Cultul mortilor din Siria

Imagine articol

Era luna noua, a 29-a zi a ciclului lunii, o zi cand se credea ca lumea viilor si cea a mortilor se apropie foarte mult. In orasul Qatna (Siria) familiile se adunau la apus pentru a cina in siguranta caselor, urmand o traditie ce chiar si atunci era antica.

Condusa de fiul cel mare, fiecare familie isi pomenea mortii, oferind hrana si bautura stramosilor si cerandu-le binecuvantarea, in cadrul unui ospat comemorativ numit kispum. In adancul palatului, regele Idanda isi indeplinea datoria de cel mai mare fiu si mostenitor al tronului, coborand in lumea mortilor.

Drumul nu era usor. Regele, preotii sai si membrii familiei regale porneau incet, cu lampi de petrol si cateva torte, in jos printr-un coridor secret, fara ferestre. La capatul coridorului, regele si suita sa coborau pe o scara de lemn ce ducea spre un mic palier, apoi in jos pe o alta scara, spre o anticamera situata la trei niveluri sub pamant.

Preotii dadeau din mana in mana vase cu mancare si bautura in josul galeriei. In scurt timp, alaiul regal avea sa umple anticamera intunecoasa ca o pestera. Idanda era primul care intra in camera principala a unui mormant cu patru incaperi, taiat in piatra, pasind cu grija, pentru a nu deranja osemintele care zaceau pe catafalcuri de lemn.

Preotii turnau lapte si bere si serveau carne de vita si de miel, cereale, sare si unt. In coltul cel mai indepartat al camerei, Idanda se aseza pe o banca de piatra, pentru a se ospata impreuna cu mortii: parintii sai, bunicii, strabunicii si alti stramosi, atat de indepartati,incat nu le cunostea nici numele.

Ii invoca, incepand cu tatal sau, al carui spirit se credea ca, o data chemat, se intindea pe un pat dintr-o incapere aflata in spatele mormantului. Nu putem sti exact cuvintele rostite de Idanda, dar unele similare se regasesc in texte antice recuperate de pe teritoriul Orientului Apropiat. “Veniti! Mancati! Beti! Binecuvantati-l pe Idanda, regele din Qatna.”

Din asemenea fragmente de text, oamenii de stiinta au dedus ca acest cult al mortilor juca un rol esential in religia statului si a familiei in Mesopotamia din mileniul al treilea i.Hr. pana in timpul asirienilor si babilonienilor din primul mileniu i.Hr.

Indeplinirea ritualului kispum il desemna pe fiul cel mai mare ca mostenitor al tatalui sau, fie ca asta insemna sa stea pe tron si sa conduca un regat, fie doar sa conduca familia si sa-i mosteneasca pamantul si casa. De asemenea, ii lega pe cei vii si pe cei morti intr-o relatie de dependenta reciproca.

Mortii aveau nevoie de hrana si bautura aduse de vii. Fara binecuvantarea strabunilor, care mediau intre zei si cei vii, asupra familiei s-ar fi abatut boli, saracie si cea mai cumplita soarta dintre toate – de a fi la randul lor uitati o data ce mureau. Se credea ca pomenirea mortilor multumea spiritele si aducea noroc sau poate chiar victorie intr-o batalie iminenta.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*