Raul misterios din Slovenia

Imagine articol

De ce romanii, celtii si chiar locuitorii preistorici si-au incredintat obiecte personale – de la sabii la vesela – unui rau de mica adancime din Slovenia?

Arheologul Andrej Gaspari e obsedat de artefacte din trecut. Raul Ljubljanica, din orasul sau natal, a oferit mii de astfel de obiecte – monede celtice, podoabe romane, sabii medievale – toate pe o portiune de 20 km, cu ape mai putin adanci.

Gaspari crede ca cei care au trait langa rau si au calatorit de-a lungul cursului sau, care serpuieste prin capitala Sloveniei, Ljubljana, il considerau sfant. Asta ar putea explica de ce generatii de celti, romani si locuitori mai vechi ofereau comori raului – mult prea numeroase pentru a fi intamplatoare – in timpul ritualurilor de trecere, in semn de doliu sau ca ofrande pentru castigarea bataliilor.

Dar poate ca Gaspari nu va reusi niciodata sa explice cu certitudine de ce Ljubljanica contine unul dintre cele mai bogate depozite de comori de rau din Europa, multe dintre ele conservate remarcabil de sedimentele moi si apele blande. Prea multe piese ale puzzle-ului au disparut deja. In ultimele doua decenii, scufundatori sportivi au transformat raul in terenul lor de joaca, scotand majoritatea celor circa 10.000 pana la 13.000 de obiecte gasite pana acum.

Chiar daca scoaterea artefactelor din Ljubljanica este de multa vreme ilegala, arheologii profesionisti sunt nevoiti sa concureze cu colectionarii particulari. Unii scufundatori si-au vandut prada muzeelor; altii – cui a dat mai mult. Unii au pastrat comorile.
Multe artefacte au parasit tara, pierzandu-li-se urma. Cel mai mare chin pentru Gaspari e sa stie ca putini dintre acesti colectionari emancipati cunosc locul exact unde au fost gasite trofeele lor, si nici nu le pasa de asta.

Pentru un arheolog, sensul unui obiect e dat la fel de mult de context – pozitie, asocierea cu alte obiecte – ca si de trofeul in sine. Fara context, nu exista poveste. Mladen Mück este unul dintre cei care-l chinuie pe Gaspari. Arhitectul nascut in Bosnia, acum in varsta de patruzeci si ceva de ani, a inceput scufundarile in rau in 1985 si a adus la suprafata cam o mie de piese. In bucataria sa din Ljubljana are instrumente preistorice, depozitate intr-o cutie de plastic.

La etaj, lazi prafuite contin alte artefacte, printre care topoare de corn de cerb. Mück spune ca n-are de gand sa vanda ceea ce a descoperit. Ca multi alti colectionari, tine la bunurile sale si spune ca sunt mai valoroase la el decat la autoritati. “Acasa la mine artefactele sunt vazute de mai multi oameni decat daca le-as da unui muzeu – spune Mück cu un gest de respingere. Acolo ar zacea in vreun subsol.”

Gaspari nu e de acord. O echipa de la Muzeul National din Slovenia pregateste o expozitie cu comorile raului, care va face turul Europei in 2008 – spune el. Spera in continuare ca intr-o zi Mück o sa predea obiectele. Cat despre obiectele aflate inca in Ljubljanica, Gaspari crede ca ar trebui lasate neatinse pana vor putea fi conservate corespunzator. Cauta noi obiecte numai cand crede ca sunt amenintate – cum a fost cazul intr-o dupa-amiaza fierbinte de iulie. Luptandu-se sa intre intr-un costum umed pe malul raului, Gaspari se pregateste de scufundare.

Apa are o vizibilitate neobisnuit de buna – spune el -, desi, daca te uiti la toate algele si gunoaiele din ea, n-ai zice. Primaria orasului Vrhnika i-a angajat, pe el si echipa lui, sa caute artefacte care s-ar putea pierde odata cu construirea pe rau a unei statii de epurare. Nevoia unei astfel de statii este evidenta cand simti duhoarea de sulf sau chiar mai rau. Gaspari nu se asteapta sa gaseasca prea multe lucruri aici, poate cateva cioburi medievale, destul de dese intr-un rau din Lumea Veche.

Dar la mai putin de o ora dupa ce scufundatorii incep cautarea, Miran Ericˇ-Pac, un membru al echipei, iese la suprafata si ii intinde lui Gaspari o toporisca din corn de cerb mai veche de 5.000 de ani. “N-am mai gasit niciodata un artefact atat de vechi in amonte – spune Gaspari. Provine probabil dintr-o asezare preistorica din apropiere.” Apoi, din obscuritate iese la suprafata un ulcior de apa din secolul al XVI-lea cu o pasare verde-albastruie si flori galbene pictate pe el, amintind de puzderia de copii existente in bazarurile locale.

Alt scafandru ii intinde o bucata de piatra cu o margine decorativa – un fragment dintr-o farfurie foarte veche. Gaspari mangaie partea neteda, la fel de familiarizat cu forma ei precum e cu ceasca din care-si bea cafeaua dimineata. “E din perioada romana timpurie – spune el -, cam din anul 10 i.Hr.” De-a lungul zilei sunt gasite mai multe piese din istoria timpurie a Sloveniei.

Ca si alte obiecte de pe fundul raului, ele sugereaza o legatura misterioasa intre generatiile indepartate si apele venerate. Undeva, poate in comoara de artefacte din mainile particularilor – sau poate in adancul obscur al raului -, se gaseste cheia care ar putea dezlega misterul.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*