Povestea hărţilor National Geographic

Poster

„O hartă este cel mai frumos poem. Liniile şi culorile sale arată împlinirea unor vise măreţe,” spunea Gilbert H. Grosvenor, managing editor al National Geographic la scurtă vreme după crearea National Geographic Society.
Hărţile au fost primii mesageri artistici ai revistei, cu mult înaintea fotografiei: primul număr conţinea 4 hărţi meteorologice ale coastei vest-atlantice care urmau evoluţia marelui viscol din 1888.

În 1915 este creată Divizia Cartografică, ce intră sub conducerea lui Albert H. Bumstead, membru al expediţiei lui Hiram Bingham la Macchu Picchu. Încercând să creeze noi reprezentări ale suprafeţei terestre pe hârtie, Bumstead face celebră proiecţia cartografică a lui Van der Grinten (în care meridianele şi paralele sunt concave) în prima hartă a lumii publicată de NG în 1922. Bumstead nu se mulţumeşte însă să traseze caligrafic, cu stiloul, denumiri topografice şi creează o maşină care uşurează multiplicarea hărţilor – ea reproduce fotografic toponimele scrise de mână şi păstrează uniformitatea caracterelor. Mai mult, Bumstead face posibil zborul antarctic al lui Richard E. Byrd din 1928 , inventând o busolă solară care-l ajute să se orienteze acolo unde busolele magnetice erau de prisos. Purtându-i numele, busola este expusă în prezent la Muzeul Smithsonian din Statele Unite.

Colegul său, Charles E. Riddiford, creează la rândul său fonturile folosite la hărţi, care odată patentate devin distinctive pentru NGS, forma lor computerizată fiind folosită şi astăzi.
După ce primul supliment cartografic al revistei Teatrele de Război Occidentale prezintă în 1918 zonele rurale franceze şi belgiene aflate în război, în 1941, hărţile Diviziei devin sprijinul trupelor americane în cel de-Al Doilea Război Mondial. Fostele case ale lui Franklin Roosevelt şi Winston Churchill, fani ai publicaţiilor National Geographic păstrează pe pereţi hărţile primite în dar şi folosite pentru strategii militare.

A fost nevoie de 39 de cartografi şi 7 ani de muncă pentru ca în 1963 să apară primul atlas al lumii (Atlas of the World) publicat de NGS. Volumul a devenit o carte de referinţă pentru familiile americane şi s-a vandut în 130.000 de exemplare. 2010 marchează cea de-a noua ediţie a acestei cărţi cu greutate (nu glumă, peste 4 kg) care reuneşte peste 450 de hărţi şi 150.000 de denumiri într-un ghid al unei planete în continuă schimbare.

Foto: Jim MendenhallFoto: Jim Mendenhall

Aselenizarea din 1969 este marcată de publicarea unui alt supliment care înfăţişează relieful lunar: The Earth’s Moon, realizat manual de artistul cartograf Tibor G. Toth, cu un aerograf Paasche cu dublă acţiune. Drumul până la un instrument cu aşa nume sofisticat a fost lung, după cum Toth însuşi mărturiseşte într-un articol din revista Geoconnexion din 2005. Omul care picta relieful şi umbrele acestuia în ediţia a cincea a atlasului NGS şi-a format mâna „ţesând” inţial linii fine precum firele de păr, pagini întregi cu literele alfabetului sau terenuri 3D în cutii cu nisip umezit. Astăzi, el a lăsat în urmă anii în care-şi ascuţea creioanele mecanice, se bucură de un renume internaţional şi încă îşi doreşte să arate o faţă cât mai fidelă a Pământului folosind tehnicile erei digitale.

La NGS, răsăritul acestei epoci revoluţionare se face simţit odată cu publicarea Portretului S.U.A. în 1976, primul document care conţine imagini din satelit. Anii ’80 văd publicarea primei hărţi realizate de cartografii NG cu ajutorul computerului (Istoria Europei), dar şi achiziţia unui software GIS (sau Sistem Informatic Geografic) care deschide noi posibilităţi de analiză şi ilustrare a datelor.

Robinson este noua proiecţie cartografică folosită (care reduce distorsiunile angulare şi de suprafaţă) începând cu 1988, înlocuită 7 ani mai târziu de Winkel Tripel, proiecţie care elimină comprimarea liniilor matematice de la latitudini mari şi reduce deformările.
În prezent, munca Diviziei Cartografice, acum sub titlul de National Geographic Maps, nu se reduce doar la continuarea tradiţiei şi cunoaşterii geografice. Ea sponsorizează concursuri pentru tinerii pasionaţi de hărţi din întreaga lume şi a lansat online, la iniţiativa actualului cartograf-şef, Allen Carroll, Global Action Atlas, care doreşte să reunească organizaţii non-profit (implicate în domenii precum conservare, ajutor umanitar, cultură, explorare, schimbări climatic şi energie) cu posibile surse de finanţare.

– Alexandra Popescu



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*