Un pas mai aproape de mormântul lui Isus Hristos

Miracolul Luminii Sfinte: an de an, patriarhul grec ordodox intră în Edicul, capela de deasupra mormântului lui Isus, unde se roagă. O lumină albastră, despre care se spune că în primele secunde nu arde, se aprinde spontan. Focul este apoi împărțit credincioșilor și dus în țări ordodoxe cu ajutorul curselor speciale. Foto: Simon Norfolk / National Geographic.

Noi dovezi științifice indică faptul că sub Edicul, capela care este construită deasupra mormântului lui Isus Hristos, se află rămășițele unui mormânt ce datează din secolul al IV-lea, din vremea primului împărat creștin, Constantin cel Mare.

Însemnările istorice descriu cum, în anul 326, împăratul roman Constantin a trimis o delegație în Țara Sfântă pentru a identifica siturile asociate cu viața și moartea lui Iisus Hristos și pentru a le marca cu sanctuare și biserici. Unul dintre aceste situri este chiar mormântul lui Iisus Hristos.

De-a lungul timpului, Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a suferit multe atacuri violente, incendii sau cutremure. În 1009, a fost distrusă complet și reconstruită, iar oamenii de știință se întrebau dacă într-adevăr aceasta se afla pe locul indicat de către delegația trimisă de la Roma cu vreo 17 secole în urmă.

Rezultatele unor cercertări științifice recente confirmă că sub straturi succesive de marmură se află rămășițele unui vechi mormânt, localizat de vechii romani.

Schele din oțel susțin renovarea Edicului. Foto: Oded Balilty / National Geographic.
Credincioșii stau la coadă pentru a vizita Edicul renovat. Foto: Oded Balilty / National Geographic.

O surpriză pentru cei care studiază istoria monumentului sacru

Mormântul a fost deschis pentru prima dată după sute de ani în octombrie 2016, când altarul care îl adăpostește, cunoscut sub numele de Edicul (aedicule, lat. – templu în miniatură), a fost restaurat de o echipă interdisciplinară de la Universitatea Tehnică Națională din Atena. Membrii echipei au luat mostre de mortar din zone diferite, iar rezultatele testelor științifice au fost de curând furnizate National Geographic de către coordonatorul echipei de restaurare, Antonia Moropoulou.

O trăsătură a mormântului este “patul de înmormântare”, sub forma unei bănci lungi de calcar, pe care, potrivit tradiției, Isus Hristos a fost depus după crucificare. Astfel de “paturi” cioplite din calcar sunt comune în mormintele evreilor bogați din Ierusalim, din secolul I.

Restauratorii îndepărtează marmura uzată care a protejat patul de înmormântare original din Biserica Sfântului Mormânt. Foto: Oded Balilty / National Geographic.
Intrarea în Edicul după ce a fost restaurat. Foto: Corey Jaskolski / National Geographic.

Ce ne spune și ce nu ne spune arheologia despre Isus Hristos

Probele de mortar prelevate dintre suprafața de calcar a mormântului și lespedea de marmură care o acoperă au fost datate în jurul anului 345. Potrivit istoricilor, mormântul a fost descoperit de romani în jurul anului 326.

Până în prezent, cele mai vechi dovezi arhitecturale găsite în jurul acestuia datau din perioada cruciaților, făcându-l astfel nu mai vechi de 1000 de ani. Noile rezultate plasează construcția mormântului pe care noi îl cunoaștem azi în vremea lui Constantin cel Mare, primul împărat creștin al Romei.

Totuși, din punct de vedere arheologic, este imposibil de afirmat că mormântul reprezintă locul de odihnă al unui evreu pe nume Isus din Nazaret, care potrivit Noului Testament a fost răstignit la 30 sau la 33 de ani.

O călugăriță creștină se roagă în interiorul Edicului. Foto: Oded Balilty / National Geographic.

În noaptea de 26 octombrie 2016, când mormântul a fost deschis, oamenii de știință au fost surprinși de ce au găsit sub placa de marmură: o altă lespede de marmură spartă, gravată cu o cruce. Unii au speculat că respectiva cruce datează din perioada cruciaților, iar alții spun că era probabil acolo încă din 1009, când biserica a fost distrusă. Totuși, nimeni nu a putut afirma că aceasta ar putea fi prima dovadă fizică a celui mai vehi altar roman din zonă.

Noile rezultate ale testelor care indică faptul că cel mai probabil planșeul inferior a fost fixat cu mortar la mijlocul secolului al IV-lea, la ordinele împăratului Constantin, sunt o surpriză pentru cei care studiază istoria monumentului sacru.

“Cu siguranță că Împăratul Constantin a făcut-o. E remarcabil,” spune arheologul Martin Biddle care a publicat un studiu despre istoria mormântului în 1999.

De-a lungul lucrărilor de restaurate a Edicului, au mai fost prelevate probe de mortar din rămășițele peretelui sudic al peșterii, datate în jurul anului 335 și respectiv 1570. Aceste date oferă dovezi despre lucrările de construcție din perioada romană, precum și o restaurare documentată în secolul al XVI-lea. Probele de mortar luate de la intrarea în mormânt datează din secolul al XI-lea, fiind în concordanță cu reconstrucția Edicului în urma distrugerii din 1009.

Probele de mortar au fost prelucrate în două laboratoare separate, folosindu-se tehnica OSL – luminescența stimulată optic, care datează ultima expunere la lumină a sedimentelor de cuarț. Rezultatele științifice urmează să fie publicate în Journal of Archaeological Science: Reports.

Expoziția 3D “Mormântul lui Hristos: experiența Sfântului Mormânt”. Foto: Rebecca Hale.
Vizitatorii expoziției 3D “Mormântul lui Hristos: experiența Sfântului Mormânt”. Foto: Rebecca Hale

Călătorie virtuală la Ierusalim

Expoziția 3D “Mormântul lui Hristos: experiența Sfântului Mormânt” este deschisă zilnic până pe 15 august 2018, la Muzeul National Geographic din Washington, iar vizitatorii pot afla detalii despre lucrările de restaurate a Edicului și pot face o vizită virtuală într-unul dintre cele mai sacre monumente din lume.

Expoziția combină articolele ample și experiența arheologică a National Geographic cu tehnologia inovatoare pentru a aduce la viață acest sit al patrimoniului mondial.

Text: Kristen Romey, editor arheolog National Geographic
Foto: Rebecca Hale, Oded Balilty



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*