Ponturi de la localnici: Samos

O belvedere de lângă mănăstirea Zoodochos Pigi expune relieful variat al insulei Samos, cu salbe de golfulețe ce găzduiesc ici și colo plaje intime. Foto: Bogdan Croitoru

Atracții, mâncare, plaje, suvenire în insula grecească Samos

Text: Cătălin Gruia, Foto: Bogdan Croitoru

Jungla! Asta e porecla cu care Samos s-a procopsit de la tinerii veniți pentru cele nouă luni de cătănie la una dintre bazele militare de aici. Munții din dotare – cel mai înalt se apropie de 1.500 m – funcționează ca o capcană pentru nori și un storcător natural de umezeală, creând un ecosistem aparte și una dintre cele mai verzi insule ale Greciei.

Samos e în primul rând o insulă montană. Iată cuvântul-cheie! „Natură, cultură, bucătărie, oameni și limbă – toate sunt specifice unei zone de munte“, spune Giorgos Mattheo, montaniard și proprietar de agenție de turism (www.samosoutdoors.com), care a terminat Facultatea de Administrație și Turism și și-a făcut disertația pe turism în insulele nord-egeene.

Ateniana Emilia Petropuolo a venit în Samos prima oară prin 1952. „Căutam o insulă neturistică, unde să putem sta cu cortul pe plajă.“

„La început, Samos a fost o destinație de turism de hiking. Apoi, în anii de creștere economică, a început turismul de masă. Apoi a venit criza și azi insula e din nou un paradis pentru turism alternativ“, spune Nikolaos Katrakazos, viceguvernator al regiunii Samos.

Azi, Samos e cea mai avansată turistic dintre insulele nord-egeene. Aproape părăsită în mai tot Evul Mediu, ar fi trebuit să fie, și mult timp a fost, sora geamănă a Ikariei, pradă sărăciei și acelorași prădăciuni ale piraților și otomanilor.

Însă prin anii ’70 „au început să investească în infrastructură și să se joace cu cei patru ași ai marketingului – preț, loc, promovare și produs. Avem și un aeroport internațional”,  spune Giorgos Mattheo. „Dar a fost dezvoltare pe picior mic“, adaugă el.

Atracții

„Ești pe malul mării în costum de baie. După 30 minute de urcuș cu mașina ajungi în pădurile de pin negru din munți și numaidecât simți că îți trebuie jachetă. Insula asta se dezvoltă pe verticală! Prin urmare, nu te limita doar la plaje și la orașele-port. Ai nevoie de minimum o săptămână să o descoperi și de o mașină închiriată (4X4, te rog)“, recomandă Yiannis Parassiris de la Cooperativă Agricolă a Producătorilor de vin din Samos.

Emilia Petropuolo e îndrăgostită de Manolates, cea mai importantă dintre atracțiile insulei. Dintre cele 33 de sate mari și mici ale insulei, Manolates a fost probabil cel mai sărac. Sărăcia l-a păstrat mic, autentic și frumos. Aici nu a construit nimeni monștri de beton. Artiștilor le-a plăcut tocmai asta când l-au colonizat. Azi e un sat turistic de mici artizani care își vând produsele turiștilor: ceramică, bijuterii, produse locale.

„Pythagoreion, construit pe ruinele străvechiului Samos, se laudă cu cea de-a 8 minune a Antichității: descris cu admirație de Herodot ca amphistomon orygma, tunelul cu două guri al inginerului Eupalinos era secțiunea mediană a apeductului orașului antic Samos. 

Prin anii 550 î.H., la comanda tiranului Polycrates, muncitorii au străpuns muntele pe 1.036 m săpați în stâncă (cu șanț pentru conducte de lut + coridor de vizitare). Lucrările au pornit simultan din ambele capete, și după 10 ani de viață de ocnaș, s-au întâlnit la mijloc, fără computere sau tehnologie modernă. Apeductul a funcționat peste un mileniu. Azi poate fi vizitat pe bucăți sau de la un capăt la altul. Dar mai bine nu te băga dacă ești prea înalt, gras sau claustrofob“, spune tânăra Maria Kapetanaki, însoțitor de grup la tunel.

Alte sugestii pentru mai departe?

„Dacă vrei nopți albe și distracție, poți rămâne în orașele Vathy, Kokkari sau Pythagoreion. Dacă nu îți place aglomerația și vrei să fii tu cu tine pentru relaxare, contemplare și odihnă, mergi la Marathocampos, Kerveli sau Mykali“, spune ea.

Margaret Ikariou te cheamă la Muzeul Vinului, pentru a te introduce în tainele și istoria vinului de Samos. Iar la final, te dedulcești la o degustare de excepție. Dacă-s pe gustul tău, poți cumpăra vinuri locale, în special licorosul vin doux tipic insulei la prețuri acceptabile.

Mai mult, dacă ești băutor amator și te nimerești în primele 10 zile din august, l-ai apucat pe Dumnezeu de picior. E festivalul profesionist al vinului în capitala Vathy. Plătești un singur pahar și poți face refill cu toate varietățile de muscat imaginabile – cât te țin balamalele.

„Dacă te pasionează botanica, într-o drumeție de-a lungul Muntelui Kerkis, de la Votsalakia în Marathocampos până la vârful Vigla (1.400 m) ai șansa să descoperi peste 1.400 de specii de plante rare, multe endemice“, spune Giorgos Mattheo. Tot aici el îți recomandă să intri sub pământ în peștera lui Pitagora (unde matematicianul s-ar fi ascuns de mânia tiranului Polycrates). Și se mai poate vizită peștera Spiliani, unde se află o bisericuță rupestră dedicată Fecioarei, construită peste un străvechi oracol.

Pentru Yannis Vasalmidis, proprietar de fabrică de ulei și a 2.500 de măslini, locul preferat e punctul de belvedere la statuia parașutiștilor, chiar lângă mănăstirea Zoodohos Pigi: ți se desfășoară dinaintea ochilor toată coasta de est!

Când peste insulă se lasă arșița, cunoscătorii migrează dis-de-dimineață către cascadele Potami. Exact unde se oprește poteca și traseul spre cascade continuă prin apă, vezi o scară abruptă și lungă-lungă spre Archontissa, cafeneaua încropită de Kostas Kefalianos. Bătrânelul acesta superactiv e duhul bun al locului: el a construit tot. Și punțile peste apă, și cafeneaua, și scările. Până la el înfrunți acest urcuș greu pe scări înguste și cârpite. Apoi coborâșul e și mai greu. La prima cascadă e relativ ușor de ajuns. Pentru a doua (cea mare, 5 m, unde poți și înnota în lacul de la baza ei) ai de urcat 60 de trepte de lemn înainte să ajungi la un luminiș ca de poveste.

Cazare 

Giorgos Mattheo votează să clipească pentru Dafne Hotel, cu spatele la stânca pe care e cocoțat. O avea doar 2 stele, dar e prietenos, curat, și cel mai important, se află în mijlocul Văii Privighetorilor și a 34 de poteci de hiking. Pont: caută la hotel harta gratuită cu potecile de trekking marcate. Un alt loc care îi place lui Giorgos e Studio Angela din Manolates.

Satul Manolates este și preferatul Mariei Kapetanaki, dar trebuie să îți faci rezervare, că e mai mereu fully booked.

Mâncare 

„Suntem o insulă de munteni, specialitatea locală o reprezintă legumele, nu fructele de mare sau carnea. Încearcă neapărat chiftele de năut, un fel de falafel local“, spune Giorgos Mattheo

Taverna Orizontas din satul Platanos e un miracol culinar. E ca și cum ai găsi un dromader în mijlocul mării. Haute cuisine la propriu – în cel mai înalt sat din Samos, cu priveliști peste terase de viță de vie, mâncare demențială și un rose al casei cu totul special. Proprietarul Vasilis Skourfountas, întors din Atena e un chef care s-ar descurca de minune și la New York. E deschis doar de doi ani. Pont: comandă miel în sos de struguri. Sau paste cu trufe.

Maria Kapetanaki merge des la restaurantul EEE. Îi plac mult și fructele de mare de la Taverna Triantafillos, din satul Paleokastro.

Mâncarea preferată a lui Yiannis Parassiris e miel la cuptor cu umplutură de orez, legume și ierburi aromatice. „Cel mai bun îl găsești acasă la localnici, sau într-una dintre tavernele din satele de munte. (Face un contrast excelent cu vinul alb sec de Samos). Dar trebuie să suni înainte și să te anunți. În Manolatis Village e posibil să găsești și fără rezervare, e un loc mai turistic.“

Plaje

Megalo Seitani, cu defileul Kakoperato în spate, cel mai adânc din Egee, poți ajunge doar pe o potecă de trekking, cam o oră de la Biserica Sf. Nicolaie (în formă de pânză de corabie, modernă). Locul iubit de Giorgos Mattheo e de o măreție care îți taie respirația.

Samos are plaje superaranjate, precum Tsamados și Lemonakia, Votsalakia în Marathocampos, Chryssi Ammos (nisip auriu) și Psili Ammos (nisip fin), de unde dimineața poți auzi cocoșii din Turcia. Dar dacă preferi contactul nemijlocit cu natura, există multe plaje sălbatice ca Mikri, Tsambou, Kerveli și cele două Saitani.

Suvenire

„O să îți amuzi prietenii la următoarea petrecere cu un set de cești ale lui Pitagora“, îți sugerează Maria Kapetanaki. Se spune că ar fi chiar invenția matermaticianului antic, ca un îndemn la moderație adresat lacomilor, care la ospețe obișnuiau să își umple ochi cupele de vin. A lui Pitagora e construită în așa fel încât, dacă pui mai mult decât trebuie, ți se sifonează tot conținutul.

Brânza Anthotiro, sosul de struguri Petimeze, uleiul de măsline Theorema sunt recomandările lui Giorgos Mattheo.

Vin de Samos, evident! Pentru momentul acela când deschizi o sticlă acasă și camera se umple de aromele de fruct și floare, amintiri din vacanță și momente de relaxare“, spune viceguvernatorul Nikolaos Katrakazos.

Vasilis Skourfountas, chef la cocheta Taverna Orizontas din satul Platanos, prezină piesa de rezistență dintr-un recital haute cuisine, cu bucăti alese de clapon. Foto: Bogdan Croitoru

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*