De ce a murit Tutankhamon?

Un sarcofag din aur masiv, cu o greutate de circa 110 Kg, adăpostea rămăşiţele mumificate ale faraonului. Foto: Kenneth Garrett

Mumiile ne captivează imaginaţia şi inimile. Pline de secrete şi magie, ele au fost odinioară oameni care, ca şi noi azi, au trăit şi au iubit.

Cred că trebuie să-i onorăm pe aceşti morţi străvechi şi să-i lăsăm să se odihnească în pace. Dar unele secrete ale faraonilor nu pot fi descoperite decât studiind mumiile lor. În 2005, cu ajutorul tomografiilor computerizate ale mumiei faraonului Tutankhamon, am reuşit să arătăm că nu a murit dintr-o lovitură la cap, cum credeau mulţi. Analiza noastră a demonstrate că în timpul procesului de mumificare i se făcuse o gaură în craniu. Studiul a mai arătat că Tutankhamon a murit la doar 19 ani, poate nu mult după ce a suferit o fractură la piciorul stâng. Dar unele dintre misterele ce-I înconjoară nu pot fi risipite nici de tomograf. Acum am analizat şi mai atent mumia şi revenim cu dezvăluiri extraordinare despre viaţa, naşterea şi moartea lui.  […]

Cunoşteam identităţile a patru dintre mumii. Una dintre ele era Tutankhamon însuşi, aflat încă în mormântul său din Valea Regilor, iar celelalte trei erau expuse în Muzeul Egiptean: Amenhotep III şi Yuya şi Tuyu, părinţii marii regine a lui Amenhotep III, Tiye. Printre mumiile neidentifi cate era un bărbat găsit într-un mormânt misterios din Valea Regilor, numit KV55. Dovezile arheologice şi cele scrise sugerau că probabil ar fi vorba de Akhnaton sau de Smenkhkare. În căutarea mamei şi a soţiei lui Tutankhamon, ne-am concentrat pe patru femei neidentificate.

Două dintre ele, poreclite Doamna în Vârstă şi Tânăra Doamnă, fuseseră descoperite în 1898, dezvelite şi întinse neglijent pe podeaua unei camere laterale din mormântul lui Amenhotep II (KV35), unde fuseseră evident ascunse de preoţi la sfârşitul Regatului Nou, în jurul anului 1000 î.Hr. Celelalte două femei necunoscute proveneau dintr-un mormânt mic (KV21) din Valea Regilor. Arhitectura acestuia sugerează că datează din a XVIII-a dinastie şi ambele mumii au pumnul stâng aşezat pe piept, într-o postură interpretată în general ca fiind a unei regine. La sfârşit, aveam să încercăm să obţinem ADN-ul fetuşilor din mormântul lui Tutankhamon – şansele erau slabe, având în vedere condiţia foarte precară a mumiilor. Dar dacă reuşeam, puteam completa piesele lipsă ale mozaicului regal desfăşurat pe cinci generaţii.

Galerie de imagini:

Pentru a obţine mostre viabile, geneticienii au extras ţesuturi din mai multe puncte ale fiecărei mumii, întotdeauna cât mai aproape de os, unde nu exista riscul să se fi contaminat cu ADN-ul precedenţilor arheologi sau al preoţilor egipteni care le îmbălsămaseră. S-au luat, de asemenea, toate măsurile pentru a evita contaminarea din partea cercetătorilor înşişi. După extragerea mostrelor, ADN-ul trebuia separat de substanţele nedorite, printre care unguenţii şi răşinile folosite de preoţi pentru conservarea cadavrelor. Cum materialul de îmbălsămare era diferit de la o mumie la alta, etapele de purificare a ADN-ului trebuiau să difere şi ele. În fiecare caz, materialul fragil putea fi distrus la orice pas.

În centrul studiului s-a afl at Tutankhamon însuşi. Dacă extragerea şi izolarea reuşeau, ADN-ul lui avea să fie captat într-o soluţie lichidă limpede, gata pentru analiză. Dar, spre dezamăgirea noastră, primele soluţii au căpătat o culoare închisă, ca noroiul. Ne-au trebuit şase luni de muncă grea ca să ne dăm seama cum să eliminăm substanţa contaminantă – un produs încă neidentificat al procesului de mumifiare şi să obţinem o mostră aptă pentru amplifi care şi secvenţiere. După obţinerea ADN-ului şi de la celelalte trei mumii de sex masculin din grup – Yuya, Amenhotep III şi misteriosul KV55 –, ne-am propus să clarificăm identitatea tatălui lui Tutankhamon. Asupra acestui element esenţial, datele arheologice erau ambigue. În unele inscripţii din timpul domniei lui, Tutankhamon se referă la Amenhotep III ca fi ind tatăl său, dar informaţia nu poate fi luată drept certă, fiindcă termenul poate fi interpretat şi ca „bunic“ sau „strămoş“.

În plus, conform cronologiei general acceptate, Amenhotep III a murit cu circa un deceniu înaintea naşterii lui Tutankhamon. Mulţi experţi cred că de fapt tatăl lui era Akhnaton. În sprijinul acestei idei venea un bloc de calcar spart găsit în apropiere de Amarna, purtând inscripţii care îi numeau atât pe Tutankhaton, cât şi pe Ankhesenpaaton preaiubiţi copii ai faraonului. Cum ştim că Ankhesenpaaton era fiica lui Akhnaton, rezultă că Tutankhaton (mai târziu Tutankhamon) era fi ul lui. Dar nu toţi experţii găsesc dovada concludentă, iar unii au susţinut că tatăl lui Tutankhamon era de fapt misteriosul Smenkhkare. Eu întotdeauna am susţinut partea lui Akhnaton, dar era doar o ipoteză. Odată izolat ADN-ul mumiilor, a fost destul de simplu de comparat cromozomii Y ai lui Amenhotep III, KV55 şi Tutankhamon pentru a vedea că, într-adevăr, sunt înrudiţi. (Masculii înrudiţi au acelaşi tipar al ADN-ului în cromozomul Y, din moment ce această parte a genomului masculin e moştenită direct de la tată). Dar pentru clarificarea înrudirii precise era nevoie de o identificare mai exactă a amprentei genetice.

Pe cromozomii din genomul uman există anumite regiuni unde tiparul literelor din ADN – A, T, G şi C, care compun codul genetic – variază mult de la o persoană la alta. Aceste variaţii se reflectă în numere diferite de secvenţe repetate din aceleaşi câteva litere. De exemplu, în timp ce o persoană are o secvenţă de litere repetată de zece ori, cineva neînrudit cu ea o poate avea de 15 ori, o a treia persoană – de 20 de ori şi aşa mai departe. FBI-ul consideră sufi cientă o potrivire între zece dintre aceste regiuni extrem de variabile pentru a deduce că ADN-ul lăsat la locul faptei ar fi acelaşi cu cel al suspectului.

Reunirea membrilor unei familii separate acum 3.300 de ani cere condiţii mai puţin stricte decât standardele necesare pentru rezolvarea unui caz de crimă. Comparând doar opt dintre aceste regiuni variabile, echipa noastră a reuşit să stabilească cu o probabilitate de peste 99,99% că Amenhotep III era tatăl individului din KV55, care la rândul său era tatăl lui Tutankhamon. Acum ştiam că aveam lângă noi corpul tatălui lui Tutankhamon – dar tot nu ştiam sigur cine a fost el. Şeful proiectului bănuia că erau Akhnaton şi Smenkhkare. Mormântul KV55 conţinea materiale despre care se credea că au fost aduse de Tutankhamon la Teba din Amarna, unde fuseseră îngropaţi Akhnaton (şi probabil şi Smenkhkare). Deşi casetele de pe sarcofag – ovale conţinând numele faraonului – fuseseră şterse cu dalta, sarcofagul purta atribute asociate exclusiv cu Akhnaton însuşi. Dar nu toate dovezile indicau că ar fi vorba de el. Cele mai multe analize medico-legale arătau că trupul din interior aparţinea unui bărbat de maximum 25 de ani – prea tânăr să fie Akhnaton, care pare să fi avut două fi ice înainte să-şi înceapă domnia de 17 ani. Aşadar, majoritatea experţilor presupuneau că mumia era de fapt misteriosul faraon Smenkhkare.

Acum se putea chema la bară un nou martor pentru rezolvarea enigmei. Mumia aşa-numitei Doamne în Vârstă (KV35EL) e frumoasă chiar şi în moarte, cu părul lung şi roşcat revărsat pe umeri. O şuviţă din acest păr fusese deja identificată morfologic ca fiind identică cu o alta, îngropată în mormântul lui Tutankhamon într-o serie de sarcofage miniaturale purtând sulinumele reginei Tiye, soţia lui Amenhotep III – mama lui Akhnaton. Comparând ADN-ul Doamnei în Vârstă cu cel al mumiilor părinţilor cunoscuţi ai lui Tiye, Yuya şi Tuyu, am confirmat că Doamna în Vârstă era într-adevăr Tiye. Acum, ea putea mărturisi dacă mumia din KV55 era într-adevăr fiul ei. Spre bucuria noastră, comparând ADN-ul ei, a fost confirmată relaţia.

Noile tomografii computerizate făcute mumiei din KV55 au arătat şi ele o degenerare produsă de bătrâneţe a coloanei şi osteoartrită la genunchi şi oasele picioarelor. Se pare că bărbatul murise cam pe la 40 de ani, şi nu la 25, cum se credea iniţial. Odată rezolvată discrepanţa de vârstă, puteam stabili aproape sigur că mumia din KV55, fi ul lui Amenhotep III şi al lui Tiye şi tatăl lui Tutankhamon, este Akhnaton. (Ştiind atât de puţine despre Smenkhkare, nu-l putem elimina complet.)

Noua tomografiere a mumiilor a desfiinţat şi ideea că familia suferea de o maladie congenitală, ca sindromul Marfan, care ar fi explicat feţele alungite şi aspectul efeminat prezente în reprezentările din perioada Amarna. Nu s-a descoperit o astfel de boală. Reprezentarea androgină a lui Akhnaton în artă pare să fi e de fapt o reflectare stilistică a identificării lui cu zeul Aton, care era şi bărbat, şi femeie, fi ind considerat de aceea izvorul a tot ce este viu. Cum rămâne cu mama lui Tutankhamon? Spre surprinderea noastră, ADN-ul aşanumitei Tinere Doamne (KV35YL), găsită alături de Tiye în nişa mormântului KV35, se potrivea cu cel al faraonului-copil. Lucru şi mai uimitor, ADN-ul ei dovedea că, la fel ca Akhnaton, era fiica lui Amenhotep III şi a lui Tiye.

Akhnaton concepuse un fiu cu propria lui soră. Copilul lor avea să poarte numele Tutankhamon. După această descoperire, ştim că e improbabil ca una dintre soţiile cunoscute ale lui Akhnaton, Nefertiti sau cea de-a doua, Kiya, să fie mama lui Tutankhamon, fi indcă nu există dovezi istorice că vreuna dintre ele ar fi fost sora lui după ambii părinţi. Cunoaştem numele a cinci dintre fi icele lui Amenhotep III şi Tiye, dar probabil nu vom şti niciodată care dintre surorile lui Akhnaton i-a purtat copilul. Dar, pentru mine, numele ei e mai puţin important decât relaţia cu fratele ei. Incestul era un fapt obişnuit în vechile familii regale egiptene. Dar cred că, în acest caz, a fost cauza morţii timpurii a fiului lor.

Text: Zahi Hawass

Galerie de imagini:



4 Comments

  1. Articolul acesta este un set de informatii culese de pe GOOGLE . Si pana la urma de ce a murit ? Care este rolul articolului ?

  2. Si pana la urma care este rolul acestui articol ? Sa evidentiati un lucru pe care il stim deja ? Ati depus cred ca sute de ore de munca la acest “ciot” de articol

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*