Pelerinaj în Africa ortodoxă

Foto Dragos Lumpan

Etiopia – păstrătoare a preistoriei creştinismului

Text: Domnica Macri
Foto: Dragoş Lumpan

|n vechea capitală a regatului etiopian, pelerini din toată lumea se adună la cele 11 biserici ortodoxe săpate în stâncă de împăratul Lalibela. Una dintre cele mai spectaculoase dintre ele, Beta Ghiorghis, sau Casa Sfântului Gheorghe, are secţiunea orizontală în cruce greacă, iar acoperişul este la nivelul solului.  Construcţiile, din secolul al XII-lea, păstrează frescele originale. „Pictura lor nu respectă canoane atât de stricte, are teme mult mai numeroase din Vechiul Testament, iar sfinţii locali sunt la mare cinste“ – spune părintele Iustin Marchiş, stareţul Mănăstirii Stavropoleos, din Bucureşti, aflat el însuşi în pelerinaj prin Etiopia în luna martie. Sfinţii sunt reprezentaţi ucigând sau îmblânzind fiare sălbatice periculoase, precum lei, leoparzi sau păsări mari de pradă.

Părintele Marchiş face de mai multă vreme, adesea împreună cu monahi catolici din Bucureşti, pelerinaje în căutarea începuturilor creştinismului – de la Ierusalim şi Atos până la Roma. În Etiopia, care până în 1975 a fost singurul stat creştin – şi pe deasupra şi ortodox – din Africa,  el a descoperit nu doar una din cele mai vechi biserici din lume – datând din secolul al patrulea -, ci şi o formă unică de ortodoxie, păstrătoarea celor mai multe rituri iudaice. „Nicăieri altundeva n-am avut acest sentiment de contemporaneitate cu Hristos“ – spune părintele Marchiş.

Riturile ortodoxe sunt aproape de nerecunoscut: de la limba liturgică, din secolul al cincilea, ge’ez (asemenea slavilor şi grecilor, etiopienii ascultă liturghia într-o limbă veche, pe care nu o mai înţeleg), la scriere, de la ritul care mai păstrează muzica instrumentală şi dansurile preoţeşti mozaice la forma locaşului de cult (de obicei circulară, cu altarul în mijloc) şi la orele la care au loc slujbele, „totul e altfel“ – povesteşte părintele Marchiş. Tot de la ritul mozaic s-au mai preluat, aduse de primii creştini, chivotul – centrul sacru al bisericii -, circumcizia băieţilor la 8 zile şi carnea cuşer sau necuşer. Moştenirea mozaică a Etiopiei este însă precreştină, căci neamul îşi revendică originea de la Menelik, fiul biblic al regelui Solomon şi al reginei din Saba.

Ortodoxia europeană nu se află în intercomuniune (monahii nu pot sluji împreună) cu Biserica Ortodoxă Tawahido (a unităţii) din Etiopia, care păstoreşte peste 20 de milioane de suflete. Motivul se pierde undeva în negura secolului al cincilea, când bisericile coptă, armeană, siriană, indiană nu au acceptat interpretarea teologică a Conciliului de la Calcedon. Acum, comisii de experţi descoperă nuanţe ce ar permite o apropiere de biserica etiopiană, care reprezintă un caz aparte, din punct de vedere teologic, între aşa-numitele biserici necalcedoniene.

Pe parcursul ultimului mileniu de istorie, ortodoxia etiopiană a pierdut permanent teren în faţa islamismului, a catolicismului şi protestantismului, până când şi-a pierdut treptat poziţia de religie dominantă. Cea mai cruntă experienţă a reprezentat-o însă Revoluţia din 1974, în urma căreia regimul militar de stânga a lansat un plan de decapitare a bisericilor, bazat pe persecuţia credincioşilor şi executarea sumară a peste 200 de mii de călugări.

Astăzi, Etiopia este o ţară pe jumătate creştină, pe jumătate musulmană (ortodocşii reprezintă 35-40% din populaţie), iar călătorilor români le-a apărut drept un bun exemplu de convieţuire interconfesională.

Articolul a apărut în revista National Geographic din septembrie 2005



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*