Un român la mormântul regelui Richard

Richard al III-la, în mormântul său din parcare. Foto Universitatea din Leicester/CORBIS

Ce învăţături trage istoriografia românească din evenimentul Richard al III-lea. Interviu cu istoricul Alexandru Simon

GENESIS – un proiect românesc de studiere a istoriei prin ADN

Istoricul Alexandru Simon tocmai a revenit de la Leicester, unde a făcut o vizită la mormântul celui care s-a dovedit, prin analize ADN, a fi de mult pierdutul rege Richard al III-lea al Angliei. Ştirea descoperirii rămăşiţelor monarhului a stârnit vâlvă în toată lumea şi o mare emoţie printre britanici.

Simon nu s-a aflat însă acolo atras de subiectul fierbinte, ci în calitate profesională, la invitaţia unui membru al echipei, profesorul Norman Housley. Alexandru Simon e cercetător al Academiei Române şi director adjunct al proiectului GENESIS, care îşi propune să înceapă o cartare a ADN-ului de pe teritoriul României înainte de anul 1500, urmărind în special populaţiile care s-au aflat pe acest teritoriu, şi mult mai puţin persoanele de rang. El a vorbit pentru National Geographic despre învăţămintele pe care le oferă „evenimentul” Richard al III-lea.

Vezi galeria de imagini cu descoperirea din Leicester, cuprinzând şi precizările lui Alexandru Simon

„Uite că se poate!”

Cum v-aţi apropiat de mormântul lui Richard, aţi avut emoţii?

Emoţia a fost una de tip ştiinţific, dacă vreţi, mi-am zis „uite că se poate”. Mi-a făcut plăcere să văd că s-a realizat ceva, mi-am spus uite ce poţi scoate dintr-o fundătură, că de fapt asta e acolo, la propriu… Au avut şi mare noroc, au mers pe mâna Societăţii Richard III, care făcuse deja o întreagă documentaţie.

După bătălia de la Bosworth, corpul lui Richard a fost târât, expus public şi apoi aruncat într-o groapă. Heric al VII-lea, cel care l-a înfrânt în bătălie, i-a pus până la urmă şi o piatră pe mormânt. Însă Henric al VIII-lea, rupându-se de catolicism, a început să dărâme mănăstririle şi la un moment dat şi Greyfriars a fost demolată şi acoperită de construcţiile ulterioare. Dacă era cu numai doi metri mai încolo, mormântul ar fi fost sub o casă şi probabil nu ar mai fi putut fi deschis. De altfel, când s-a săpat fundaţia pentru casă, picioarele lui Richard au fost retezate, şi de aceea scheletul este acum incomplet.

Cercetările la Leicester au început anul trecut, în august, chiar în ziua presupusei înmormântări a regelui, şi s-au finalizat  acum, după analize cu stronţiu, cu radiocarbon şi genetice. Unul din descendenţii de la care s-a prelevat ADN pentru comparaţie se afla şi el acolo, ca să vadă cu ochii lui descoperirile.

În afară de sit, am văzut expoziţia multidisciplinară care urmează să se deschidă şi pe care au reuşit să o pună la punct cu doar 10.000 de lire, cu simulări, o expoziţie completă de istorie, arheologie şi genetică.

Ce e foarte interesant şi ne interesează şi pe noi sunt rezultatele analizei cu stronţiu. De aici a reieşit o dietă foarte bogată, cu carne şi proteine.

Am făcut şi noi o analiză cu stronţiu pe defunctul de la Curtea de Argeş, încă neidentificat, şi în mod surprinzător alimentaţia lui era bazată pe mei, cu foarte puţină carne. Dacă e să compari, e o diferenţă considerabilă  între VIP-ul nostru şi cel de la Leicester.

Analizele ADN pe osemintele domnitorilor români au fost deblocate

Anul trecut, cercetările de ADN pe oseminte de rang înalt au întâmpinat opoziţie din partea unor decidenţi, cu argumentul că astfel ar fi necinstite rămăşiţele. Britanicii nu simt de loc că aceste cercetări ar fi o necinstire….

Din fericire, şi la noi lucrurile au reintrat pe un făgaş firesc, blocajul a fost depăşit, proiectul GENESIS a început şi s-a deblocat finanţarea. Avem 2 milioane de lei de la ANCS prin programul Parteneriate, şi în cei 3 ani finanţaţi  vrem să furnizăm măcar o imagine parţială, comparând grupurile identificate etnic de arheologi cu ceea ce se poate identifica etnic în ADN. Accentul cade pe probele extrase din contexte clare, ca să vedem în ce măsură există o corespondenţă genetică între numele dat unei populaţii şi structura ei reală.

Nu vă e teamă că veţi stârni valuri de indignare, dacă rezultatele nu ies aşa cum se aşteaptă lumea?

Sunt cercetări pe care l-a făcut o Europă întreagă. Chiar şi maghiarii – care au aflat că sub 5% din populaţia actuală e legată genetic de cei din primul val sosit pe teritoriul Ungariei. Britanicii au făcut asta de mult, au aflat că au peste 50% gene germanice, ceea ce nu i-a deranjat, şi doar vreo 9% sunt înrudiţi cu francezii… ceea ce i-a bucurat.

Cine ocupă mormântul domnesc de la Cozia?

Vă aşteptaţi la surprize care ar rescrie istoria în ceea ce priveşte osemintele de rang din România?

Există deja o cercetare publicată, cea a soţilor Bătrâna, doi arheologi care au scris o monografie asupra rămăşielor de la Rădăuţi. Din ADN-ul prelevat şi analizat la Hamburg au obţinut date foarte interesante, pe care sperăm să le obţinem şi noi, în studiile pe Ţara Românească. S-au infirmat şi multe fantezii, precum aceea a continuităţii dinastice pure dintre Bogdan I (întemeietorul principatului Moldovei, 1359-1365) şi fraţii Petru I şi Roman I (tatăl lui Alexandru cel Bun).

În ceea ce priveşte personajul de la Curtea de Argeş, rezultatele datării cu carbon vor fi disponibile foarte curând, şi ne vor indica dacă este într-adevăr plauzibil să fie Vladislav I (Vlaicu Vodă, 1364-1377). După aceea, din punct de vedere ştiinţific, analiza osemintelor de la Cozia, presupuse a fi ale lui Mircea cel Bătrân, devine de importanţă capitală. Ele ne vor putea indica gradul său de rudenie cu Mircea.

Mormântul lui Vladislav I, deschis în iunie anul trecut, poate răspunde la multe întrebări istorice, printre care şi identitatea certă a ocupantului. Foto Tudor Sălăgean

La Cozia avem de a face foarte probabil cu un mormânt foarte contaminat – osemintele au fost scoase la 1821 de eterişti, la 1916 de armata germană şi repuse la loc în 1938. Nu se ştie dacă mai există craniul, în lipsa căruia şansele unei probe de ADN viabile scade.

Reconstrucţia facială – un instrument util

Revenind la Leicester şi la modelul de acolo….

Da, mi s-a părut exemplar faptul că aveau propriile lor laboratoare. Noi a trebuit să facem analize inclusiv la Miami, ceea ce a sporit mult costurile.

M-a inspirat foarte mult şi reconstrucţia facială, făcută cu experţi scoţieni. Noi nu am făcut niciodată aşa ceva, dar mi-aş fi dorit, pentru că ne-ar arăta corespondenţa dintre reprezentările din fresce şi personajele reale. În ce măsură sunt acele portrete stilizate, în ce măsură reflectau o realitate. În Moldova, după Ştefan toţi domnitorii au arătat cam ca el….

La Curtea de Argeş, craniul nu a putut fi mutat pentru o scanare, din păcate, pentru că s-ar fi sfărâmat. O reconstrucţie facială în acest caz ar fi putut fi comparată cu cele două portrete disponibile acolo: cel al lui Nicolae Alexandru şi cel al lui Vladislav‚ ţinând în mâini un model al bisericii.

La nivel documentar, nici nu există termen de comparaţie între noi şi Anglia. Ei au pentru o lună documente cât avem noi pentru 100 de ani. Lucrează de mult cu ADN, au experienţă… Mă voi întoarce la Leicester pentru a vedea, profesional vorbind, ce alte lucruri putem învăţa de la ei şi putem aplica în România şi la proiectul GENESIS.

– a consemnat Domnica Macri

Citeşte cum analizele ADN dezvăluie secretele faraonilor în articolul Tehnologia modernă redeschide cazul Regelui Tut



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*