Marea călătorie a omului

Un bărbat din tribul onge şi alţii ca el din Insulele Andaman, din largul coastelor Myanmarului, poartă unii dintre cei mai vechi markeri genetici descoperiţi în afara Africii – o dovadă că Homo sapiens au pornit din Africa spre est acum circa 70.000 de ani. De-a lungul continentelor, ei au dat naştere unor noi rase şi chipuri. Foto: Raghubir Singh

Urmele genetice lăsate de strămoşii noştri îi conduc pe cercetători înapoi în timp, într-o descoperire epopeică a migraţiei umane.

Un conflict sîngeros a izbucnit în anul 1675 în Noua Anglie între coloniştii englezi şi indienii wampanoag. Conduşi de Metacomet, şeful lor – cunoscut de englezi drept regele Philip –, indienii au adus de partea lor alte triburi, dar pînă la urmă nu au putut rivaliza cu puterea de foc a englezilor. Războiul regelui Philip a luat sfîrşit un an mai tîrziu şi, practic, toţi oamenii săi au fost fie ucişi, fie luaţi sclavi. În următorii 300 de ani, descendenţii lor au trăit la marginea societăţii, în timp ce în jurul lor înflorea Noua Anglie modernă.
Anul trecut, cîteva zeci de oameni din naţiunea wampanoag de astăzi s-au adunat în American Legion Hall, la Seekonk, Massachusetts. Ei erau imaginea întruchipată a clasei muncitoare americane – albi, negri sau mulatri, unii tineri, alţii bătrîni. Aceasta nu era însă o adunare obişnuită. Aceşti membri ai tribului seaconke-wampanoag veniseră să doneze sînge pentru Proiectul Genographic, o investigaţie la nivel global în adîncul trecutului colectiv al omenirii, care ar putea arunca o rază de lumină şi asupra propriei lor istorii.
Lansat de National Geographic Society, cu sprijinul major al Corporaţiei IBM şi Waitt Family Foundation, proiectul speră să folosească informaţiile genetice culese de la circa 1.000 de populaţii indigene din întreaga lume pentru a îmbunătăţi înţelegerea asupra migraţiilor ancestrale ale omenirii în jurul globului (vezi pagina 40). Conceput şi condus de Spencer Wells, explorator al National Geographic, este unul din cele mai ambiţioase proiecte şi cu cel mai mare potenţial informaţional din toate cele întreprinse vreodată de societatea noastră. S-ar putea dovedi, totodată, şi unul dintre cele mai controversate.

Tribul seaconke-wampanoag a fost primul grup din SUA care a participat la proiect. În timp ce în Legion Hall, a Universităţii din Pennsylvania, se adunau tot mai mulţi oameni, antropologul Theodore Schurr şi unul din colegii săi au improvizat un punct de colectare a sîngelui. Schurr este cel care coordonează cercetările Genographic în America de Nord, iar în decursul celor 5 ani de derulare a proiectului intenţionează ca, împreună cu echipa sa, să analizeze ADN-ul a aproape 100 de grupuri indigene. Noianul de date care va rezulta ar putea soluţiona unele lungi controverse privind modul, momentul şi provenienţa celor care au populat primii Americile.
Alţi cercetători vor încerca să fixeze detaliile migraţiilor pe restul globului. Însă succesul proiectului depinde de consimţămîntul grupurilor indigene din America şi de peste tot din lume de a participa ca voluntari. Peste zece grupuri au semnat deja, din Munţii Caucaz şi pînă în Laos, şi va fi nevoie de încă alte cîteva sute. „Dacă lucrurile merg bine, sperăm că şi alte triburi ni se vor alătura şi îşi vor dona ADN-ul“ – spune şeful seaconke-wampanoag George Lupul Argintiu Jennings.
La începutul anilor ,90, un pionier al geneticii populaţiilor, Cavalli-Sforza Luca, de la Universitatea Stanford, şi colegii săi au conceput Proiectul Diversitatea Genomului Uman (HGDP), urmărind un obiectiv similar. Însă planul lor a întîmpinat o opoziţie aprinsă. Unele grupări indigene s-au eschivat, temîndu-se că ADN-ul lor ar putea fi folosit pentru a dezvălui o poveste a originii lor care să vină în contradicţie cu credinţele tradiţionale. Altele s-au împotrivit participării voluntare la ceea ce considerau a fi informaţii medicale posibil aducătoare de profit, fără să primească ceva în schimb. Şi alţii au considerat îngrijorătoare intenţia proiectului de a crea din sîngele lor linii de celule autoreproductibile. Ţintă a neînţelegerilor şi protestelor, HGDP nu a primit niciodată finanţările de care avea nevoie.
Wells şi colegii săi sînt preocupaţi ca munca lor să nu fie comparată cu cea a HGDP. Proiectul Genographic nu va produce linii celulare sau date relevante din punct de vedere medical. El va oferi, totodată, ceva palpabil grupurilor indigene, atrăgînd noi participanţi, adunînd unele date ştiinţifice suplimentare. În schimbul unei taxe, oricine poate trimite prin poştă un tampon îmbibat cu salivă, din care se poate extrage ADN, aflîndu-se apoi detalii despre „originile sale îndepărtate“. Veniturile vor sprijini cercetările şi vor fi îndreptate spre proiecte educaţionale şi de conservare a culturii grupurilor indigene. Pînă acum au fost vîndute peste 100.000 de asemenea truse de recoltare a ADN-ului, aducînd un venit de peste 2,2 milioane de dolari. Însă trusele dezvăluie o mică fracţiune din genealogia completă a unei persoane, iar unii critici cred că programul generează speranţe nerealiste. Ei atrag, totodată, atenţia că distribuirea echitabilă a banilor nu va fi deloc simplă.
Wells nu a reuşit să-i convingă pe unii sceptici. „Este inerent ca proiectul să intre în conflict cu interesele indigenilor“ – spune Debra Harry, de la Consiliul Populaţiilor Indigene împotriva Biocolonialismului, un grup de presiune care a chemat la boicot împotriva National Geographic Society, IBM şi Gateway Computers, finanţatorul Fundaţiei Waitt. „Oamenii nu trebuie să participe la proiect dacă au resentimente – spune Wells. Am constatat însă că cei mai mulţi oameni sînt curioşi să afle că ei poartă în sînge o înregistrare a originii lor ancestrale.“ Michael Inimă Bună Markley, unul din şefii seaconke-wampanoag, este şi el de acord: „Pentru că proiectul foloseşte genele noastre pentru a ne reconstitui drumul, e ca şi cum noi, tribul seaconke-wampanoag, ne-am spune propria poveste.“

Este însă puţin probabil că ADN-ul tribului va oferi nişte adevăruri simple, cel puţin pe termen scurt. Grupurile de indieni americani, precum seaconke-wampanoag, au atît origini europene şi africane, cît şi indigene. Şi, aşa cum le explică Theodore Shurr celor care donează sînge, rezultatele iniţiale nu vor dezvălui întreaga moştenire a unei persoane. O imagine completă va putea fi obţinută de-abia după ce va fi analizat setul complet de cromozomi al fiecărei persoane şi va fi comparat cu colecţia, în continuă creştere, de ADN prelevat de la alte grupuri, a Proiectului Genographic.
Cît despre şeful de trib Jennings, el are o singură temere: „Sper doar că tipii ăştia n-or să ne spună la final că sîntem cu toţii suedezi!“

Text: James Shreeve

(Articol publicat în ediţia revistei National Geographic din martie 2006)

Galerie de imagini:



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*