Bătălia pentru identitate

Zeke Lau, unul din copiii teribili ai surf-ului hawaiian, trece pe sub coama unui val la Pipeline.

Editorialul numărului de februarie 2015 – Hawaii

Femeia a înșfăcat legănul în care-i dormea copilul și a luat-o la goană. Am continuat să înaintăm prudent pe ulița satului, spre interiorul Koh Bulone Don, o insuliță thailandeză cu statut de rezervație din Marea Andaman, lovindu-ne la tot pasul de oameni încruntați care ne întorceau spatele sau ne priveau cu ură.

Rit, ghidul nostru, el însuși chao lae, ne-a explicat că această mică populație de circa 70 de familii de țigani ai mării nu vrea să aibă de-a face cu turiști și se refugiase pe Koh Bulone Don tocmai pentru a-și păstra stilul de viață tradițional.

Orice loc turistic de succes este o cetate sub asediu. În Hawaii, una dintre cele mai dorite destinații din lume, vulcanul renașterii naționale erupe continuu de câteva decenii (deși totul se întâmplă parcă pe fața nevăzută a Lunii) cu mișcări de protest, tineri obsedați de tradiții, turiști bătuți, mașini sparte sau furturi.

Aici, lupta pentru păstrarea identității e exacerbată de câteva secole de istorie colonială.

Primii hawaiieni au ajuns în Paradis în jurul anului 700, vâslind din Insulele Marchize. Generații după generații au trăit fericiți și relativ lipsiți de griji. În illo tempore au inventat surful, pe care îl practicau ca sport și religie.

În jur de 800.000 de băștinași trăiau pe cele opt insule principale când căpitanul James Cook i-a „descoperit“ în 1778, deschizând Cutia Pandorei pentru hawaiieni. 100 de ani mai târziu, 95% din această populație fusese exterminată. Nici surful nu părea să aibă o soartă mai bună, considerat de misionari un simbol în care sublimaseră lenea și sexualitatea afișată a băștinașilor.

Și surful, și hula aveau să fie redescoperite, deși parțial golite de suflet, și valorificate ca instrumente de marketing.

Dacă mergi în Hawaii și vrei să ieși din țarcurile turistice, este foarte probabil să întâlnești priviri încruntate, așa cum am pățit eu. Cum s-ar putea altfel? De la Cook încoace, albii le-au adus numai necazuri: și-au pierdut pământurile, limba, cultura, statutul de națiune. Azi, localnicii se agață fanatic de surf ca de o ultimă rămășiță a identității naționale.

— Cătălin Gruia

Citește articolul din revistă.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*