. Poate că nu e cel mai mare exemplar pe care l-a prins vreodată, dar simte deja aroma inconfundabilă de peşte prăjit la tavă şi asta îi e suficient. Mâine e o nouă zi: soarele va răsări din nou peste baltă şi, cine ştie? Poate că mâine va muşca acel peşte uriaş în jurul căruia se ţes vestitele poveşti pescăreşti…

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*