Un nou Ada Kaleh

O fantomă geografică ar putea fi readusă la viaţă.

Potrivit ziarului Hey Turcia, dl. Iusein Ibram, deputat în parlamentul României din partea minorităţii turce, doreşte să promoveze un proiect menit să reconstituie pe Ostrovul Şimian, măcar parţial, comunitatea şi spiritul insulei scufundate Ada Kaleh.

Construirea hidrocentralei Porţile de Fier I  a fost o remarcabilă realizare inginerească a timpului, cea mai mare de pe Dunăre, care a produs – şi continuă să producă – un fluviu de cca 1.000 de megawaţi de energie curată. Dar lacul de acumulare de peste 120 km lungime a schimbat radical geografia locurilor. Dacă astăzi proiectele unor investiţii cu posibil mare impact asupra mediului întâmpină o vie opoziţie, oare ce ar fi fost  în 1964, când planul barajului condamna una dintre cele mai valoroase ţinuturi ale României, ca arheologie, istorie, relief, biodiversitate, cultură. Printre localităţile care au fost strămutate atunci era oraşul Orşova, port dunărean bimilenar, cosmopolit, de un mare pitoresc. Insula Ada Kaleh a fost acoperită de ape, fiind acum la 30 metri adâncime pe fundul Dunării. Cetatea din Ada Kaleh, martor al timpurilor medievale când insula era un avanpost al Imperiului Otoman, avea ziduri groase de cărămidă, tunuri, catacombe secrete. După primul război mondial insula a devenit teritoriu românesc. Au urmat câteva decenii de pace, când cei vreo 500 de etnici turci au făcut din insulă un paradis al halvalei şi halviţei, al smochinelor umplute cu nucă, al şerbetului de mentă, toate contopite într-o delicioasă toropeală orientală. Îmi amintesc că şalupa care m-a purtat cândva spre micul port nu acostase încă, dar insula ne trimitea răsuflarea ei parfumată, o briză uşoară ân care se amestecau  arome de cafea, mirosul de trandafiri, de tutun bun, sunetele unei melopei.

În perspectiva inundării, locuitorii au emigrat în Turcia, alţii la Mangalia, Bucureşti, Orşova sau Severin. Căsuţele albe şi răcoroase, dar şi moscheea, au fost demolate, ruinele au fost înghiţite de ape. Uraiaşul covor persan dăruit moscheii de sultanul Hamid al II-lea a fost dus la moscheea din Constanţa, unde stă  parţial rulat, căci cei 144 metri pătraţi ai săi n-au încăput acolo. Iar arhreologii au reuşit să obţină fonduri pentru ca cetatea să fie reconstruită în aval, pe Ostrovul Şimian, o limbă de pământ de cinci ori mai mică decât insula. Treaba a fost făcută pe jumătate, căci după zece ani banii s-au terminat. Zidurile năpădite de şopârle au şi ele şarmul lor, dar nu pot reda farmecul vieţii de odinioară. Totuşi ostrovul este pitoresc şi pe el s-ar putea reconstitui un colţ de Ada Kaleh, cu condiţia ca nişte turci animaţi de orgoliu etnic să fie şi ajutaţi de statul român şi eventual chiar de cel turc să dezvolte acolo un stabiliment turistic cu specific oriental. Insula să miroasă a din nou a cafea adevărată şi ulei de trandafir. Nu va fi uşor într-o Românie atinsă de Alzheimer când e vorba de patrimoniul istoric şi cultural. Şi când terenul de pe ostrov a fost între timp restituit unor foşti proprietari. Dar, cum spuneau strămoşii noştri, Audaces fortuna iuvat.

Efendi Iusein Ibram, îţi dorim mult noroc!

– Cristian Lascu



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*