Goana dupa aur a Bulgariei

Mască de rege trac. Foto: Ken Garrett

 

Pentru jefuitori, Bulgaria este un El Dorado, un tezaur uriaș de comori îngropate, cu aur datând de cel puțin 6.000 de ani. Jefuitorii sapă după comori îngropate, alții râvnesc pamântul în sine.

Text: A.R.Williams
Foto: Kenneth Garrett

Arheologul Gheorghi Kitov lucrează repede. Folosind excavatoare și buldozere pentru a scoate la lumină mormintele de piatră ale vechilor conducători traci, el poate realiza într-o saptamână ceea ce o excavare convențională, mai atentă, ar face manual în câteva luni. Nu are de ales – explică el. Pretutindeni există jefuitori, gata să prade siturile.

“Ei au bani mai mulți și echipamente mai bune decât mine – spune Kitov. Încerc să salvez ceea ce ei vor sa distrugă și cred ca am și reușit. I-am oprit pe mulți dintre ei.” Dar Kitov este un personaj controversat totuși – erou pentru unii, raufăcător pentru alții. Acum în vârstă de 63 de ani, el a învățat despre săpăturile făcute mecanic la începutul carierei sale, studiind metoda colegilor sovietici, al cărei adept a devenit rapid. “Cred că e pierdere de timp să lucrezi doar cu mâna” – spune el. Însă graba și lipsa lui de precizie îi nemulțumesc pe mulți dintre colegii săi.

Unii îl acuză că ar fi vânător de comori. Altii îl consideră un arheolog de massmedia, un bufon care scornește povești despre descoperirile lui pentru presă. Dar cei care îi iau apărarea subliniază că aproape jumătate dintre obiectele vechi de aur și argint din cele mai mari muzee ale Bulgariei provin din siturile lui Kitov – coliere și cercei uluitori, potire cu forme clasice și mânere grațioase, pocale și carafe, rozete de pe harnașamentele cailor, ornamente de pe armuri, apărători de tibie splendid lucrate, o coroană din frunze delicate de stejar, masca scânteietoare a unui rege.

Dacă nu le-ar fi gasit Kitov, cu siguranță le-ar fi găsit jefuitorii. Pentru hoții de comoi, Bulgaria este un El Dorado, un uriaș tezaur îngropat, unde unele dintre morminte conțin aur dinainte de anul 4000 î.Hr. Timp de secole, această punte strategică între Asia si vestul Europei a fost martora unui lung șir de năvălitori, cuceritori, soldați, călători, neguțători și coloniști. Tracii, macedonenii, grecii, romanii, perșii, slavii, bulgarii, bizantinii și turcii, toti și-au lăsat aici amprenta – și vestigii, care acum înseamnă bani buni pentru oricine reușește sa le scoată la lumină.

Mormintele regale ale tracilor, construite între secolele al V-lea si al III-lea î.Hr., sunt ținte ușoare pentru jefuitori. Tumulii uriași, în formă de stup și năpădiți de buruieni, se ridică la înălțimea unor case cu câteva etaje, pe marginea drumurilor și pe câmpurile cultivate. În Valea Kazanlâk, lungă de 94 de kilometri, unde lucrează Kitov, o mie de asemenea movile răsar printre culturile de trandafiri care înfloresc sub piscurile munților Sredna Gora și Balcani. Alte aproximativ 25.000 de movile sunt răspândite în tot restul țării.

Multe poartă cicatricele proaspete ale excavațiilor ilegale. Uneori, jefuitorii pătrund intr-un mormânt care deja a fost jefuit în antichitate. Și, uneori, în loc de aur și argint, găsesc vase pictate sau sculpturi de bronz ori fragmente de fresce. Oricare dintre aceste obiecte va aduce un profit frumușel pe piața antichităților. În Bulgaria, tezaurele antice sunt proprietatea statului, iar acest lucru era cândva luat foarte în serios. În 1949, trei frați care săpau după lut pentru țigle, în apropierea orașului Panaghiuriște, au descoperit nouă vase din aur masiv ornate, care stătuseră îngropate timp de mai bine de 2.000 de ani.

Țara căzuse sub cizma sovietică de numai câțiva ani, iar noul stat totalitar trata foarte brutal pe oricine încălca legea, astfel încât frații, supuși, au predat descoperirea autorităților. Pe atunci, nimeni nu avea nevoie să-și asume riscul de a vinde un asemenea chilipir. În 1985, când un sătean din Rogozen a dat peste o ascunzatoare cu 165 de vase cu aur și argint în timp ce-și lucra grădina de zarzavat, a predat și el autorităților neprețuita comoară. În prezent, ambele tezaure se odihnesc în muzee, în siguranță.

S-ar mai întâmpla oare astazi așa ceva? Probabil că nu. Când sistemul sovietic a început să se prăbușească, în 1989, a târât după sine și Bulgaria. Fabricile au fost obligate să se închidă, multe dintre ele rămânând goale până azi. Sute de mii de oameni încă sunt șomeri, iar cei care au de lucru câștiga în medie doar 200 $ pe lună.

Cum fosta clasă de mijloc este falimentară, mulți recurg la jefuirea de morminte pentru a-și asigura existența. Ei numesc asta arheologie la negru. “Afacerile cu antichități sunt mai bănoase decat traficul de droguri” – spune Nikolai Ovcearov, un arheolog charismatic, un soi de Indiana Jones al Bulgariei. O exagerare? Probabil.

Dar câștigurile sunt mari, iar autoritățile au și ele partea lor. Fiecare știe câte o poveste. Un primar care iese la iarbă verde cu familia și prietenii scotocește pe ici, pe colo, să vadă ce poate găsi. Printre jefuitorii arestați în timp ce făceau săpături se numără și polițiștii care își parcaseră mașina de serviciu chiar lângă locul excavației.

Monede și bijuterii străvechi, de milioane de dolari, dispar dintr-un muzeu – aproape sigur o operațiune pusă la cale din interior. Piese mai mici aterizează adesea în bazarul din centrul Sofiei, expuse pe măsuțe pliante, alături de mașini de scris vechi, medalii din Al Doilea Razboi Mondial și albume cu Beatles. “Sunt la numai 50 de metri de parlament – spune Ovcearov, exasperat. Am vazut la vânzare piese dintr-un car de luptă trac, monede, încheietori. Nu sunt falsuri. Toate sunt originale.”

Piese de mare valoare – metale prețioase, piatră sculptată și obiecte ceramice decorate, care se ridică la nivel de artă – ajung uneori pe tăcute la cei câțiva colecționari bulgari înstăriți, care își pot permite să cumpere asemenea lucruri cu bani gheață, fără să pună întrebări. Se zvonește că acești colecționari comandă jefuitorilor să găsească anumite obiecte, iar jefuitorii au relații în lumea crimei organizate. Dar acestea sunt tranzacții ilegale, în care sunt implicati oameni înarmați și periculoși, și nimeni nu știe amănunte – sau nu este dispus să le împărtașească și altora. Cel puțin așa artefactele rămân în țară, iar dacă se va declara vreodată amnistie pentru colecțiile achiziționate pe furiș, acestea ar putea fi expuse în muzeele de aici, ca toată lumea să se bucure de ele.

Cea mai întunecată parte a acestei afaceri tenebroase este contrabanda internațională. “Cele mai bune piese pleacă din Bulgaria – spune Ovcearov. Viena. Londra. Zürich. Toată lumea știe filiera. De curând am vizitat un magazin de antichități din Berlin care era plin de artefacte tracice.” Cât de multe obiecte furate ies din țară nu se stie, dar cei mai mulți estimează că Bulgaria a devenit principalul exportator de antichități ilicite al Europei.

O veste cumplită pentru un popor care se simte strâns legat de trecutul său străvechi. Istoria îl inconjoară din toate părțile, căci arhitectura modernă, omogenizată, înca nu a cuprins această țară. Pretutindeni, sub orice, se află straturi profunde de istorie. De pildă, un tunel realizat pentru metroul din Sofia a scos la lumină o porțiune a unui zid roman de cărămidă. Acum e un minimuzeu, într-un mezanin subteran. În această parte a lumii – în statele balcanice, unde țările au fost împărtite iar granițele disputate atât de des – asemenea mărturii vizibile ale istoriei sunt importante.

Ele sunt dovada rădăcinilor și a apartenenței la acel loc. Fiecare oraș, mare sau mic, din Bulgaria are un muzeu plin cu obiecte dezgropate chiar în acea zonă, nu importate de altundeva. Și, la sfârșit de săptamană, bulgari de orice varstă, sex sau condiție socială vin să le vadă. “Chiar și în anii de sărăcie, când tânjeam după «schimbările democratice» din 1989, muzeul acesta avea vizitatori” – spune Bojidar Dimitrov, care conduce Muzeul Național de Istorie din Sofia. În prezent, el administrează muzeul ca pe o afacere.

“Vreau să am aici artefacte din aur și argint, ca să atrag mulți oameni” – spune el. În august 2004, o lună obișnuită de vacanță, muzeul a avut 7.000 de vizitatori. Un an mai târziu, expunând aurul recent descoperit într-un mormânt tracic, a avut 68.000. Înmulțind această cifră cu prețul mediu al unui bilet, de cinci leva, adică puțin mai mult de trei dolari, se obține o sumă frumoasă. Este foarte necesară, pentru că, “dupa 1989, statul nu a mai avut bani pentru săpături – explică Dimitrov. Dar, după câțiva ani în stare de șoc, am început să ne croim drum prin noul sistem.”

Pe celălalt taler al balanței sunt arheologii, care acum trebuie să găsească susținere pentru munca lor. Cei mai mulți au de-a face cu lucruri lipsite de strălucire – pietre, oase și ceramică obișnuită -, iar pentru asta ar putea sa încropească o finanțare de circa 10.000 $ pe an. Dar cineva care face în mod repetat descoperiri uluitoare se poate descurca mult mai bine. Kitov, de exemplu. Într-un an bun, el poate primi echivalentul a 65.000 $ de la o fundație din străinătate, 30.000 $ de la o companie bulgară și 20.000 $ de la Dimitrov – în total 115.000 $. In aceasta nouă ecuație, sponsorii nerăbdători plus problema jefuitorilor exercită o dublă presiune.

Acesta-i și motivul pentru care el lucrează atât de rapid. Kitov nu are prea mult timp sau răbdare pentru interviuri. “Am fost de acord să stau de vorba cu dv. doar din cauza tracilor – spune el. Vreau ca lumea să știe că acest popor a existat și a fost minunat.” Ceea ce el și colegii săi descoperă despre această cultură puțin cunoscută schimbă istoria lumii antice. Autorii greci clasici îi descriau pe vecinii lor dinspre nord drept niște barbari. Dar Dionysos, venerat de greci ca zeu al vinului și al petrecerilor, era de origine tracă. Iar Orfeu, erou și bard din legendele grecești, venea și el tot din Tracia. Evident, barbarii aveau tradiții care meritau să fie împrumutate și, după cum arată dovezile arheologice, aveau și bogăție, și putere, și artă.

“Vedem că și cultura noastră era la fel de bună ca a grecilor și italienilor” – spune Ovcearov. Iar asta ne oferă o șansă unică: ruinele și artefactele străvechi atrag turiștii. Adăugați soarele și nisipul de pe plajele Mării Negre, ca și iminenta aderare a Bulgariei la Uniunea Europeană, și brusc acest ținut subestimat al antichității devine o destinație la modă. În fiecare orășel, de la Varna pana la Sozopol, noi apartamente, case și vile colorate ca fondantele se ridică una lângă alta, blocând perspectiva spre țărm.

Macarale de oțel stau cocoțate peste structurile tot mai ample ale noilor complexe de lux. Panouri stradale fac reclamă pentru proprietăți, în limbile engleză și germană, vânzând visuri sibarite. Un apartament cu trei camere poate fi cumpărat cu 170.000 $. O casă renovată, pe o străduță istorică, pietruită, poate ajunge până la 700.000 $. Cum o mare parte a țărmului este încă neatinsă și averile urmează să se adune, boomul imobiliar e abia la început. Asta e o veste așa-și-așa pentru arheologi. Prin lege, siturile care conțin artefacte trebuie studiate înainte de a începe construcția, așa ca este foarte mult de lucru.

Dar cum se fac atât de multe construcții, arheologii sunt copleșiti. Bronzat și obosit, Dimitar Nedev, directorul Muzeului de Arheologie din Sozopol, lucrează cu o echipă care încearcă să țină pasul cu autorizațiile emise pentru construcții de-a lungul plajei. Cu o lună, poate șase săptămâni la dispoziție pentru a finaliza fiecare sit, oamenii se grăbesc și, la fel ca și Kitov, folosesc un buldozer, pe lângă obișnuitele lopeți, mistrii și perii moi. Și ei au același obiectiv ca și Kitov – spune Nedev. “Cu toții încercăm să salvăm ce putem.”

Mormânt după mormânt, de-a lungul țărmului din Sozopol, arheologii scot la lumină cimitirul lung de cinci kilometri al unei colonii de neguțători greci, fondată pe teritoriul tracic în anul 610 î.Hr. Într-o zonă în care au fost săpate morminte simple, dreptunghiulare, în solul nisipos, ei găsesc un schelet cu o broșă de bronz pe umăr și câteva piese de ceramică îngrămădite deasupra capului. Nu e o mare comoară, însa adaugă detalii unice la istoria coloniei, care încă se mai scrie – un element esențial pentru viitorul Sozopolului.

“Singura modalitate prin care putem susține turismul în zonă e moștenirea noastră culturală” – spune Nedev. Ca urmare, el colecționează fiecare obiect vechi, clădind povestea coloniștilor greci înconjurați de un trib de aprigi călăreți traci – o poveste care va contribui la orientarea economiei acestei regiuni vreme de generații. Această modestă parte a cimitirului este condamnată. După ce conținutul mormintelor va fi îndepărtat, vor începe lucrările de construcție.

Dar la doi kilometri mai departe, în josul plajei, o porțiune din cimitir a fost lăsată expusă, ca turiștii să o vadă când se plimbă pe malul în formă de semilună al golfului. Eliberate de nisipul cafeniu, două ziduri joase de piatră delimitează vechiul drum grecesc de pe țărm. Șirurile ordonate ale mormintelor de piatră se odihnesc de o parte și de alta, iar o porțiune din vechiul apeduct – conducte mari de lut, îmbinate cu coliere de plumb – trece prin apropiere. Deasupra acestei mostre de inginerie străveche se ridică osatura unei clădiri: două planșee de beton, stâlpi din trunchiuri nedecojite care susțin acoperișul și armăturile de oțel zbârlite în sus.

Proprietarul este un militar în retragere, Lubomir Jenov, care construiește o casă de oaspeți, încet-încet, pe măsura ce fiica lui aduce acasă banii câștigați pe un vas de croazieră. În urmă cu doi ani, arheologii au săpat aici și au găsit doar morminte simple, astfel încât Jenov a primit undă verde pentru proiectul său. “Fac asta pentru nepoții mei – spune el -, ca ei sa aibă o mică afacere atunci cand Sozopol va deveni un mare oraș turistic.”

El spune că speră ca intrarea Bulgariei in UE sa aducă mai mulți vizitatori. Dar ridică din umeri, ca și cum n-ar fi prea convins că lucrurile se vor îmbunătăți, după dificultățile cu care s-a luptat țara lui în ultimele decenii. Însă are nepoți și o miză pentru viitor, asa că trebuie să spere – și să construiască mai departe.


Articolul a apărut în ediția din decembrie 2006 a revistei National Geographic România



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*