Primii ani

Foto: Wallace Nutting/National Geographic Creative

Editoralul revistei de ianuarie 2015

Un domn impozant cu un aer copilăresc conduce un tânăr serios la sediul din Washington al National Geographic Society (NGS), peste drum de Trezoreria SUA. „Sediul“ închiriat e jumătatea unei cămăruțe cu 2 scaune, o masă, un maldăr de hârtii și retururi ale revistei. Suntem în anul de grație 1899 și domnul cu impozantă barbă albă e Alexander Graham Bell, inventator al telefonului, care, de voie-de nevoie, acceptase cu 2 ani în urmă, la moartea socrului său, G. G. Hubbard, să-i urmeze ca președinte al NGS. Tânărul e Gilbert H. Grosvenor, un profesor de 23 de ani care predă franceza, germana, latina, algebra, chimia și retorica la Englewolld Academy for Boys, New Jersey. El este arma secretă cu care genialul și aiuritul Bell intenționează să salveze revista. Au trecut 11 ani de la înființarea NGS în 1888, când, ca într-un roman de Jules Verne, 33 de gentilomi din Washington, majoritatea oameni de știință și exploratori, s-au strâns într-o seară cețoasă la Clubul Cosmos (peste drum de Casa Albă) pentru a pune bazele unei Societăți care să „crească și să popularizeze cunoștințele geografice“.

În octombrie 1888, a apărut primul număr din National Geographic  – o broșură cu o copertă de culoarea teracotei –, care a fost distribuită celor aproape 200 de abonați, membri ai Societății. Din 1896, revista a început să apară lunar și să se vândă la chioșcuri cu 25 de cenți. Dar nu o cumpăra nimeni.

E aceeași poveste de eșec veche de când lumea: mulți specialiști excelenți, dar orgolioși, cu păreri ferme – care lucrează în timpul liber la un proiect-hobby  – formează un Turn Babel. În afara câtorva articole (excepții cu adevărat surprinzătoare), volumele din primii ani au fost îngrozitor de științifice.

La vremea când Alexander Graham Bell, absorbit mai degrabă de invențiile sale decât de NG, aniversa primul an ca președinte al NGS, revista era în pragul falimentului. Bell le-a expus membrilor boardului NGS un plan simplu: „Să angajăm un tânăr promițător, care să insufle viață revistei. Și să renunțăm la campania ratată de a crește circulația revistei prin vânzarea la chioșc. Revista noastră trebuie să meargă la abonați, la oameni care cred în noi și vor să ne ajute.“ Profesorul de 23 de ani a fost angajat și, deși la început distinșii săi colegi din NGS l-au privit de sus, a reușit să se impună.

Majoritatea pariurilor lui s-au dovedit câștigătoare. Dintre cele 5.000 de reviste ale vremii, National Geographic este printre foarte puținele care au rezistat și au prosperat. Pentru următoarea jumătate de secol, Grosvenor a fost sufletul NGS. La moartea lui, revista avea o circulație lunară de 5 milioane de exemplare.

Legendă: Luna aceasta ți-am pregătit un număr dedicat începuturilor. E un bun prilej pentru a evoca chiar începuturile revistei National Geographic, pe vremea când aceasta nu era decât un vis în mintea unui profesor de 23 de ani.

 

 



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*