Pivnița lui Stalin

 Moștenirea tiranului zace undeva sub capitala Georgiei.

de Paul Salopek

Într-o suburbie alambicată din Tbilisi, Geogira, în spatele unui șir de garaje urâte unde se repară mașini, zace o casă cam într-o rână. De sub casă coboară un tunel de 14 metri, iar la capătul acestei găuri reci, dincolo de un pasaj ascuns, se află o tiparniță nemțească veche de 122 de ani, portocalie de rugină. Această cameră subterană uitată e o ascunzătoare a ilegaliștilor din era locomotivei. E un fel de proto-cuib de hackeri. Un tânăr revoluționar, pe numele lui georgian იოსებ ბესარიონის ძე ჯუღაშვილი, iar pe cel rusesc Iosif Vissarionovici Djugașvili, tipărea aici pamflete, reviste și ziare comuniste incendiare. Noi îl știm după pseudonim: Stalin.

Natură moartă revolutionară: schema tipografiei subterane și un tapet din 1937. Foto: Paul Salopek

Stalin era georgian. Avea laba-gâștii, obrajii mâncați de vărsat și vise adolescente de a deveni poet. A fost educat să devină preot ortodox. Ca spărgător de băni și apoi lider suprem al Uniunii Sovietice timp de 30 de ani, a ucis între 34 și 49 de milioane din proprii lui concetățeni. („O moarte e o tragedie. Un milion de morți sunt o statistică.”) Firește, fosta republică sovietică Georgia nu e încântată să mențină vechea vizuină de publicist a dictatorului în oferta culturală. Sarcina îi revine ghidului acestei atracții, Soso Gagoshvili.

„E unicul muzeu de acest fel din lume,” spune Gagoshvili. „În Franța, la Louvre, ok, poate să mai existe ceva de talia asta. Dar ăsta e cel mai tare. O să vă demonstrez.”

Există, de fapt, multe muzee Stalin în lume. E un muzeu Stalin în locul de naștere al despotului, la Gori, în Georgia. Există Bunkerul lui Stalin la Moscova. A existat un muzeu al Gulagului, dedicat victimelor din lagărele de concentrare ale lui Stalin la Perm, în Rusia, până când a fost închis anul trecut. (Reputația lui Stalin începe să fie reabilitată în Rusia.) Dar Gagoshvili, un bărbat empatic, energic, cu păr alb, care îmi prezintă mândru o legitimație care certifică — în limba engleză — trecutul lui ca agent al KGB, are probabil dreptate. Nu mai există un al muzeu ca acesta. Gagoshvili, aparent fără domiciliu, locuiește în el.

Anul era 1906.

Stalin avea 20 și ceva de ani și era carismatic, la început de drum. El și camarazii lui cu capete la fel de încinse scoteau tomuri de literatură anti-țaristă din peștera urbană de sub oraș. Celebrul mistic greco-armean Gurdieff — care recomanda ca mâncarea să fie înghițită întreagă, nemestecată — l-a turnat pe Stalin la poliție. Închisoare. Evadare. Închisoare. Evadare. Restul e istorie. Nu după mult timp, Generalissimul și Omul de Oțel ordona să fie împușcați artiștii care îi făcuseră portretul (Potretele nu-l puneau într-o lumină favorabilă).

Cei doi Soso: îngrijitorul muzeului Soso Gagoshvili arată spre Soso Djugashvili, sau Stalin. Foto: Paul Salopek

„Uniunea Sovietică sub Stalin a fost prea umană,” spune Gagoshvili cu tristețe. „Am omorât doar 5% din dușmani. Dacă i-am fi omorât pe toți, am trăi și acum în URSS.”

Îi spun lui Gagoshvili că tata a luptat împotriva lui Hitler în Marina SUA.

„Ești american?”

„Da.”

„Imperialist!”

„Dar am crescut în Mexic.”

„Ah, Mexic! Asta-i bine.” Se luminează. „Pancho Villa! Revoluționar!”

Ieșim din hrubă pe o scară în spirală putrezită. Gagoshvili ne umple câte un pahar de apă rece de la furtunul din curte. Mă uit la platani. Frunzele lor foșnesc. E bine să trăiești.

* * *

Dragi cititori:

Evenimentul non-profit Out of Eden Walk a lansat o campanie de crowd-funding pe Kickstarter. Deși această călătorie jurnalistică e sprijinită generos de National Geographic și de Fundația John S. and James L. Knight, ea depinde în continuare de contribuțiile cititorilor pentru a putea continua. Vă rugăm să luați în considerare o donație la: http://kck.st/1L7tNQQ



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*