Papa Francisc – Prințul spartan de Vatican

Papa Francisc face schimb de tichie cu un copil la Vatican. Foto: AFP/GABRIEL BOUYS/GETTY IMAGES

Citește editorialul numărului de august 2015, dedicat Papei Francisc

Puteau fi doi oameni mai diferiți decât cardinalii Joseph Ratzinger și Jorge Bergoglio? Aristocratul teuton, cerebral și superorganizat a concurat la conclavul din 2005 împotriva latinoamericanului timid și inimos, campion al săracilor. Curia l-a preferat atunci pe cel după chipul și asemănarea ei. Germanul a devenit Benedict XVI, al 265-lea vicar al lui Hristos.

Cine s-ar fi gândit că Bergoglio îi va succeda după numai 8 ani, ajungând primul papă latinoamerican, primul iezuit, primul din afara Europei în 1.000 de ani, primul care și-a luat numele după Sfântul Francisc de Assisi, apărătorul săracilor?

Jorge Mario Bergoglio s-a născut în Buenos Aires, pe 17 decembrie 1936, primul dintre cei 5 copii ai unui tată imigrant italian, contabil la căile ferate, și ai unei mame casnice. N-a putut să devină chimist, cum și-ar fi dorit în adolescență, din cauza unei afecțiuni respiratorii care l-a costat un plămân. A lucrat ca tehnician într-un laborator, dar și ca paznic la un club. Preot iezuit a devenit abia la 32 de ani și, în ciuda startului târziu, a ajuns rapid liderul comunității locale iezuite, deținând posturi-cheie din 1973 până în 1979. Înainte să devină arhiepiscop de Buenos Aires în 1988, a fost profesor de teologie și psihologie, literatură și filosofie. În 2001 și-a îndemnat conaționalii să nu ia bilete de avion până la Roma ca să vadă cum papa Ioan Paul II îl face cardinal, ci mai bine să dea banii aceia săracilor.

El însuși a dat somptuoasa reședință a cardinalului din capitala Argentinei pe un mic apartament cu două camere, unde își gătea singur. A refuzat să aibă șofer, preferând să se deplaseze cu metroul, cu autobuzul sau cu propriul Ford vechi. În același an, a mers într-un spital, unde a spălat și a sărutat picioarele a 12 bolnavi de SIDA.

„Drepturile omului nu sunt violate doar de terorism, represiune, asasinate, ci și de structurile economice nedrepte, care creează inechități uriașe – a spus el în timpul unei întruniri episcopale din America de Sud în 2007. Împărțirea nedreaptă a bunurilor e un păcat social strigător la cer ce limitează posibilitățile pentru o viață împlinită ale multora dintre frații noștri.“

Iată-l acum pe acest bătrânel de 78 de ani, cu apucături de călugăr, în fruntea opulentului Vatican, aducând cu sine austeritate unde ne-am obișnuit să vedem pompă, umilință în loc de trufie, simplitate în loc de sofisticare.

„Trebuie să încep schimbările imediat“ – le-a spus unor prieteni argentinieni la câteva luni după momentul 13 martie 2013, când 115 cardinali din conclavul Vaticanului l-au ales să le fie superior. La prima ieșire în presa internațională, noul papă și-a declarat principala ambiție: „Foarte mult mi-aș dori o biserică săracă, pentru săraci.“

Va reuși papa Francisc să reformeze curia sau Vaticanul îl va schimba pe el?

 

– Cătălin Gruia, redactor-șef

 

 



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*